Jind...

În casă pustiu
Iar cerul e griu
Cu sufletul viu
În sărăcie...
În casă e ger,
Ferestrele sper
Deschise şi cer
O armonie...
Cerul detună,
Plânge o strună
Mai sus de lună
În regăsire...
Casa se-neacă,
Sufletu-apleacă
Rana să treacă
Printr-o iubire...

poezie de Vasile Zamolxeanu (18 februarie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dureri de toamnă

Cerul varsă lacrimi cenuşii,
Pământul pare-a fi de sânge;
Totu-n jur pare pustiu...
Totul plânge.

În fagi le sângerează toamna
Şi-n van vrea cerul să îi spele.
Mult prea adâncă-i rana...
Totul geme.

Toamnă-i. O toamnă-nsângerată;
Din copaci cad lacrimi de sânge.
Lumea-i îndurerată...
Totul plânge.

Pe case, gemete de toamnă;
Prin păduri, mii de vizuine;
Peste tot o rană...
Totul geme.

poezie de Cezar C. Viziniuck din Agata literară (2 octombrie 2013)
Adăugat de Georgeta Vişovan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerul

Cerul e misterios,
Nu-l găseşti după miros
Are stele argintii,
Luminiţe mii şi mii

Un mister albastru,
Casă pentru astru,
Cerul verii limpezite de soare e-nveselit.

poezie de Laura Jianu (5 mai 2009)
Adăugat de Laura Jianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acela în a cărui casă nu se află o mamă sau o soţie care să-i vorbească cu iubire, să se ducă în pustietate; căci casa aceluia e ca un pustiu.

în Panchatantra
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când plouă

Oamenii se-ascund în casă.
E linişte apăsătoare.
Doar o rază luminoasă
printre nori e călătoare.

Plânge cerul, lacrimi curg,
pământul e un burete.
Soarele stă în amurg,
noaptea vine pe-îndelete.

Tunete în depărtare,
nopţii îi sporesc misterul.
Pădurea-i sperietoare,
fulgere spintecă cerul.

poezie de Dumitru Delcă (iunie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerul plânge după tine

Stropesc cu lacrimi de iubire,
iar cerul plânge după tine,
durerea mea mi se revarsă,
iar inima greu m-apasă.
Ploaia strigă spre infern
eu te-am pierdut într-un blestem.
Sufletul meu s-a destrămat,
de-atâta plâns m-am săturat.
Nu pot să uit privirea ta,
ea aduce acum durerea mea.
Vreau zâmbetul ce mă-încălzeşte
şi inima ta ce mă iubeşte.
Fără iubire vreau să mor
privind spre cer la negrul nor,
cerul revarsă lacrimi reci,
şi ar vrea să nu mai pleci.
Nu văd soare sau lumină,
nici o zi de soare plină.
Şi te am mereu în minte
cu acel foc mereu fierbinte.

poezie de Eugenia Calancea (18 iunie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare casă are cerul ei, dar nu şi fiecare cer are casa lui.

antimetabolă aforistică de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă de îndoliere

Şi noaptea ca un vis se lasă
Pe ale timpului poteci,
Mă-ntorc de dor, mă-ntorc acasă,
Tu înger de lumină pleci.
Se-nfruptă cu lumini tăcerea
Şi eu sunt candelă aprinsă
Iar cerul plânge, aşa i-e vrerea...
În casă e lumina stinsă.

Şi noaptea ca un vis se lasă
Şi frunze cad la tâmpla ta.
Mă-ntorc aici! Mereu, în viaţă,
Tu ai sperat că-ţi vei vedea
Copila-n ceasul cel din urmă –
Un sprijin, căci, când vei pleca
Să-ţi fie calea mai uşoară...
Oh, iartă-mă, măicuţa mea!

Pe ale timpului poteci,
Ades de dor răpusă,
Să mă revezi măicuţă-ncerci,
Dar eu de gânduri dusă,
Adorm şi te visez cum treci -
O umbră la fereastră,
Venind din somnul tău de veci,
Măicuţă prea frumoasă.

Mă-ntorc de dor, mă-ntorc acasă,
Din lumi îndepărtate,
Văd poza ta aici rămasă...
De dincolo de moarte,
Pică o lacrimă din cer
Şi-un înger se revarsă
Precum o clipă de mister,
Măicuţă, peste casă.

Tu înger de lumină pleci
Cu stelele deodată.
Ca tine, mamă,-n lume-s zeci...
Greşit-am? Tu mă iartă!
N-am fost cu tine când te-ai dus
Clepsidră ruptă-n două.
O boală cruntă te-a răpus...
Eu plâng cu stropi de rouă.

Se-nfruptă cu lumini tăcerea
Şi-n noapte-i mare jale,
Nu-ţi mai simt, mamă, mângâierea,
Azi sufletul mă doare.
Suspin, dar totu-i în zadar,
Îţi pun o lumânare,
Mormântu-i rece iar şi iar...
Doar tu ştii cum se moare.

Şi eu sunt candelă aprinsă
Şi lumea-i un pustiu,
Străină-s mamă şi sunt tristă
Şi-atâta-i de târziu!
Oh, îngenunchi în rugi de jar,
Dă timpul înapoi!
Îţi las ofrande la altar...
Din ochi cad rugi de ploi...

Şi cerul plânge, aşa i-e vrerea,
Clopotniţa răsună,
Răsună-n suflete durerea...
"Măicuţă, noapte bună!"
De-acum veghezi tristeţea mea
Şi vântul suflă-a jale,
Măicuţă dragă, vei pleca
Spre dincolo de zare.

