Şi voi avea curajul să deschid uşa sanctuarului care duce la sufletul meu. Să mă privesc pe mine însumi ca şi cum ar fi prima oară când sunt în legătură cu trupul şi cu sufletul meu. Să fiu în stare să mă privesc aşa cum sunt. Un om care umblă, care simte, care vorbeşte cu oricine, dar care – cu toate lipsurile lui – are curaj.

Paulo Coelho în Manuscrisul găsit la Accra, "Ziua de mâine"
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bun, prima senzaţie ar fi că sunt prizonieră, aş fi îngrozită de curbe, mi-ar veni să vomit şi să plec de-a-colo. Dar dacă mă încredinţez că şinele sunt destinul meu, că Dumnezeu conduce mecanismul, coşmarul acesta s-ar transforma în stimulent. Nu este decât exact ceea ce este, un montagne-russe, o jucărie sigură şi confortabilă, care ajunge la terminus, dar din care, cât ţine călătoria, trebuie să privesc peisajul din jur, să ţip de emoţie.

Paulo Coelho în Unsprezece minute (2003)
Adăugat de Sy
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toată viaţa m-am gândit la dragoste ca la o formă de sclavie voluntară. Ei bine, lucrul ăsta este o minciună: libertatea există atunci când dragostea este prezentă. Persoana care se dăruieşte pe de-a întregul, persona care se simte cea mai liberă, este aceea care iubeşte din tot sufletul.

Paulo Coelho în Unsprezece minute
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fereşte-te de cei care se cred mai puternici. Pentru că de fapt îşi ascund propria slăbiciune. Alătură-te celor care nu se tem că sunt vulnerabili. Pentru că aceştia au încredere în ei, ştiu că toţi se împiedică din când în când şi nu privesc asta ca pe un semn de slăbiciune, ci de omenie.

Paulo Coelho în Manuscrisul găsit la Accra, "Unitatea"
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

curaj (vezi şi vitejie)

Curajul este teama care îşi face rugăciunea.

definiţie de Paulo Coelho în Al Cincilea Munte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi privi totul şi pe toţi ca şi cum ar fi pentru prima oară – mai cu seamă lucrurile mici, cu care m-am obişnuit, uitând de vraja care le înconjoară. Vreau să privesc pentru prima oară soarele, dacă mâine va fi cer senin. Vreau să urmăresc încotro se îndreaptă norii, dacă cerul va fi acoperit. Întotdeauna mi se pare că nu am timp de aşa ceva sau nu îi dau importanţă. Ei bine, mâine mă voi uita la drumul norilor sau la razele soarelui şi la şi la umbrele cărora le dau naştere acestea. Pentru prima oară voi zâmbi fără vină, fiindcă bucuria nu este păcat. Pentru prima oară mă voi feri de tot ce mă face să sufăr, pentru că suferinţa nu este o virtute. Nu mă voi plânge de viaţă, spunând: totul e la fel, nu pot să fac nimic pentru o schimbare. Fiindcă trăiesc ziua asta ca şi cum ar fi prima şi voi descoperi de-a lungul ei lucruri despre care nu am ştiut niciodată că se aflau acolo. Chiar dacă am trecut prin aceleaşi locuri de nenumărate ori şi am spus "Bună ziua" aceloraşi oameni, astăzi acest "Bună ziua" al meu va fi altfel. Nu vor fi cuvinte de om învăţat, ci un fel de a-i binecuvânta pe ceilalţi, dorindu-mi ca toţi să înţeleagă însemnătatea faptului că sunt în viaţă – chiar şi atunci când nenorocirea ne dă târcoale.

Paulo Coelho în Manuscrisul găsit la Accra, "Ziua de mâine"
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

La poet:
Urechea vorbeşte
Gura ascultă
Inteligenţa, luciditatea sunt
acelea care produc şi visează;
Somnul e acela care vede limpede;
Imaginea şi fantasmele sunt
acelea care privesc;
Lipsa şi lacuna sunt acelea
care creează.

poezie celebră de Paul Valery
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai greu lucru pentru mine e să cred în propria realitate. Mereu sunt nedumerit de mine însumi şi nu înţeleg prea bine, când mă privesc acţionând, cum cel pe care-l văd acţionând este şi cel care priveşte, şi cel care se miră, şi se îndoieşte că ar putea fi actor şi spectator în acelaşi timp.

