Îndoieli lugubre

Aștept diabolic să se-ntâmple ceva grav,
ca pe un cutremur la înaltă scară, să pot să fiu și eu; firav
să renasc din cenușă, iar ordinea -ce-i strâmbă- existentă
să se prăvale-n praf, să guste -meritându-și oh, dementă-
tot greul ce-o s-o apese, ce l-a-nălțat pe-ascunse
din răuri de sudoare, din pierderi, furturi, cranii tunse
pe dinăuntru... să înceapă startul fără de pistol la tâmplă,
s-alerge toți egali pe banda lor cu-arbitrii ce văd tot ce se întâmplă...
... Stupid, matusalemic mi-este gândul, făr' de vamă, întortochiat,
neștiind că haosul e "loose control" de masochist, destramă, se crezând nevinovat
și binele și răul... sau poate nu, căci s-ar părea că nimeni nu-i în drept să știe
d-explozie, cutremur, lumină, întuneric... Nu-i un simplu magic... scos din pălărie!?!...

poezie de (8 octombrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Citate similare

A revela ție

Ce revelație trăiesc în plin lugubru
Deodată păcălit de propriul ego
Încrezător imaginii non stop, placebo
De zi cu zi, visând mizeria-n picaj salubru?

Sunt de-un ceva timp însumi eu cu mine
Atât de strâns că nu remarc schimbare
De suflet nevăzut, simțit, de fizic un atare,
Crezând că zboru-i infinit și tot ce-i roșu sunt rubine!

Nu, timp nu trece de nu-i ceas sau nu e limbă
Să miște sau să-ți strige, sau șoptească
Pe-ascuns, să-ți dezgolească falsa mască
Ce-o porți, o măsluind că nu se schimbă!?

Așa-i o zi când brusc nu ști ce ești
Și răul ți se-nfige-n minte-n cărnuri
Definitiv ș-imunul piere, visu-i fum pe hornuri
Mânjind din negru-n gri spre alb!... Întinerești?

Cum, oare toți au fost la fel deodat' pârâți
De-o fără vină în trecere de timp, neștiind
Și nu dintr-un 'năuntru?... Nu-i "îmbătrânind";
E "în jurul" doar ce-ți fluieră pe margine... Niște amărâți!

poezie de (11 decembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nestatornic

Cum oare copilu-i din mine și nu-i cum sunt eu, partenera...
Și gând ce-am precis doar al meu, nu-l respect, masca-mi pun, viziera,
Și cum de sunt eu de atâția de ani și-uit de mine, mă întreb în oglindă,
Iar visul ce îl am l-am avut de copil, l-am trădat, trădător... se perindă?

Cum inima îmi spune -ce-i drept că o am- și mintea, de-a mea, poate minte,
Iar dragostea pură rămasă la fel către acceași –se întreabă și ea- ne dezminte
Și nașterea vrută, adulată de toți, de ce-o tot girăm să ne poarte
Amarul de ani și ne zbatem să fim... Pentru ce subiect... Obiect, pentru moarte?

poezie de (9 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Parte de popor

Mă închin la firul, plin cu noduri de necazuri,
de care mă agăț și ce mă trage, suflet de atâtea viziuni
-înmormântate doar de-o glie în șipotinde iazuri-
ținute în zborul de cocori colilii înveșmântați, pentru ai mei buni
și simt răspuns în palmele crispate de speranță
să nu-i las doar în somnul lin, de veci...
să trag din gândul, în filete împletite, a lor romanță,
cântată imn, schimbat prea adesea, magistral de vise, acum poteci...
îmi fac colac de sfoară de la tei și mi-o pun vers,
ce-l țin pe frunte ca un laur... și cutremur naște,
că dau de laț cu înăbușire de trecut neșters,
ce vreau să-l țin un manuscris, ca Biblia, să-l renasc Paște.
Nu știu de ce m-alătur parte la trecute oase
și, aldin, îmi pierd statut de drept, cu ai mei leat...
e, poate, că popor e-un simbol, cremenea fără crevase
și vreau să fiu ca ea, pentr-o scânteie, un neam înflăcărat.