În casă e lumina stinsă...
Te-aşezi în palma mea
Şi plângi şi tu! Şi tu eşti tristă!
Singurătatea-i grea.
E cerul plub, e pleoapă cerul
Şi doliul se revarsă
Pe cer măicuţă... şi în gând...
Tu nu mai eşti acasă.

În casă e lumina stinsă
Şi cerul plânge,-aşa i-e vrerea
Şi ceru-i candelă aprinsă,
Se-nfruptă cu lumini tăcerea.
Tu înger de lumină pleci...
Mă-ntorc de dor, mă-ntorc acasă
Pe ale timpului poteci
Şi noaptea ca un vis se lasă.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Casa sufletului

Voi construi o casă a sufletului
Cu flori nemuritoare de pe câmp
Acoperisul la înălţimea cerului
La colţ din inimă voi pune stâlp

Geamuri ochii privirea spre cer
Lampadare cu stele aurii aprinse
Usă sărutul cald al Lunii efemer
Acoperisul stele polare aprinse

Suflet pereche linistea mă cuprinde
Fărâme de stele formează zidaria
Casa unde vom locuii de aici înainte
Visul în casa sufletul va fi dantelaria

Eterna iubire locul de masă în casă
Gândul loc de cinste aezat pe sofa
Icoană raza soarelui în urmă rămasă
Intră usa i descuiata dorul pe sofa

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vivacitate

Când dorul vă apăsa
Ieşiţi din casă
Priviti cerul este
senin
Cu iubire la tine eu vin!

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iar Parisul curgea sub ferestrele mele, şi la acelaşi ceas — dincolo de zări — sub cerul frumoaselor câmpii româneşti, curgea şi un alt oraş — curgeau Bucureştii — pe sub ferestrele celor care fac parte din sufletul meu...

Alexandru Macedonski în Maestrul din oglindă (1912)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

La teatrul de operetă se joacă spectacolul "Casa cu trei fete"

Să mă-nsor, merg după masă
Să văd Casa cu trei fete,
Sper să am noroc la casă
Şi să nu găsesc bilete!

epigramă de Stelian Ionescu-Astralus din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Casa bătrânească

Duşi sunt toţi ai noştri, singură-ai rămas,
Casă de demult, cu oblonul tras;
Eşti ca pleoapa-nchisă peste un ochi mort,
Casă bătrânească, navă mută-n port!

Duşi sunt toţi ai noştri, răbdătoare casă!
Roade cariu-n grindă, nimănui nu-i pasă,
Că s-aşterne vremea cum pe fier rugina-
Casă bătrânească, a cui o fi vina?

Duşi sunt toţi ai noştri, de veghe rămase-
Casa de demult... cu obloane trase!

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaia fruntea-ţi sărută

Dor pentru tine plouă
Cu lacrimi de iubire
Cerul despicat în două
Plânge cu Dumnezire

Ai rătăcit prin gânduri
Ori ce poteca tu alegi
Răscruce sau poduri
Iubirea ta să nu o negi

Umbrela de vreme rea
Acum ea nu te-ajută
Răsare o iubire sub ea
Ploaia fruntea-ţi sărută

Intoarce-ţi faţa spre cer
Tristeţea doar el o învinge
Dezleagă tu acest mister
De ce cerul plouă ori plânge

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărata casă nu e casa, ci soţia; aşa se spune. Căci o casă fără soţie e mai rea decât o pustietate.

în Panchatantra
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

SOŢI MUZICIENI (de ziua muzicii)

Cu muzica au casă bună
Şi se-nţeleg lăutăreşte,
Căci el îi cântă ei în strună,
Iar ea, cât poate, îl struneşte.

epigramă de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Politicienii imbecili ne bagă urgent sărăcia în casă. Chiar dacă stăm cu uşile şi ferestrele zăvorâte.

aforism de Vasile Ghica din În ghearele râsului (mai 2011)
Adăugat de Vasile Ghica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imbold profetic

(cu drag, pentru Ada Nemescu)

crede în ţine ca într-o minune
sufletul tău roteşte-l după soare
să arzi în raze nebuloasă genune
gândurile-ţi fie perlele din mare.

împarte iubire peste tot în lume
în arbori şi flori să găseşţi bucurii
cerul te-a hărăzit cu mândru nume
cu avânturi măreţe şi glorii azurii.

pe pajiştea nopţii să păstoreşţi vise
cu stele în palmă şi luna pe tâmple
cerul te răsfaţă cu daruri promise
cu vraja poetică sufletul ţi-l umple.

cuvintele luminii cu ferestre deschise
îmbrăţişează viaţa cu poeme admise.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Casa e casă, când ai o gospodină în casă.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaia

Ploaia răpăie pe casă,
Fulgere se văd pe cer,
Noaptea tot mai grea se lasă,
Câinii urlă a mister.

De nimic nu mai îmi pasă,
Totul pare efemer;
Ploaia răpăie pe casă,
Fulgere se văd pe cer.

Atmosfera mă apasă,
Nu mi-e teamă, însă sper
S-o destind c-o Tămâioasă
Scoasă de la frigider.

Ploaia răpăie pe casă.

poezie de Mitică Ion din Şah etern (2007)
Adăugat de Mitică Ion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor nebun

S-a scuturat cerul de nori
Naptea acesta este senină
Lumini se aprind stele mari
Coboară la mine o lună plină

Nu avem timp pentru durere
Nu avem timp pentru alt chin
Luna imi spune doar cu iubire
Vesnic sufletul să mi-l inchin

Atunci când sunt căzută jos
Simt durerea unui dor nebun
Astru îmi luminează frumos
Îmi spune ca am un suflet bun

E liniste în universul înstelat
Si sufletele în casă la odihnă
Doar eu si luna stăm la sfat
Trimisă acum de bolta divină

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!