ROGVAIV

Te-aş picta în culori iubito;
Cred că sufletul,
Ţi l-aş colora în roşu
Pentru că eşti focul iubirii
Ce mă mistuie..
În oranj aş picta fericirea,
Pe care o împarţi tuturor
Celor ce te cunosc.
Iar bunătatea- în galben;
Răbdării tale cu mine
I-aş pune - verde;
Verdele crud al primăverii
În care ne-am cunoscut.
Iar albastru – liniştii
Cu care mă acoperi
În fiecare seară
Ca pe un copil,
Inainte de culcare.
Tristeţii pe care o văd
Uneori,
În ochii tăi – indigo.
Aş pune numai puţin
Pentru că nu iubesc
Această culoare.
Iar violetul l-aş lăsa
Stării de mister
Dintre noi.
Voi adăuga la final
O ploaie de săruturi
Şi astfel eu voi avea
Numai pentru mine,
Un curcubeu.
Şi voi numi acest tablou
Iubita mea -ROGVAIV.

poezie de Angelina Nădejde (26 august 2012)
Adăugat de angelina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina

Am dreptul să fiu extraordinară
Să rup, de vreau, bucăţi de curcubeu
Să-mi colorez eu cerul înspre seară
Şi îmi înmoi penelul în violaceu.

Mi-aş colora în roşu sângeriu
Lumina înserării la apus,
Sonata lunii ca să pot s-o scriu
Iar stelele s-o cânte ele, sus.

În zori, când soarele răsare,
Într-un subtil şi delicat melanj,
I-aş dărui şi lui culoare
Dacă i-aş picura puţin oranj.

Şi dacă-n cer e-atâta frumuseţe
Iar cântecu-i e veşnic, e etern,
Dinspre pământ sfioase dau bineţe
Un câmp de păpădii muiate-n galben.

Sub picurii de rouă alb-perlaţi
Ce se preling vrând parcă să dezmierde
Precum sărutul lacom de amanţi,
Răsare ruşinată iarba verde.

Şi vreau să fie totul şi mai viu
Şi-am să mai iau din curcubeu culoare
Să ţes covorul de lumină, albăstriu,
Pe care să se plimbe al meu soare.

De am culorile la îndemână
Eu mai pictez un incitant tango
Cu nori care dansează a furtună
Şi-arunc pe cer culori de indigo.

Am dreptul să fiu extraordinară
Şi să despart lumina-n visul meu,
Cu curcubeul care-atâta mă-nfioară
Ştiu că pictează numai Dumnezeu!

poezie de Florentina Mitrică (7 aprilie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Persoana-ntâi

Cu paşi grăbiţi eu voi străbate
Câmpii întinse de iubire,
Izvoarele ce vin s-adape
Tot ce e viu şi e simţire.

Pe ramuri eu voi pune frunze
De dor, de viaţă-n verde viu,
Pe flori voi pune buburuze
Şi iarbă verde în pustiu.

Din poezie voi culege
Cu fiecare cuvinţel
Ce îl voi transforma în lege
Pentru oricare sufleţel.

Voi picura culori pe floare
Culese dintr-un curcubeu,
Voi pune în priviri candoare
Apoi voi spune că sunt, EU

Persoana-ntâi din conjugare
Ce o cunosc şi o iubesc,
Ce nu mai este o-ntrebare
Sunt numai EU, care trăiesc!

poezie de Aurelia Oancă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar albastrul

Cum să priponesc albastrul, când e-atâta depărtare
Între mine şi seninul florilor ce cresc în cer?
El rămâne veşnic singur într-un semn de întrebare
Şi în ochiul meu albastru, enigmatic pasager.

L-aş picta pe ramuri goale şi în toamnele din mine,
Pe fereste când îngheaţă iernile orice cuvânt.
Ţi-aş picta şi ţie paşii când te-ndepărtezi, străine
Şi i-aş pune mamei cruce, tot albastră, pe mormânt.

Câte-un strop, în ploi nebune,-aş picura să nu mai doară
Griu-acela fantomatic ce inundă amintiri.
Şi pe voalul de mireasă aş picta o primăvară
Cu albastru de ciocare pe suspinele de miri.

Şi-aş mai rupe o bucată mare cât o Atlantidă,
Să-mbrac vântul ce mă-ndoaie, în azur nemuritor.
Şi ţi-aş face, Ţie, Doamne, o albastră piramidă,
Unde să primeşti nebunii, când vor cere ajutor.