Rămân în rugă, îngenuncheat, să nu fiu parte țării... un păcat.

poezie de (19 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Libertate proprie

Plutesc alienat
de-alcoolul pur
d-endomorfină,
desemnat
să mă conjur
la disciplină...

... și mi-e indiferent
tot ce se-ntâmplă,
îs hotărât
să nu fiu coerent
chiar de-am pistol la tâmplă...
viața nu-i impediment.

Decis sunt
să mă pierd
de unul singur
și fac un jurământ
să mă dezmierd,
timp să-mi prefigur...

Nu mai depind de nimeni,
ce-mi visa subjugul
făr-avertisment!...
Încearcă să te primeni
ca și mine, zboară precum fulgul!...
Fii impertinent!!!

poezie de (12 februarie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Suflet

E adevăr că suflet este și pleacă doar când viața trece
După ce-a stat în hibernare, ieșind arar din al său fald?
Și de la ce se-ntâmplă tot și-n urmă lasă corpul rece?
Atunci, de ce o fi la toți; doar că sunt vii? De ce-au trup cald?!

Și n-are, suflet, greutate? Cum poate singur, el, să zboare?
Și de-i așa ușor, cum poate să stea cu trupul la un loc?
O fi mister, doar lângă viu, fără materie; o mișcare
Ce-ar vrea inertul, în cutremur să-l facă din ghețar un foc?!

Oricum și fum de-ar fi, nu poate să iasă dincolo de ceruri,
Ca să privim noi neștiutul, crezând că el pe noi ne știe
C-avem trimiși, fuioare multe ce ne privesc calde, din geruri
Și-i doar o mistică plăcere, de-avea ce noi vrem cum să fie!

Deci dac-ar fi minunea dragă, așa cum credem, numai bun,
De ce nu mai răspunde-n veci, chiar de chemată-i, de-i în aștrii
Și lasă răul în neștire de cap să-și facă, căpcăun,
Pe noi, pierduți corpul de suflet, de vii... Sărmanii de sihaștrii?

poezie de (15 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ipocrizia lecției

M-am întâlnit astăzi c-o sfântă ce tot sfințește păcănele
De sfinți bărbați, ce întâlnește și îi deschide la curele.
Este profund ultragiată că are-n curte o cățea
-Ce nu-i a ei, e pripășită- fără respect de loc, de ea;
Nerușinata s-acuplând cu toți cățeii dimprejur,
Ce-o însămânțează zi și noapte, hălmesiți toți, să-și aibă... tur
Și nu înțelege, ioc defel, cum nu se mai respectă scară
Și animal ce-o fi, cățel, a ajuns s-o facă de ocară!...
Se pare c-a fost înțeleasă de curva de cățea străină,
Că-n două săptămâni s-a stins delirul, sexul cu pricină;
Și-a însușit din manierele predate zilnic, neîntrerupt!?...
Fără să știe, sfânta noastră, că la cățea-i un rut... S-a rupt!

Oricum ea, celebrala străzii, maica-n rasă superioară,
Cu mult bun simț, își drămuiește "appeal" doar seara... de cu seară!?!

poezie de (18 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Atotștiutorul

Opiniile-s interzise
Și orice subiect i-e cunoscut.
Știe și legile nescrise
Și neagă, dacă-i spui, când te-ai născut.

Nu-i temă sau domeniu;
Le știe precum nimeni, integral.
Explică tot, ca "geniu"
Cu aerul de-ndoctrinat și teatral.

Cum deschizi gura, țipă,
Întrerupe, neagă, fără jenă,
Răspunsul îl dă în pripă;
N-ascultă din ce-i spui, îi ești o anatemă.

E-un panaceu universal,
Căci leac are la orice maladie;
Bârfa-i domeniul cultural...
Din horoscop îți spune, ieri și ce-o să fie.

