Ori de câte ori privesc o salcie, gândul mă duce la lecţia smereniei pe care cei mai mulţi dintre noi o ratăm.

Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

În duhul smereniei când te îmbraci, pe uşa smereniei când intri, în numele smereniei când te rogi, pe calea smereniei când umbli, pe genunchii smereniei când stai - atunci totdeauna te bucuri de dragostea, de ascultarea şi de toate binefacerile îmbelşugate ale lui Dumnezeu!

aforism de Train Dorz din Hristos Solia Bibliei
Adăugat de Gabriel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ori de câte ori privesc marea, îmi vine în minte ideea de veşnicie.

Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din suferinţă, înveţi lecţia umilinţei. Din eşecuri, înveţi lecţia stăruinţei. Din deznădejde, înveţi lecţia supravieţuirii. Iar visând, înveţi lecţia speranţei. Dar numai din dragoste înveţi lecţia fericirii.

aforism de Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privesc la fratele ce tace

Privesc la fratele ce tace
când mulţi îi spun în faţă: tu!
– El poate îndura ocara,
el poate – dar eu încă nu!

Privesc la cel ce nu se plânge
când i se fură tot ce-avu.
– El poate duce nedreptatea,
el poate – dar eu încă nu.

Privesc la cel ce nu întoarce
cu rău, cui răul i-l făcu.
– El poate iertător să rabde,
el poate – dar eu încă nu!

Privesc la cel ce are milă
de blestematul ce-l bătu.
– El poate, paşnic, să se roage,
el poate – dar eu încă nu!

Privesc la cel ce moare-n pace
spre slava care şi-o ceru.
– El poate, Doamne, să Te vadă,
el poate – dar eu încă nu!

Isuse, Doamne, mi-e ruşine
când mă gândesc la ce-ai spus Tu.
– De ce eu nu privesc la Tine,
de ce el poate – şi eu nu!?

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lecţia viţei de vie

Priveşte frunzele,
spune bătrânul
miile, zecile de mii de frunze
oprind din sudoarea rădăcinilor
pe timp de ploaie
dar mai ales în secetă
numai atâta sevă
cât să poată fi hrănite
toate asemeni
de la cea dintâi
până la cea din urmă

Vai nouă, oameni,
câte mai avem de învăţat...

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gând hoinar peste zăpadă

Gândul meu hoinar străbate
noapte neagră, fără stele,
coborând încet spre casa
unde zorile-am văzut.
Printre dealuri se abate
vântul care cântă jale.
Tinda case-i o ruină
ce se pierde-n amintiri,
iar ferestrele uimite
mă privesc ca pe-un străin.
În grădină, florile sub gheaţă
stau în aşteptări necontenite,
să răsară-n primăvară
tinere şi parfumate.

Gândul mă îndeamnă
peste pragul casei să păşesc
să privesc pereţii
scorojiţi de timp.
Dintre rame înnegrite
mă privesc tăcuţi şi cu dojană
cei ce au fost şi nu mai sunt.

Ca un bulgăr de zăpadă
gândul mă loveşte-n faţă,
aprind candela iertării
către cel urcat pe cruce.

poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dintre mii de gânduri care

Dintre mii de gânduri care
Zi şi noapte te frământă
Câte-s edificatoare,
Câte duhu-ţi înfierbântă,
Câte sânt folositoare,
Câte inima-ţi încântă,
Câte-or fi dăunătoare,
Câte doar te înspăimântă,
Câte-s ne vindecătoare,
Câte zelu-ţi înmormântă,
Câte-s apă şi mâncare,
Câte sufletu-ţi mănâncă
Câte-s răni usturătoare
Sau fac rana mai adâncă
Câte-s conştiente oare
Sau inconştiente încă...
Nu răspunde la întrebare
Ci întreabă-te; "sunt pe Stâncă?!"

poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Din vicisitudinile vieţii (29 iunie 2021), traducere de Adelina
Adăugat de Adelina
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mulţi ani, oameni buni!

La mulţi oameni, Ţară,
Că mulţi dintre noi
Ţi-au plecat afară
Ca după război!

La mulţi oameni, Mamă,
Că mulţi dintre fii
Nu au nicio teamă
Că n-o să mai fii!

La mulţi oameni, Limbă
Frumoasă, cu rost,
Că prea mulţi te schimbă,
Vorbindu-te prost!

La mulţi oameni, Umbră
Ascunsă prin sate
De vânzarea sumbră
A codrului-frate!

La mulţi oameni, Vatră
De foc, din străbuni!
Viitor de piatră!
La mulţi oameni buni!

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privesc
la cuptorul casei
plin de zgură
şi gândul mă duce
la dulcea mea copilărie

gogyohka de Ion Cuzuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privind luna...

Încerc din nou să privesc la ea,
dar cerul e-norat şi eu nu mă satur,
stau în frig şi privesc ca la o stea,
dar ea nu a alta, e luna mea.
Inima mea îşi croieşte o dorinţă
pe care aş vrea să o şlefuiesc
gândul la tine îl am pe conştiinţă
şi nu aş vrea pe nimeni să rănesc.
În ochii mei văd acum orizontul
ş-acolo e cerul cuprins de răsărit,
dar cred că nu e acum momentul
se vede luna roşie ş-apoi iar cerul acoperit.
Afară ninge, zăpada pufoasă ma-nveselit,
chipul tău se vede din nou în răsărit
plin de zăpadă este învelit
şi gândul mă duce la locul unde am copilărit.

poezie de Eugenia Calancea (21 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

salcie pletoasă

Salcie pletoasă: plantă care se pleacă cu reverenţă spre pământul care o hrăneşte.

definiţie aforistică de George Budoi din Aforisme (2015)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

MĂ BATE GÂNDUL A MĂ DUCE(Rubaiat)
Mă bate gândul a mă duce
În vârful muntelui, la cruce,
Să zdruncin norii gri cu mâna,
Să cadă ploaia, să bulbuce.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Depărtare

Câte versuri stau să cadă
De pe tâmpla-mbătrânită,
Şi din inima bolnavă
Nenţeleasă, neiubită?

Câte stele s-au stins oare
Lângă ochii-ţi plini de dor,
Şi în câtă supărare
Te-ai scăldat de dorul lor?

Câţi ai întrebat pe stradă
De copiii tăi iubiţi,
Şi te-ntrebi, când or să vadă
Ce-i iubirea în părinţi?

Câte nopţi mai ai, bătrâne,
Câte zile şi cât dor?
Cât mai poţi s-aştepţi un mâine
Cu gândul la-ltău fecior?

Câte griji mai ţi sub piele
Şi dorinţe-n palmă-ţi mică,
Câte nopţi ai să faci zile
Cu gândul la a ta fiică?

poezie de Iuliana Dinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La patru şi zece

Încă o noapte trecută
La patru şi zece în zori
Duce vântul spre munte ninsori
Ca dezastrul o bancrută

Şi deodată parcă-s furii:
Încăperea ca un blitz
O străbate un chiţ-chiţ
După cele de-ale gurii

Eu nici ziua nu găsesc
În cămara de rezervă
Nici măcar câte o conservă
Rătăcită nefiresc

Speriaţi că fiecărui
Teamă-i e unul de altul:
Mă' Chiţ-chiţ tu dai asaltul
Când mă pregăteam să vărui?

Ia şi tu din raft o carte
Care poate n-ai citit-o
Că vine anticarul din Quito
Şi o duce în altă parte.

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

limbă

Limba e vehiculul care duce gândul meu în urechea, inima şi gândul celuilalt.

definiţie clasică de Victor Eftimiu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trei lacrimi seci de navetistă (variaţie după "Trei lacrimi reci de călătoare" de Ion Minulescu)

Privesc în jur
şi văd distanţa
cum se aşterne peste noi!
Şi mai privesc
cum nici noroiul fără de tine nu-i noroi.

Din zare urmăresc potopul cum mi se scurge în batistă,
dar vor cădea pe gura-mi rece
trei lacrimi seci de navetistă?
Iar tu în tren
mâhnită, oare, mă vei găsi în mintea ta?
Şi înţelegi acestea, sigur...
dar ştii(?) – ţi-am spus: nu mă uita!

Şi gândul meu
l-o duce poate vreun vânt grăbit până la tine,
Iar tu –
Chemându-l ca niciuna,
strigându-l dintre rău şi bine -
vei năzui la minunata, dar îngropata seară-n care
ne-am sărutat în parc(?) –
nu-mi spune că amintirea nu te doare!
Mă reculeg şi văd
că ploaia se scurse toată în batistă
şi simt în ea – ce chin năprasnic... -
trei lacrimi seci de navetistă!

poezie de Ionuţ Popa, după Ion Minulescu (septembrie 2009)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi voi avea curajul să deschid uşa sanctuarului care duce la sufletul meu. Să mă privesc pe mine însumi ca şi cum ar fi prima oară când sunt în legătură cu trupul şi cu sufletul meu. Să fiu în stare să mă privesc aşa cum sunt. Un om care umblă, care simte, care vorbeşte cu oricine, dar care – cu toate lipsurile lui – are curaj.

Paulo Coelho în Manuscrisul găsit la Accra, "Ziua de mâine"
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin Ţara de Sus

(cu gândul la Mihai Eminescu)

Trecând, nu poţi să nu opreşti,
Venind din zările albastre,
Şi să săruţi la Ipoteşti
Icoana poeziei noastre.

Săruţi, îngenunchezi uşor,
Faci semnul crucii spre Iisus,
Te duce gândul la izvor
Şi la Luceafărul de sus.

Spre Lacul cel cu nuferi plin,
Înconjurat de falnici tei,
La Floarea-albastră, la suspin
Adânc pornit de dragul ei.

La buciumul din vârf de deal
Ce sună-a jale uneori,
La Făt-Frumos, făr' de egal,
Să-l vezi o dată şi să mori.

Dar şi la Plopii fără soţ
Te duce gândul să rămâi
La pândă şi să prinzi un hoţ
Ce fură dragostea dintâi.

Te duce gândul zburător
La cerbii ce vin să se-adape,
Iar eu Mai am un singur dor
Să fiu mereu de voi aproape!

poezie de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina şi întunericul

liderilor le place să fie aplaudaţi
dar nu le place să fie bătuţi din palme
că una e momentul solemn
şi alta e limba de lemn

pământul de smoală
smoala ca întunericul
întunericul ca o parte de vină
prin care ajungi la lumină

liliecii nu au vedere
şi zboară numai noaptea
nouă ne-a dat Dumnezeu lumina ochilor
lucrăm de regulă numai ziua
şi în nouă cazuri din zece noi ratăm ţinta

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neputinţa

neputinţa fiecărei zile
m-a legat de mâini şi de picioare
iar soarta m-a condamnat la exil
în mijlocul oamenilor

seara mă culc cu gândul la cocori
iar noaptea mă visez zburând

copilul ingenuu urcă în viaţă
pierzându-şi puritatea,

omul matur coboară treptele
încercând să-şi recâştige imperiile

oamenii pleacă dimineaţa de acasă
cu câte o grijă pe fiecare umăr
şi se întorc seara
cu câte două griji pe fiecare umăr

poezie de Ion Untaru din Paso doble (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!