Aş mai colora şi gânduri negre ce mă-mpovărează,
Ca o vină neştiută îngropată-n eu-l meu.
Doar albastru-acela tainic din altare mă salvează,
Zămislit de rugăciune şi credinţă-n Dumnezeu.

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

speriat urc în jos mi-e frică să privesc adâncimea ta niciodată n-a avut ceva
orice de pildă o inimă mare pe care să cad
cu mâinile ridicate ca într-un zbor urc
lumina e numai în mintea mea
roşu orange galben verde albastru indigo violet
treptele cerului sunt rulante ca tine nu mai e nimeni în mine pentru cine să adun trecuturi colorate în urna celor vii demonii cu care mă salut aruncă confetti artificii iluzie goală
erai la fel de frumoasă precum stelele îmi cer autografe în alb urc fără să-ntreb destinaţia finală tu eşti zbatere batere bang big-bangul ce mă ţine cu ochii deschişi nu pot adormi iubito fără regrete mai iubeşte-mă în moartea asta aceasta şi în toate voi fi ultimul prim al tăuă

poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culori

Albastrul mă ucide,
şi verdele,
şi albul,
toate mor...
dar, ce sunt eu?
eu sunt culoare,
şi verde,
şi albastru,
e tot ce simt,
şi verde,
şi albastru,
e tot ce sunt...
Unde eşti, iubito?
mai toarnă ceva răcoare
în vinul acesta fără culoare!
Viaţa e un joc,
ne prefacem că trăim,
ne prefacem că iubim,
ne prefacem că murim,
doar naşterea are ceva
din chipul albastru
al sincerităţii.
Vine o vreme când
ridicăm mâinile sus,
şi-n semn de predare
ne prefacem, docil,
că existăm.
Cum te împaci, iubito,
cu ideea
unei false vieţi,
cum te împaci, tată,
cu ideea
fiului inexistent?
cum te împaci, tu,
care eşti culoare,
cu sensul invers
al culorilor?
Tu, care eşti albastru,
şi verde,
şi alb,
şi ucis...

poezie de Ion Ţoanţă din Templul devenirii noastre (2014)
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tabloul Toamnei

Te-aş picta frumoasă toamnă
Într-o rochie de bal
Însă sufletul mă-ndeamnă
Să-ţi pun haine de hamal
Şi-n dezmăţ de frunze moarte
Fără să-ţi cunoşti finalul
Să porţi cuferele sparte
Să acopere fundalul
Pânzei ce imploră jertfa
Verdelui ce-adânc zvâcneşte
Fluturând în vânt eşarfa
Ce-n lumină şerpuieşte.

Te-aş picta ca pe-o fecioară
Despletită de orgolii,
De pudori din lumi de ceară,
Strâmbe, false, derizorii.
Însă nu mai am putere
Să te simt ca altădată,
Văd în tine doar durere
În culoare destrămată.
Şi nu pot în tuşe fine
Să trasez ce-ţi mai lipseşte,
E atâta frig în mine,
Parcă-n suflet viscoleşte.

Te-aş picta ca pe-o străină
Ce mă bântuie de-o vreme
Şi-n privirea-i de rugină
Văd sentinţe, anateme.
În absurdul fără capăt
Eu cerşesc lumina zilei
Şi-o aud ca pe un ţipăt
Tot scurtând din firul milei.
Te-aş picta frumoasă toamnă,
Cum ai merita pictată,
Dar tristeţea mă condamnă
Să te las nevernisată.

poezie de Angelina Nădejde (7 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fata cu păr pământiu

El vopsea cuiele cu vopsea roşie
apoi le bătea în pereţi oranj
cu o pasăre galbenă cu aripile
două ciocane verzi
de care erau atârnate tablouri albastre
pe care picta
curbat în indigo
o fată violet
cu părul pământiu
picta
de la un mormânt la alt mormânt
în pustiu alt pustiu.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii albaştri ai ploii

car dragostea cu sacoşa prin ploaie
mi-e dragă ploaia şi cuvintele ei sărate
într-o zi, am vrut să-i pictez ochii ei albaştrii
dar ploaia era, iubito, prea departe,
nu i-am putut vedea
ochii albaştri ai ploii
iubito, unde sunt ascunşi ochii ploii în noapte?
când îi vei ştii sufletul, îi vei picta, spuneai,
geniul s-a strecurat printre degetele-i mate
iubito, acestea sunt visele mele înaripate
le-am furat de la Dumnezeu, ţi le dau pe toate
l-am văzut dansând odată prin ploaie
ca o lumină uriaşă şi, din ceasul acela,
l-am închis definitiv în inima mea
ploua acvamarin şi eram gol ca o vitrină
era timpul să mor, iubito,
undeva, lângă mine un orb picta
ceea ce numai simţurile lui puteau să vadă
sufletul şi ochii albaştrii ai ploii
doar nebunul cufundat în veşnicia tăcerii
înnebunise de atâta iubire.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tată

Voi pune eternitatea în plicul de la poartă,
Si glas de pescăruşi voi aduna-n borcane,
Voi scrie despre tine şi pentru tine, tată,
Şi-ţi voi găsi blândeţea, mereu printre creioane.

Voi pune la dor cheie, să nu îl simt vreodată,
Suspinul unor îngeri îl voi picta căprui,
Ca să-mi rămâi aici, mereu cu mine tată,
Să trecem peste toate când toate-s amărui!

Voi strânge marea-n braţe, voi fi eu marea toată,
Când cerul va sorbi atatea mii de lacrimi,
Tu nu te-ngrijora, voi fi cu tine tată,
Eu am să-ţi luminez, voi face far din patimi!

Mă voi picta lila, mereu să îţi fiu adorată,
Cu tâmplele grena şi soarele în plete,
Căci mă iubeşti albastru, cum iti sunt ochii, tată,
Cum te iubesc si eu, în mov, lila, în zâmbete!

poezie de Iuliana Dinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păpuşa

Dacă Dumnezeu ar uita pentru o clipă
că nu sunt decât o păpuşă de cârpă
şi mi-ar oferi în dar o bucăţică de viaţă, probabil că n-aş spune tot ce gândesc,
deşi în definitiv aş putea să gândesc tot ce spun.

Aş da valoare lucrurilor mărunte, dar nu pentru ce valorează ele,
ci mai curând pentru ceea ce ele semnifică.
Aş dormi mai puţin şi aş încerca să visez mai mult,
înţelegând că pentru fiecare minut în care închidem ochii,
pierdem şaizeci de secunde de lumină.

Aş merge în timp ce alţii ar sta pe loc,
aş rămâne treaz în timp ce toţi ceilalţi ar dormi.
Aş asculta în timp ce alţii ar vorbi
şi cum m-aş bucura de savoarea unei îngheţate de ciocolată!

Dacă Dumnezeu m-ar omeni cu o fărâmă de viaţă,
m-ar împinge de la spate în bătaia soarelui, acoperindu-mi cu razele lui nu doar corpul, ci şi
sufletul.
Doamne, dacă eu aş avea o inimă,
mi-aş scrie ura pe un cub de gheaţă
şi aş aştepta ca soarele să-l topească.

Aş picta pe stele, cu un vis al lui Van Gogh,
un poem de Benedetti
şi o serenadă de Serrat
aş oferi-o Lunii.

Aş uda trandafirii cu lacrimile mele
ca să pot simţi durerea spinilor
şi sărutul de culoarea cărnii al petalelor proaspete...
Doamne, dacă aş avea o fărâmă de viaţă...

N-aş lăsa să treacă nici măcar o zi
fără să le spun oamenilor pe care îi iubesc, că îi iubesc.
Aş convinge fiecare femeie şi fiecare bărbat că la ei ţin cel mai mult
şi aş trăi îndragostit de iubire.

Bărbaţilor le-aş dovedi cât de mult greşesc
când ei cred că nu trebuie să se mai
îndrăgostească atunci când îmbătrânesc,
fără să ştie că ei îmbătrânesc tocmai pentru că încetează a se mai îndrăgosti.
Unui copil i-aş face cadou o pereche de aripi,
dar l-aş lăsa să înveţe singur a zbura.

Pe cei batrâni i-aş învăţa că moartea
nu vine odată cu vârsta, ci odata cu uitarea.
Am învăţat de la oameni atâtea lucruri...
Am învăţat că toată lumea vrea să trăiască
pe vârful unui munte,
fără să ştie că adevărata fericire este
felul în care urci pantele abrupte spre vârf.

Am învăţat că ori de câte ori un nou născut
prinde cu pumnul lui mic,
pentru prima oară, degetul mare al tatălui său,
îl ţine strâns pentru totdeauna.