Pericolul nu-i existența
De n-ar avea la nesfârșit tupeul
Să-și facă nelipsit prezența...
Și n-ar fi ajutat mereu să-și promoveze EU-l!

poezie de (20 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cine greșește cel mai puțin, acela-i cel mai bun; căci nimeni nu-i nevinovat, nimeni nu-i fără cusur.

citat din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Doar un... pic

Pic, pic sună pe țeastă; un cor universal
Din opera lumească, ce crește câmp, oceane
Și aer impercept prăvale-n tunet mal
De sunet, bang și fulger... e-un sor de lampioane.

Ațâță gând, rapace de înălțat frumos
La hăul tot, ce-i scenă, din mult uscat și ape;
Lavabilul ce spală gunoaiele ce-am scos
Din pământ pur... topindu-l, dezintegrat aproape.

Se pică molecula lichidă, translucidă,
Neînțeles de clară după un atât parcurs,
Doar ca să zboare iar, de-al ei abis lividă,
Căci trebuie spectacol... Bilet nu-i cu ramburs!

poezie de (26 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dac-aș...

... dac-aș ști dinainte totul,
aș fi poate bogat, celebru,
dar n-aș mai fi tot eu, integru
și-n loc de vis, aș avea totul!?...

... dac-aș crede totul, orbit
de atâtea spuse, nevăzute,
cu crez, ar fi răspunsuri mute;
când m-aș trezi, aș fi scârbit!

... dac-aș iubi neîncetat,
aș fi doar un naiv; de dus
că răsăritu-i un apus
și deci trădarea-i de iertat?!

... dac-aș munci pe brânci o viață,
așa cum poate fac, voi face;
pe-alții-i îmbrac la patru ace...
manipulatul, eu, paiață!?

... dac-aș da tot ce am, filotim,
s-ar face coadă fără cap;
ca toți să tragă, să nu scap...
și organele să-mi ia, și intim?!

... dac-aș fi vrut și eu ceva,
mi s-ar fi răspuns; "Nu-i degeaba,
stupid! Că nu știi cum e treaba!"...
și mi-ar fi râs în zeflemea!?

... dac-aș mima mereu neștiință
și-aș fi un guraliv pervers,
bun pop-aș fi, în păcate șters
și aș aduna tot, cu credință?!

... dac-aș fi scris o poezie
doar cu adevăr, fără minciună,
mi s-ar fi spus că-"s de pe lună
și-n veci n-a fost și n-o să fie"?

... dac-aș lua tot de la-nceput,
fără să știu nimic ce-am fost,
nu cred c-aș fi mai puțin prost;
n-aș ști când mor!? Doar că-s născut!

poezie de (3 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Clovnul

În pestrițe haine și pestrițe roluri, tânăr, joacă "moșul"...
Ne încântă, pe copii, pe adulți, la întâmplare.
E machiat tot, masca îi e albă și cu nasul cu roșu,
Audiența o amuză, serile la rând, fără încetare.

Se ascunde de adevăr, în dos de recuzită și vopsele,
Căci nimeni nu-i cunoaște bucurii, sau de are suferință...
Își varsă în râsete, tămăduința în leac, de suflete și rele
Și nimeni nu-l întreabă de-i e bine, de mai poate, sau e-n neputință.

E multilateral, căci trebuie să știe tot să facă,
Chiar de-i dresaj, sau la trapez, râs să provoace...
Și nu-i ușor, e plin de haine, trucuri, plasa-i ridicată;
Se-aruncă în neant, și-n mers pe sârma, speră a se întoarce.

E gala de sfârșit, când circul se va strânge ca să plece
Și număru-i final îi e în cușca "full" cu lei.
Intrat... și-n ropotul de palme, drama se petrece...
Nu-i timp de intervenție, e totu-n sânge... A murit Serghei!...

poezie de (28 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Mahmur

E mintea parcă în nevralgie,
Aproape în static apăsat,
Pierzându-și fir fără să știe,
Ca-n încâlceala de-un drogat.

Din înăuntru răscolește
Emetical propriul de sine,
Iar văzul parcă se albește
Și glas nu se mai leagă bine.