Andre Gide în Falsificatorii de bani
Adăugat de milena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine sunt eu? Care-i locul meu în cosmos?

Fără mine nu se poate, dovadă că sunt.
Fără mine nu s-a putut;
dovada e că m-am tras din mine însumi
adică din acel mine care-a fost.

Eu sunt cel care nu se poate fără de el.
Eu sunt cel care nu s-a putut fără de el.
Eu sunt cel care a dat mărturie
pentru existenţa lui Dumnezeu.

Eu sunt cel care am dat mărturie
de nonexistenţa lui Dumnezeu, pentru că
eu l-am făcut pe Dumnezeu vizibil.

Eu sunt făcut de Dumnezeu, pentru că
eu l-am făcut pe Dumnezeu.

Eu nu sunt nici bun nici rău
ci sunt, pur şi simplu.

Eu sunt cuvântul "sunt"
Eu sunt urechea care aude cuvîntul "sunt"
Eu sunt spiritul care înţelege cuvîntul "sunt"

Eu sunt trupul absurd al lui "sunt"
şi literele lui.
Eu sunt locul în care există "sunt"
şi patul lui, în care doarme.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele mai distrugătoare arme nu sunt lancea sau berbecele – care pot răni trupul şi nărui ziduri. Cea mai cumplită dintre toate armele este cuvântul – care distruge o viaţă fără să verse sânge şi ale cărui cicatrici nu se vindecă niciodată.

Paulo Coelho în Manuscrisul găsit la Accra
Adăugat de Iustina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţe

Ascult, privesc şi iar ascult
cum bate vântul dintr-o parte,
fără să ştie de-al meu gând
care îmi spune că se poate.

Că pot să vină iar furtuni
în care să mă pierd cu totul,
în visele cu mari minciuni
care nu ştiu unde mi-e locul.

Zăresc pe dealul fără vârf
lumini arzând de călătoare,
sunt îmbătate de priviri
curgând din mine doritoare.

Ascult, privesc şi iar ascult
lumea cu ea necruţătoare,
privesc cu ochii spre pământ
să văd acum cum creşte-o floare

şi văd pământul numai ars
de paşii mei strivind cărarea,
ascult la pietrele cu glas
spunând că nu ştiu unde-i zarea.

Şi totuşi merg spre nicăieri
dorind s-ajung cu mine însumi
ştiu că pot să prind iernări
şi toamnele râzând plecându-mi.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să faci un lucru cu entuziasm, tocmai asta înseamă a te afla la porţile Paradisului, a simţi iubirea care transformă, a face alegerea care te duce în faţa lui Dumnezeu. Acest entuziasm ne pune în legătură cu Sfântul Duh, şi nu sutele, miile de lecturi din textele sfinte.

Paulo Coelho în Jurnalul unui mag
Adăugat de anda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am reuşit să concretizez idealul universal al iubitului-prieten-părinte în sufletul Ei. Am izbutit s-o tulbur, dar am tulburat-o cu ea însăşi, nu cu mine. Formele le avea, eu am fost numai conţinutul. Unde sunt Eu în sufletul Ei? Dacă aş lăsa-o să spere, m-ar îndrăgi. Ce aş fi făcut eu în dragostea Ei? Ar trece din mine numai ce sufletul şi trupul Ei ar putea apuca. Iar sufletul şi trupul unei fecioare sunt micuţe, mărunte, neputincioase, mediocre, iremediabil mediocre.

Mircea Eliade în Isabel şi apele diavolului
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai este deloc povestea mea: oricând vorbesc acum despre trecut, mă simt ca şi cum aş vorbi despre ceva care nu are nimic de a face cu mine. Tot ce rămâne în prezent este vocea, prezenţa şi importanţa de a-mi îndeplini misiunea. Nu regret experienţele prin care am trecut; cred că ele m-au ajutat să devin persoana care sunt acum, să mă simt în felul care se simte un războinic după ani de pregătire; el nu-şi mai aminteşte detalii despre ce a învăţat, dar ştie cum să lovească atunci când este momentul potrivit.

Paulo Coelho în Zahir
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privesc...

Privesc spre zarea îndepărtată,
Şi aud cum liniştea se aşterne.
Mă uit la omul care a fost odată,
Şi văd prin versuri cum discerne.

Privesc des spre zorii dimineţii,
Şi aştept cu multă nerăbdare...
Poeziile sale sunt râurile vieţii,
De unde mă adăp cu încântare.

