Culoarea curcubeului

Sufletul meu e un fenomen optic si meteorologic,
El se manifestă după ploaie când soarele,
Sufletului tău îl lumineză puternic,
Iar lumina soarelui se reflectă
În apa argintie din atmosferă,
Formând un curcubeu lung si miraculous precum e Iubirea.

Sufletul meu e colorat E ROGVAIV, adică:
Roşu ca focul tau din privire,
Oranj ca razele de soare scaldate în părul tău de castană,
Galben ca spicul de grâu adunat de tine vara
Verde ca livada mea de smarald,
Unde Albastrul cerului infinit Se oglindeşte în apa iazului tău,
Iar Indigo e cerul visului meu de cerneală,
Şi în sfarşit Violet toporaşul tău fraged
Ce iese primăvara în gradina ta.

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curcubeu

Aş vrea să ne plimbăm pe curcubeu,
Ca pe un pod ce zările le leagă
Tu colorată-n roşu, în verde eu,
Două lumini plecate-n lumea largă.
Sub soarele oranj să te sărut
Când părul galben magic îţi luceşte
Cerul albastru să-l privesc tăcut
Să simt că timpul nu se mai grăbeşte.
Din pietre indigo să-ţi fac şirag
Să ţi-l aşez la gât, să te desfete,
Să mă aplec şi să-ţi culeg cu drag
Un bucheţel frumos de violete.
De-aceea către cer privesc mereu
De cum răsare soarele din mare
Aş vrea să ne plimbăm pe curcubeu
Să ne scaldăm în valuri de culoare.

poezie de Octavian Cocoş (6 februarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

ROGVAIV

Te-aş picta în culori iubito;
Cred că sufletul,
Ţi l-aş colora în roşu
Pentru că eşti focul iubirii
Ce mă mistuie..
În oranj aş picta fericirea,
Pe care o împarţi tuturor
Celor ce te cunosc.
Iar bunătatea- în galben;
Răbdării tale cu mine
I-aş pune - verde;
Verdele crud al primăverii
În care ne-am cunoscut.
Iar albastru – liniştii
Cu care mă acoperi
În fiecare seară
Ca pe un copil,
Inainte de culcare.
Tristeţii pe care o văd
Uneori,
În ochii tăi – indigo.
Aş pune numai puţin
Pentru că nu iubesc
Această culoare.
Iar violetul l-aş lăsa
Stării de mister
Dintre noi.
Voi adăuga la final
O ploaie de săruturi
Şi astfel eu voi avea
Numai pentru mine,
Un curcubeu.
Şi voi numi acest tablou
Iubita mea -ROGVAIV.

poezie de Angelina Nădejde (26 august 2012)
Adăugat de angelina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul

Când cerul se lasă
Şi blând cântă
Lumina pătrunde în inimi,
Coboară sufletul în fluture
Şi zboară cu o săgeată aurie
Plătind aerul şi viaţa
Cu un destin primit din cer.
Când nunta cerului cu sufletul
Se îndreaptă spre catedrală,
Se aprind stelele şi Luna
Şi se îmbrăţişează cu Soarele
Dansând aerul mirii nevăzuţi
Care unesc Soarele cu cerul
Luna, stelele cu Dumnezeu,
Nunta cerului şi a sufletului
Cu eternitatea şi Tronul Divin
Şi ating drumul-Lumină
Al prinţului suflet
Albastru, auriu şi violet!

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina

Am dreptul să fiu extraordinară
Să rup, de vreau, bucăţi de curcubeu
Să-mi colorez eu cerul înspre seară
Şi îmi înmoi penelul în violaceu.

Mi-aş colora în roşu sângeriu
Lumina înserării la apus,
Sonata lunii ca să pot s-o scriu
Iar stelele s-o cânte ele, sus.

În zori, când soarele răsare,
Într-un subtil şi delicat melanj,
I-aş dărui şi lui culoare
Dacă i-aş picura puţin oranj.

Şi dacă-n cer e-atâta frumuseţe
Iar cântecu-i e veşnic, e etern,
Dinspre pământ sfioase dau bineţe
Un câmp de păpădii muiate-n galben.

Sub picurii de rouă alb-perlaţi
Ce se preling vrând parcă să dezmierde
Precum sărutul lacom de amanţi,
Răsare ruşinată iarba verde.

Şi vreau să fie totul şi mai viu
Şi-am să mai iau din curcubeu culoare
Să ţes covorul de lumină, albăstriu,
Pe care să se plimbe al meu soare.

De am culorile la îndemână
Eu mai pictez un incitant tango
Cu nori care dansează a furtună
Şi-arunc pe cer culori de indigo.

Am dreptul să fiu extraordinară
Şi să despart lumina-n visul meu,
Cu curcubeul care-atâta mă-nfioară
Ştiu că pictează numai Dumnezeu!

poezie de Florentina Mitrică (7 aprilie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curcubeul

(după ploaie şi furtună, împarţi cerul în două, ştii tu omule de unde apare?...)

Curcubeu pe cer aprins
Roşu galben parcă-i nins
Verde şi alte culori
Toate prinse-n lumea lor.
Vântul ţi-e tată străin
Ploaia mamă din vecini
Soarele frate holtei
Ziua sora ce o vrei.
După ploaie şi furtună
Ieşi zâmbind tinând în mână
Un mănunchi de viorele
Sus pe cer te joci cu ele.
Altă ploaie şi furtună
Îţi faci drum ca o nălucă
Şi te-aşezi cu fală mare
Unde-i locul dumnitale
Şi râzând priveşti la soare.

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soare de septembrie

Soare de septembrie,
Cu inflexiuni blânde şi părul de funze aurii,
Cu buzele de aramă...
Ai invadat sufletul meu colorat de tristeţi
Necuvântătoare
Şi clipe amare.
Apoi te-ai înfăşurat ca un şal
De vis şi de val,
Peste umerii mei.
Un poem de cercei
Din boabe de brumă
S-a născut
Ca un nou început.
Lumina mea, ai adus echilibru şi
În inima mea ploaie de trandafiri,
Privire cu fineţe de stea.
Tu ai ales să fii,
Parte din viaţa mea...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge primăvara

În curtea mea ninge
din razele Soarelui cu flori
născute-n căldura trupului primăverii,
din trunchiul Răsăritului
mângâind inima mea
cu iubire şi dragoste eternă
pentru fulgul petalelor roz,
ce se aşează pe pământul
dornic de frumos şi Lumină
este primăvară în sufletul meu,
este timpul mărturisirilor,
ce sunt aşezate cu grijă
în inima petalelor ninse
din razele Soarelui celest,
ninge peste mine curcubeul
şi-mi fredonează vântul,
cântul primăverii,
verde crud şi inimă albastră,
acoperite de ninsoarea eternităţii
care stă prinsă-n părul nemuririi
rupte din culorile anilor vieţii
ninge-n straturile infinitului
cu primăvara vieţii terestre
aşezată pe un vârf de ac,
ce se învîrteşte printre ninsoarea
zorilor zilelor,
rostind cu Soarele primăverii
cuvinte-cheie venite
din ninsoarea echinopţiului
spunându-mi "ai grijă de tine"
ninge cu stele şi petale de trandafir,
ninge cu îngeri şi Lumină
peste sufletul meu auriu!

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge primăvara

În curtea mea ninge
din razele Soarelui, cu flori
născute-n căldura trupului primăverii,
din trunchiul Răsăritului,
mângâind inima mea
cu iubire şi dragoste eternă
pentru fulgul petalelor roz,
ce se aşează pe pământul
dornic de frumos şi Lumină.
Este primăvară în sufletul meu,
este timpul mărturisirilor,
ce sunt aşezate cu grijă
în inima petalelor ninse
din razele Soarelui celest.
ninge peste mine curcubeul
şi-mi fredonează vântul,
cântul primăverii...
Verde crud şi inimă albastră,
acoperite de ninsoarea eternităţii
care stă prinsă-n părul nemuririi
ruptă din culorile, anilor vieţii.
ninge-n straturile infinitului
cu primăvara vieţii terestre
aşezată pe un vârf de ac
ce se învîrteşte printre ninsoarea
zorilor zilelor.
Rostind cu Soarele primăverii
cuvinte-cheie venite
din ninsoarea echinopţiului
îmi spui: "ai grijă de tine!"
Ninge cu stele şi petale de trandafir,
ninge cu îngerii şi Lumină
peste sufletul meu auriu!

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge primăvara

În curtea mea ninge
din razele Soarelui cu flori
născute-n căldura trupului primăverii,
din trunchiul Răsăritului
mângâind inima mea
cu iubire şi dragoste eternă
pentru fulgul petalelor roz,
ce se aşează pe pământul
dornic de frumos şi Lumină
este primăvară în sufletul meu,
este timpul mărturisirilor,
ce sunt aşezate cu grijă
în inima petalelor ninse
din razele Soarelui celest,
ninge peste mine curcubeul
şi-mi fredonează vântul,
cântul primăverii,
verde crud şi inimă albastră,
acoperite de ninsoarea eternităţii
care stă prinsă-n părul nemuririi
rupte din culorile, anilor vieţii
ninge-n straturile infinitului
cu primăvara vieţii terestre
aşezată pe un vârf de ac,
ce se învîrteşte printre ninsoarea
zorilor zilelor,
rostind cu Soarele primăverii
cuvinte-cheie venite
din ninsoarea echinopţiului
spunându-mi"ai grijă de tine"
ninge cu stele şi petale de trandafir,
ninge cu îngerii şi Lumină
peste sufletul meu auriu!

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

speriat urc în jos mi-e frică să privesc adâncimea ta niciodată n-a avut ceva
orice de pildă o inimă mare pe care să cad
cu mâinile ridicate ca într-un zbor urc
lumina e numai în mintea mea
roşu orange galben verde albastru indigo violet
treptele cerului sunt rulante ca tine nu mai e nimeni în mine pentru cine să adun trecuturi colorate în urna celor vii demonii cu care mă salut aruncă confetti artificii iluzie goală
erai la fel de frumoasă precum stelele îmi cer autografe în alb urc fără să-ntreb destinaţia finală tu eşti zbatere batere bang big-bangul ce mă ţine cu ochii deschişi nu pot adormi iubito fără regrete mai iubeşte-mă în moartea asta aceasta şi în toate voi fi ultimul prim al tăuă

poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilă

Fiinţa ta este sculptată-n
inima mea,
numele tău este gravat
în sufletul meu,
cuvintele tale sunt scrise-n
creierul meu,
graiul tă mă cheamă
mamăăăă!!!
este întipărit în gândul meu
chipul tău este pictura-n
ochii mei,
tu eşti şi ai fost arhitectul
vieţii mele,
ai coborât precum Lumina
în sufletul meu,
stingând necazurile vieţii
ca o picătură de rouă
ce face să înflorească
o floare,
razele de Soare
ce mi-au alintat nopţile,
au coborât prin tine,
Liana,
mîngâind suflete şi plante
misiunea ta,
creaţia destinului nostru,
misiunea noastră pictează
planeta cu verde crud
şi curcubeul în zare,
iar cerul ne saltă-n infinit
aşteptările
când ziua aceasta va veni
vom dansa hora unirii
ţinându-ne de mână,
infinitul ne va ţine trena,
veşnicia ne va fi alături
plimbându -ne pe un vapor cu flori,
care pluteşte pe stele
alunecând feeric în Soare
unde va porni orchestra
cântând simfonia vieţii
şi a nemuririi!

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilă

Fiinţa ta este sculptata-n
inima mea,
numele tău este gravat
în sufletul meu,
cuvintele tale sunt scrise-n
creierul meu,
graiul tă mă cheamă
mamăăăăă!!!!!
este întipărit în gîndul meu
chipul tău este pictura-n
ochii mei,
tu eşti şi ai fost arhitectul
vieţii mele,
ai coborât precum Lumina
în sufletul meu,
stingând necazurile vieţii
ca o picătură de rouă
ce face să înflorească
o floare,
razele de Soare
ce mi-au alintat nopţile,
au coborât prin tine
Liana
mîngîind suflete şi plante
misiunea ta,
creaţia destinului nostru,
misiunea noastră pictează
planeta cu verde crud
şi curcubeul în zare,
iar cerul ne salta-n infinit
aşteptările
când ziua aceasta va veni
vom dansa hora unirii
ţinându-ne de mână,
infinitul ne va ţine trena,
veşnicia ne va fi alături
plimbându -ne pe un vapor cu flori,
care pluteşte pe stele
alunecând feeric în Soare
unde va porni orchestra
cântând simfonia vieţii
şi a nemuririi!

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În chip de curcubeu

am înghiţit culorile de curcubeu
sunt pe rând albastru şi portocaliu
roşu şi verde aşa mă vreau mereu
ca un arlechin vesel şi hazliu.

mă scufund progresiv în fiinţă
unde se zămisleşte universul meu
unde cunoaşterea e artă şi ştiinţă
unde e prezentă lumea lui Dumnezeu.

vibrez şi ard intens ca focul sacru
scurtând distanţa dintre mine şi soare
prin contemplări lucide mă consacru
fiecare slovă e-o petală de floare.

Logosul din mine derivă din iubire
angelice lumini îmi râd în privire.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În vara din tine (Poeziei)

În vara din tine
e-atâta lumină,
aud glas de îngeri
zburând peste tină.

În vara din tine-s
petale de floare,
celest curcubeu
armonii de culoare.

În vara din tine
e-atâta grea rugă,
păcatele-s fum
pregătite să fugă.

În vara din tine
e-atâta durere,
senin de privire
şi cerul ce geme.

În vara din tine
e-atâta credinţă,
un vers de lumină
e întreaga-ţi fiinţă!

poezie de Gheorghe A. Stroia din Parfum de tei (15 ianuarie 2013)
Adăugat de Gheorghe A. Stroia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet drag

Noaptea eu am adunat
Praful din stele colorat
Eu ti-l dau de dimineaţă
Să îţi lumineze o viaţă

Sufletul cu tine mi-ai luat
Când de la mine ai plecat
Stai tristi singur in pustiu
De tine vreau eu ca sa stiu

Găsesti la tine-n buzunar
Praf de stele albastru clar
De spargi un bob de praf
Ajungi un cântec de taraf

Esti singur într-un pustiu
Aruncă praf de stele-n rău
Gândul te aduce în prag
Condus de sufletul cel drag

Îmbracă-mi sufletul in stele
Să pot să zbor si eu cu ele
Împrastie praful acum de zor
Caută lumina până nu mor

Zboară praf de stele colorat
Semn că sufletul ai eliberat
Simt imbrătisare si un sărut
Iubesc mai mult ca l-am ceput

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunză verde şi-un smarald

Frunză verde şi-o lalea,
ce spectaculoasă-i viaţa mea
Când urmez a înţelepciunii stea!

Frunză verde, bob de grâu,
Îmi ţin poftele în frâu
Şi îmi pun zâmbind al răbdării brâu!

Frunză verde şi-un smarald,
Îmi păstrez sufletul blând, cald
Şi în apa frumuseţii eu mă scald!

Frunză verde şi-un cristal,
Galopez pe al victoriei cal
Şi ajung mereu la al fericirii bal!

Frunză verde şi-un safir,
Cu fugiţii nu dau bir
Şi port al curajului trandafir!

Frunză verde şi-un rubin,
De forţă îmi e gândul plin
Şi rapid iubire eu obţin!

Frunză verde şi-un cais,
Le amintesc oamenilor de paradis
Şi îi ajut la îndeplinirea magnificului vis!

poezie de Michelle Rosenberg (26 septembrie 2020)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curcubeu pe cerul vieţii

După vânt, furtună, ploaie într-un final apare
Pe cerul vieţii tale... timidul curcubeu.
Un soare după lupte pe strada ta răsare
Dacă ai încredere în tine şi în Dumnezeu.

poezie de Alina-Georgiana Drosu (10 octombrie 2017)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Punct

am îngrămădit tăcerea în pustiul visului
nelăsându-l să zboare
spre inima de turtă dulce

murăturile băltite îmi vor înlocui sufletul
când în întuneric
drumul îmbolnăvit se va scurta
rotunjindu-se de-a lungul şi de-a latul
până la orbire

vezi punctul acela
ce era odată o aripă blândă
azi nu e decât sufletul aripii
în valurile ce au trecut cândva
printre picioarele mele
prin gândul meu
prin cerul meu
prin umbra mea

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Mă împletesc in razele soarelui.. şi-mi îmbrac sufletul în Lumina Cerului...
Lumina alba a Taborului...
şi-apoi cu palme de căldură pline, voi desena iubirea peste oameni... voi contura orizontul lumii cu sufletul meu... si-mi voi aşeza inima la picioarele fiecărui om pe care-l voi întâlni pe drum, făcând-o leagăn pentru fiecare suspin... lumânărică vie si blanda pentru fiecare urma de întuneric ce-o voi întrezări pe vreun chip... şi brat de sprijin pentru paşi ce se poticnesc pe cărare...
Eu, o mânuţă insorita cu iubire vreau sa fiu,
lumină a iubirii coborâtă din înaltul Cerului...
la o margine de drum,
intre versurile unui cântec,
sa cuprind nemarginirea
şi sa-mi revars
din causul palmelor
izvoarele de apa vie din sufletul meu...
peste lume...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

În braţele sufletului tău,
ochii mei au căpătat strălucirea soarelui şi sfinţenia cerului...
liniştea mea are acum culoarea răsăritului şi puritatea unui crin aşezat în faţa unei icoane.
În toate sunetele lumii aud acum gingăşia şoaptelor tale,
Iar în fiecare raza de soare şi adiere de vânt simt atingerea lina a gândurilor tale...
ca un mir tămăduitor pentru sufletul meu...
ca o ruga sfânta in care îmi înfăşori sufletul şi cu care îmi ungi rănile...
În tine... unindu-ma cu cerul...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!