Am învăţat că un om
are dreptul să privească de sus un alt om
doar când îl ajută să se ridice.
Am învăţat o mulţime de alte lucruri de la voi, deşi, realmente, multe nu îmi vor mai servi la nimic,
fiindcă atunci când mă vor pune la păstrare în acea cutie,
eu voi fi murit deja.

poezie de Johnny Welch
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un pictor de iubire

Sunt un pictor de iubire!
Iubire ce-a fost încă din copilărie...
O iubeam de când nici nu ştiam ce inseamnă dragostea!
Sunt timid de felul meu şi pentru asta îi îngenunchez
Doar lui Dumnezeul meu!
De câte ori am întâlnit iubirea nu am putut vorbi,
Dar am pictat-o pe pânza din sufletul meu.
Şi acum pictez... Lumea, natura şi frumosul!
Mă bucur şi redau viata, când pot picta o lume plină de iubire,
În care litera este o notă muzicală, un sunet de pian, vioară sau chitară...
Din gama poeziei, în care frumuseţea, iubirea, speranţa, Tristeţea sau blestemul,
Alcătuiesc culorile şi penelul, melodiea vietii mele!
Aştept cu înfrigurare, să treacă fiecare noapte, să-ţi pot da "Buna dimineaţa!",.
Doar aşa te pot picta, te pot cântări, astfel reuşesc chiar să te recit, să te trăiesc, femeie!
Îţi voi picta chiar şi în cer chipul tău de înger!
Îţi voi picta culorile corpului şi sufletui, transformându-te în curcubeu,
Punând inima mea în centru.
Aşa va fi un " înger-curcubeu",
Viu, pictat pe pânza universului meu!
Aş vrea să pot lipsi măcar o zi din viaţa mea,
Să mă transform în pânza pe care eşti pictată...
Să dau culoare sufletui meu,
Acum ori niciodată.

poezie de Diodor Firulescu din Viaţa într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Experienţa arată că acei care sunt cei mai tulburaţi de pasiunile lor nu sunt acei care le cunosc cel mai bine şi că ele sunt din acele percepţii pe care strânsa legătură care există între suflet şi corp le face confuze şi obscure.. Ele se pot numi şi sentimente, deoarece sunt primite în suflet în acelaşi fel ca obiectele simţurilor exterioare şi nu sunt cunoascute de el în alt mod. Dar ele se pot numi şi mai bine emoţii ale sufletului, nu numai pentru că acest nume poate fi atribuit tuturor schimbărilor care se petrec în el, adică tuturor diferitelor gânduri care îi vin, ci în special pentru că, din toate felurile de gânduri pe care le poate avea, nu există altele care să-l tulbure şi să-l mişte atât de puternic ca aceste pasiuni.

citat celebru din Descartes
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copil frumos

Copil frumos cu chip de înger
Ce Dumnezeu mi te-a dat
Eşti pentru mine un mister
Tu chip divin picat din cer

Eşti pentru mine o comoara
Eşti alinarea mea la ceas de seară
Tu îmi aduci in viaţă bucurie
Eşti pentru mine cea mai mare bogăţie

Tu, picătură din sufletul meu
Ce îmi alini zilele mereu
Şi cât mi-ar fi in viaţa de greu
Cu tine în gând înving mereu

Pe lume cat mai am zile sa trăiesc
Din suflet suflet am să te iubesc
Tu, darul meu cel mai de preţ
Şi îţi voi arata mereu
Iubirea din sufletul de mamă.

poezie de Livia Mătuşa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Daca aş putea, aş aduce întreaga lume în agonie, pentru a realiza o purificare din rădăcini a vieţii, aş pune flăcări arzătoare şi insinuante la aceste rădăcini, nu pentru a le distruge, ci pentru a le da altă sevă şi altă caldură. Focul pe care l-aş pune eu acestei lumi n-ar aduce ruine, ci o transfigurare cosmică, esenţială.

Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de Stingaciu Ciprian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curcubeu

Aş vrea să ne plimbăm pe curcubeu,
Ca pe un pod ce zările le leagă
Tu colorată-n roşu, în verde eu,
Două lumini plecate-n lumea largă.
Sub soarele oranj să te sărut
Când părul galben magic îţi luceşte
Cerul albastru să-l privesc tăcut
Să simt că timpul nu se mai grăbeşte.
Din pietre indigo să-ţi fac şirag
Să ţi-l aşez la gât, să te desfete,
Să mă aplec şi să-ţi culeg cu drag
Un bucheţel frumos de violete.
De-aceea către cer privesc mereu
De cum răsare soarele din mare
Aş vrea să ne plimbăm pe curcubeu
Să ne scaldăm în valuri de culoare.

poezie de Octavian Cocoş (6 februarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi voi picta florile

Îţi voi picta florile plecate după soare,
Lăsând parfumul lor, să se culce pe cărare.
Îţi voi picta şi cerul albăstrui
Cu norii bulbucaţi şi trişti,
Din faţa Asfinţitului.
Îţi voi picta zborul nopţii
Şi somnul rătăcit al aştrilor,
Prin dragostea furişată
Dăltuită-n stropi de apă.
Îţi voi picta sufletul în extaz,
Şi ochii, printr-un sărut.
Îţi voi picta dragostea
De la început la nesfârşit!

poezie de Constanţa Abălaşei-Donosă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ...

Dacă aş sădi un copac în grădina ta
Oare ai culege fructul oprit din el ca să avem raiul nostru?
Dacă ţi-aş pune un apus să-l pictezi în ochii mei
Ai răsări în fiecare dimineaţă pentru mine?
Dacă aş alege cea mai frumoasă primăvară din viaţa mea
Ai pune toate florile ei în braţele tale, dar de la mine?
Dacă aş culege o toamnă din sufletul meu şi ţi-aş dărui-o
Ai culege fructele iubirii cu mine din ea?
Dacă m-aş face altar pentru tine
Ma-i lua de mână ca să mergem împreună până la începutul sfârşitului?
Dacă...

poezie de Viorel Muha (septembrie 2017)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vindecare

Ascunde-mă în tine în recea dimineaţă
Când ploile de gânduri mă-nvăluie şi dor,
Pictează-mi răsărituri să-mi fluture prin ceaţă,
Eu sufletul aştern să-l faci cvadricolor.

Să-i pui roşu ca focul să îmi arăţi iubirea
Speranţele în tine cu verdele din frunză,
Cu-al cerului albastru pictează-i nemurirea
Iar liniştea în galben aşterne-o ca pe pânză.

Şi pune violetul din liliac pe pleoape
Din nuferi fură albul şi zugrăveşte-mi pace,
Izvoare de lumină fă inima să sape
Îmbracă-mă-n dorinţa ce-atât de mult îţi place.

Şi dacă nici aşa tristeţile nu-mi pleacă
Zideşte-mă în tine, eu jertfă - tu altar,
Voi arde înăuntru, scântei să mă desfacă
Şi tot ce mă frământă să mistuim în jar.

Cenuşa ce rămâne s-o aruncăm în mare
Să spele rămăşiţe de lacrimă de stea
Şi să le pierdem urma în valuri dansatoare,
Să uit când al meu suflet, rănit, agoniza...

poezie de Angelina Nădejde (13 aprilie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culoarea curcubeului

Sufletul meu e un fenomen optic si meteorologic,
El se manifestă după ploaie când soarele,
Sufletului tău îl lumineză puternic,
Iar lumina soarelui se reflectă
În apa argintie din atmosferă,
Formând un curcubeu lung si miraculous precum e Iubirea.

Sufletul meu e colorat E ROGVAIV, adică:
Roşu ca focul tau din privire,
Oranj ca razele de soare scaldate în părul tău de castană,
Galben ca spicul de grâu adunat de tine vara
Verde ca livada mea de smarald,
Unde Albastrul cerului infinit Se oglindeşte în apa iazului tău,
Iar Indigo e cerul visului meu de cerneală,
Şi în sfarşit Violet toporaşul tău fraged
Ce iese primăvara în gradina ta.

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regizorul scrie o carte sau pictează un tablou cu anumite culori pe care le pui tu la dispoziţie, cu un text pe care îl scrii şi tu. El alege o parte din lucrurile pe care tu le faci şi le încheagă într-un fel, dar nu e datoria lui să te înveţe. El spune "dă-mi roşu!" şi tu te chinui să produci nişte roşu, sau zice "mai adu galben!" şi tu te chinui să fabrici puţin galben, după care le combină şi pictează cu ele. Asta dacă e să fiu aşa, foarte plastic, dar nu poate el să facă galben în locul tău.

citat din Şerban Pavlu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!