E corpu-ntr-un cutremur fin,
Epuizant, imperceptibil,
Iar moscu' e-un miros de vin
Și auzul face rău, pestibil.

E-un fizic ca de paralitic
Tot așteptând înviorare...
Cum adevăr de la politic,
Ce poate fi... o întâmplare...

De vreun mahmur... dintr-o scăpare.

poezie de (27 aprilie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Reflecție finală

De ce cu atâta ușurință spunem mor
-Tratând și drama-n superficial-
Ne păcălind; luând muribundul în ușor,
Crezând că-l vindecăm cu teatral?

De ce cu atâta ușurință ne urâm
-Uitând de suferința ce-o produce-
Când, fără suflet, amiciții omorâm
Și punem dragostei semnul de cruce?

De ce cu atâta ușurință ne mințim,
În loc de-un pur și simplu adevăr,
Esențial; o viață scurtă să ne ocrotim
Neîntinate inimi, în perpetuu-amor?

De ce cu atâta ușurință blestemăm
-Pe când perverși ne închinăm la sfinți-
Neștiind de crucea, singuri, ce-o purtăm,
Că-i pusă-n căpătâi, la dragi părinți?

De ce cu atâta ușurință râdem, plângem,
Din falsele lentile de contact
Și-n fond, fără regret, inimi le frângem,
Trăind prezentul simplului impact!?

De ce cu atâta ușurință chiar murim,
Uitați, încă-nainte de-a pleca...
Înconjurați de-o lume-n țintirim
Ce vrea să-i dai și-atunci, și-a n-o uita!?

De ce cu atâta ușurință ne vrem greul,
Ne complicăm, în cercuri, vicioși,
Cu scop de-a juca rol, cum Dumnezeul...
Tot răstignind, la infinit, neștiți Hristoși!?!

poezie de (21 noiembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Perturbabil

E previzibil 'n tot ce face
Și din drum drept, îl faci o curbă!
Introvertit îl poți desface...
Nelimitat, tot îl perturbă!

Sau poate că nu-i previzibil,
Căci stabilit definitiv
Se schimbă; orice perceptibil
L-influențând fără motiv!

Fragil, nu-i fizic, entitate,
E doar moralul său labil
Ce nu-l are de-ntâietate...
Se lasă dus ca un copil!

E contrafort la hotărâre,
Nu știe sigur da sau nu;
Din fastuos e-o amărâre,
Uitând la început ce vru!?!

Atenție, nu e nebunul,
E inversul de tulburat;
Veșnic balanță, nu doar unul
Îi fiind exemplul de urmat!

E-n fond duplicitar în minte,
Profund în nuanțe, un capabil!
Un plin de stoic; un cu... minte
Plin de fațete!... Perturbabil!

poezie de (2 martie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Elena Farago

Nu-i nimeni

Nu-i dor și nici durere în tihna ce te doare,
Ci-n ceasul ăsta parcă tot gândul ți se pare
Că se topește-n greul unei adânci tăceri,
De n-ai mai ști de vieții mai ai ceva să-i ceri..
(...)

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie
cumpărăturiCartea "Catelusul schiop si alte poezii" de Elena Farago este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -8.00- 3.99 lei.
Elena Farago

Nu-i nimeni

Nu-i dor și nici durere în tihna ce te doare,
Ci-n ceasul ăsta parcă tot gândul ți se pare
Că se topește-n greul unei adânci tăceri,
De n-ai mai ști de vieții mai ai ceva să-i ceri...
(...)
Și când pe alte țărmuri te-o inveli pământul,
Nu-i nimeni să-ți audă măcar în vis cuvântul...
Și nimeni să-ți recheme blândețea unei șoapte
Să-i lumineze-o clipă a gândurilor noapte...

poezie celebră de
Adăugat de Brătescu Teodora VasiliuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

vot: idee genială, exprimare superbă, ton serios

Distribuie

Sămânță... de eternitate

De fructul n-ar fi delicios, sămânța nu s-ar răspândi,
N-ar fi consum de pulpă, de cărnos, nici gust n-ar fi.
S-ar veșteji poamele-n pom și vrejii s-ar usca, sterili,
Nici nu s-ar ști sătulul foamei și lume-ar fi doar de senili.

