Să nu mă-ntrebi!
Să nu mă-ntrebi, unde mi-e gândul
de-mi vezi privirea-n gol, pierdută!
Poate că-l mângâie aevea,
ființa ce îți pare mută!
Să nu mă-ntrebi,
de ce tăcerea
mă însoțește pe-nserat!
Poate că îmi descopăr vrerea
din cântecul ce n-am cântat.
Să nu mă-ntrebi, nimic, acum,
când în răscruci se întretaie,
atâtea drumuri neștiute
și inima mi-e vâlvătaie!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru (10 noiembrie 2010)
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre

Votează! | Copiază!
| Iulia Mirancea [din public] a spus pe 11 februarie 2013: |
Doamne, ce poezie!
Poate ultimul vers face opinie separată cu întregul iar "vâlvătaie", parcă nu e la înălțimea unei teme atât de speciale! Așa simt eu, doar ca cititor!
Superbă, mi se pare un calificativ insuficient pentru această poezie!
Totuși, dacă intervenția mea este inoportună sau neînsemnată, am să cer, desigur, ștergerea ei! |
| Ioana Voicilă Dobre [autorul] a spus pe 11 februarie 2013: |
| Ma bucur suncer ca v-a placut poezioara mea! Si eu,, va citesc'' si va admir perseverenta, onestitatea, spiritul combativ, feminitatea, puterea cuvantului.Tineti-o tot asa! |