Privesc spre locul care o să vină,
Şi observ că, el este deja prezent.
În jurul său este numai lumină,
Luceafărul străluceşte-n testament.

Privesc spre marea învolburată,
Prin care Eminescu ni se arată...
Constat că spiritul lui încă trăieşte.
Azi, la 170 de ani, el ne zâmbeşte!

poezie de Ovidiu Kerekes (15 ianuarie 2020)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândurile noastre sunt de două feluri şi anume: unele sunt acţiunile sufletului, altele sunt pasiunile sale. Acelea pe care le numesc acţiunile sale sunt toate voinţele noastre, fiindcă noi experimentăm că ele vin de-a dreptul din sufletul nostru şi par a nu depinde decât de el. Dimpotrivă, se pot în general numi pasiuni, toate felurile de percepţii sau cunoaşteri care se află în noi, din pricină că adesea, nu sufletul nostru le face ceea ce sunt şi pentru că întotdeauna el le primeşte de la lucrurile care sunt reprezentate de ele.

Descartes în Pasiunile
Adăugat de Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar când vorbeşte din tot sufletul, oare mintea celui care vorbeşte n-ar trebui să cunoască miezul lucrului despre care vorbeşte?

citat celebru din Platon
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Portretul doamnei A

Ce văd când te privesc, frumoasă doamnă?
Un zâmbet fermecător şi jovial,
Frumuseţea izbitoare şi care
Îmi încântă sufletul, fiinţa ta
Deschisă mă face să sper, că tu eşti
Altfel, că tu ai putea fi aceea
Pe care o căutam din totdeauna,
Cu tine să pot fi acela ce sunt,
Temeiurile-mi alungi, măştile-mi cad
Pe rând, una câte una, aici sunt,
În faţa ta, despovărat de mine,
Pot deveni acela, ce mi-am propus
De mult, mă încurajezi şi-mi declanşezi
Scadenta, expirata cataliză...

poezie de Adrian Nicula din Sanctuar sufletului cu aripi frânte (2016)
Adăugat de Adrian Nicula
Comentează! | Votează! | Copiază!

Judecata ne îmbolnăveşte şi ne îndepărtează. Iubirea şi acceptarea ne vindecă şi ne apropie. Când judec alt om mă îndepărtez de sursa problemei din mine şi astfel îmi fac mie rău. Cei care ne provoacă suferinţă ne sunt şi cei mai buni profesori. Spune-mi cum vezi oamenii şi lumea şi vei avea o hartă foarte exactă a traumelor, rănilor şi suferinţelor din sufletul tău. Dacă Dumnezeu ar judeca, nu ar fi decât un reporter la Can Can. Când iubesc, iert şi accept laturile din mine care sunt furia, stagnarea, ignoranţa realizez poate pentru prima dată că nu e uşor să fii om, că nu poate fi totul perfect, că uneori rănile trecutului şi greutăţile prezentului sunt greu de dus aşa că ce ar fi să am compasiune faţă de mine?

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amăgire...

Când soarele apune
Şi razele-i se sting,
Privesc în tăcere luna
Şi ochii mi-i închid...

Deodată-mi apare chipul tău în gând
Dulce, angelic, ca prima oară,
Uşor suspin şi-ncep să plâng
Căci sufletul încet îmi moare...

Eu te aud, te văd, te simt...
Şi sper în fiecare noapte,
Din drumul tău să te întorc
Şi să te am aproape...

Îmi ridic privirea-nspre cer... O! Ce minune!
Din cer cad mii de stele...
Dar mai mare minune-ar fi
Să fii tu, înger dulce, chiar una dintre ele...

Acum stau oftând şi privesc
Aceeaşi arbori răsfiraţi,
Sub care luna ne găsea
Mereu îmbrăţişaţi...

poezie de Diana Alexandra Sima (19 mai 2010)
Adăugat de Diana Alexandra Sima
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt cunoscute succesele obţinute de astronomie prin lansarea navelor satelit, care deschid omului noi drumuri în cosmos şi care permit pentru prima oară în istoria ştiinţei să se facă experienţe în spaţiul interplanetar. Sunt enorme rezultatele radioastronomiei, care au oferit savanţilor noi şi puternice metode pentru studiul Soarelui, al galaxiilor, al spaţiului interstelar... Măreţe sunt şi noile succese ale vechii astronomii optice.

S.A. Kaplan în Fizica stelelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!