Nici paraziți n-ar exista, de nu s-ar perinda în cicluri,
Eliminați, ingurgitați, 'n voiaj, în multele peripluri...
Deci ciclul nu-i naștere, moarte! Este un reciproc consum
De vii, în trofic lanț de specii, asigurându-și etern drum.

Nici Univers n-ar exista, căci n-ar fi nimeni ca să-l vadă,
Nici Dumnezeu să ne-nchinăm n-ar fi, ne-având cine să creadă...
Deci material n-ar exista, nimic vizibil, de nu-i ființă
Și minți s-ar pierde-n neștiut, de nu ne-am dezgoli... semință!

poezie de (21 iunie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Trădare

Promite că te-ascultă, dar te privește-n gol
Cu mintea adusă-n hăul de labirint de sine;
Chiar dacă s-a jurat, la tâmplă cu pistol...
Te vinde tot în cioburi... visând să ia rubine.

E promiscuitatea de-amor cu adulter,
's prietenii clamate cu ascunziș de ură...
Sincerități mințite în voalul de mister...
Ți-este aliatul zilnic... ce nopțile te fură.

Promisiunea, este purtată-n timp mereu
Și care la mezat ți-arată ghilotina;
E-ncrederea pierdută atunci când e mai greu,
Rămânând singur, dus... și victimă și vina.

Ce poate face spirit, un Iago, o Iudee?
E doar serotonină sau dopamină-n sânge?...
Dar nu-i, că le-avem toți!... Deci n-am nicio idee!!!...
Suntem, făcuți o parte, doar trădători!... Nu plânge!!!...

poezie de (2 august 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De ce-s?

De la un timp nu de la naștere îmi fac cont de ani,
Ci mai curând din calcul de scadență
Până la schimb de neuitat din existență
Și uimitor suntem iar tineri... mai bălani.

Și faci proiecte tot mai multe, înțelepte,
Căci matematica o știi de riguroasă,
Fără surprize și-ai și mână norocoasă
Să-ți mai câștigi ceva la genele perfecte.

Și-atât de-obișnuit îți ești de zi cu zi
Că nici schimbări nu-s certe, evidente
Și oricum le știi cum că se trag din alimente,
Iar c-o dietă le repari poate... mai știi?!

Surpriza neplăcută-i tot de afară
Când alții-ți fac remarci, invidioși
Crezând că toți ajung ca ei într-o zi moși...
Și moral te resuscitează-n tânăr iară.

Așa din ce în ce mai vechi în optimism
Te-aduni pentru rezerve-ți presimțite,
Ce-o zi vor naște iar în lumânări sărbătorite
Cu flori și-un nou certificat... Cât misticism!

Noroc că totul e doar gândul în progres
Ce nu sfârșește, ci se naște-ntr-un... "De ce-s"?!

poezie de (12 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Holograme

Se perindă mistere de timp pe trotuar,
enigmatic,
crâmpeie de singuri, de cupluri,
lăsând gândul să vadă,
să creadă măcar
fără țel al său propriu, apatic,
imagini mănunchiuri...
în intim, nu paradă.

Atât de bogat se răsfață extazul
de mult de divers,
de profund neștiut,
bănuit
făcut din povești inventate, talazul
de simț fără noimă din gândul pervers,
ce stoarce visat din real refăcut...
tălmăcit.

Rămâne romanul nescris, necitit,
doar file prelinse
de-un deget pe tâmplă, în amprentă
lăsând doar fantome, fantasme,
ce-o noapte se scoală din vag adormit,
reale pretinse
de-o minte de mistic ardentă,
crezând c-o altă viață ai avut-o vreodată... ori crezi pleonasme?!

O fi mintea, doar ea, lipind firile în chiasme???

poezie de (26 octombrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook