Seară
Amurgul coboară peste șoaptele strivite,
tăcerea înfrânge și ultimul vis,
doar nopțile umbresc sfârșirile
din gândul prea dulce învins...
poezie de Cristina Maria Șandru (10 august 2012)
Adăugat de Cristina Maria Șandru

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre înfrângere, poezii despre tăcere, poezii despre seară, poezii despre noapte sau poezii despre gânduri
Citate similare
Rămâneri
Mai este un ciob din umbra uitată,
pierdut în târziuri -
pe malul tăcutelor treceri...,
pictată e seara dorinței,
eterică și neîntrupată,
pe cerul cu stele de chihlimbar...
Mai este un ciob din umbra uitată,
regăsit în privirea duioasă...
Din șoaptele înalte gravate-n lumini,
stelele tainicei speranțe se revarsă
peste râurile veșnice ale gingășiei...
Rămânerile tezaur se-așează pe pleoape...
poezie de Cristina Maria Șandru (2012)
Adăugat de Cristina Maria Sandru

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre stele
- poezii despre înălțime
- poezii despre uitare
- poezii despre tezaur
- poezii despre râuri
- poezii despre pictură
- poezii despre lumină
- poezii despre dorințe
Căutări deșarte
Cărările iluziei au prea multe răscruci!...
Visele se prefac în scrumul tăcerilor pecetluite,
surâsul speranțelor piere în arderile realității
când în umbra frumuseții stă orizontul de gheață...
Căutări inspirate de dorințe!
Sunteți doar risipire a sclipirilor de viață,
deșertăciune înțeleasă prea târziu...
poezie de Cristina Maria Șandru
Adăugat de Cristina Maria Șandru

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre visare, poezii despre viață, poezii despre realitate, poezii despre gheață, poezii despre frumusețe sau poezii despre cenușă

Gustul potrivit
De pe scena verii, iată,
Pleacă luna lui Gustar.
Îmi ramâne-n gând regretul
Nici prea dulce, nici amar.
Din stele ultima ploaie
Cade, ca un vechi hotar
De la mine pân' la tine,
Nici prea dulce, nici amar.
Seva pomilor coboară
Plânsu-n rădăcină iar,
Lăsând peste ram frunzișul,
Nici prea dulce, nici amar.
Cu miros de crizanteme
Și cu brumă-n mânecar
Un alt anotimp va cerne
Nici prea dulce, nici amar.
Și-n spectacolul ei, viața
O s-aprindă-n inimi jar,
Încălzind în noi firescul
Nici prea dulce, nici amar.
Doar iubirea ta să fie
Veșnic rolul principal
Lăsându-mi pe buze gustul
Nici prea dulce, nici amar.
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vară
- poezii despre timp
- poezii despre ploaie
- poezii despre iubire
- poezii despre inimă
- poezii despre graniță
- poezii despre crizanteme
- Ne poți propune o poezie de dragoste?

Coboară seara peste râu
Amurgul zăvorește al zilei urcuș,
Crâmpei de dor doinește valul înspumat,
În plescăitu-i lin planeaz-un pescăruș,
O salcie își plânge părul încurcat.
Lăstuni cuminți se-ntorc în maluri, în culcuș,
Arini se leagănă-n zefiru-nmiresmat,
Amurgul zăvorește al zilei urcuș,
Crâmpei de dor doinește valul înspumat.
Coboară seara peste râu și peste sat,
O trestie se-apleacă-n vântul jucăuș,
Obrazu-mi răcoresc în palmele căuș,
Steluțe licăresc pe ceru-nfierbântat,
Amurgul zăvorește al zilei urcuș.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre păr sau poezii despre plâns

Se lasă amurgul peste sat
Se lasă amurgul peste sat,
Peste păduri, câmpii, izvoare.
Satul pare un colț de rai,
Unde veșnic soarele răsare.
Se lasă amurgul peste sat,
Peste casa părintească.
Bătrâna mamă stă cu Dumnezeu la sfat
Și cu ochii la fereastră.
Se lasă amurgul peste sat,
Peste salcâmi și tei în floare.
Apare un țăran pe o cărare,
Părând că duce soarele-n spinare.
Se lasă amurgul peste satul meu natal,
Peste câmpii și turme de mioare.
Apare luna după deal.
Frumoasă ca o fată mare.
poezie de Vladimir Potlog (21 iunie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sat, poezii despre țărani, poezii despre virginitate, poezii despre sfaturi, poezii despre religie, poezii despre păduri, poezii despre oi sau poezii despre ochi
Florile gândului
Florile gândului
sculptate în cleștar, răsar peste verile
parfumate... Aripi de lumină
însoțesc visul alb când umbrele veghează
din tenebre...
E o șoaptă de tristețe pretutindeni,
un murmur al somnolentelor
reverii,
a sufletului dorință frântă care renaște
din cenușa uitării
și triumfă precum mireasma ambrei
dincolo de răscrucile
vieții...
Florile gândului
sculptate în cleștar, răsar peste verile
parfumate...
poezie de Cristina Maria Șandru (2012)
Adăugat de Cristina Maria Șandru

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre suflet, poezii despre sculptură sau poezii despre reverie
Amurg
Într-o țară mare și întinsă
amurgul este de asemenea mare și întins,
lămpile se aprind una câte una,
asemeni toamnei amurgul se întinde peste tot.
Toți oamenii și-au închis gura;
ridicați-vă, voi, cei morți,
pentru că amurgul este un vis
tăcerea și-a dobândit întreaga puritate.
Îmi amintesc iarăși niște nume,
fiecare din ele semnalează
o experiență unică
din care sunt constituite Paradisul și Infernul.
Amurgul cuprinde pământul.
Îmi întind mâna, iar cineva mi-o strânge-n mâna lui
ori de câte ori cade amurgul cineva
bate încetișor la ușa mea.
poezie de Xi Chuan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre rai, poezii despre mâini, poezii despre moarte, poezii despre iad, poezii despre gură sau poezii despre Pământ
Antică
icar
n-a căzut
ci doar pămîntul s-a rotit
primindu-l
cu șoaptele celui învins
poezie de Dan Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre antichitate
Niciodată prea
Ți-am spus:
Hai să împărțim
Nopțile pe lumină
Și zilele pe întuneric
Să le amestecăm pestriț
Până rămân fără umbre,
În echilibru,
Ca o cumpănă
Cu brațele egale:
Niciodată prea sus
Niciodată prea jos....
Mi-ai zâmbit:
Hai să ne împărțim
Tu să iei răsăritul,
Când vine,
Eu să-mi colorez amurgul,
Când pleacă;
Să le despărțim
Ca stropii de ulei în apă
Când se întâlnesc din greșeală:
Niciodată prieteni
Niciodată dușmani...
Ți-am răspuns:
Hai să vezi!
Răsăritul meu cântă
A amurg zdrobit
Și-a înserare subită.
Amurgul tău își plânge
Lumina pierdută
Căci una sunt,
Scobite-n jumătăți,
Ca sunetul și ecoul în pustie:
Niciodată prea aproape,
Niciodată prea departe...
poezie de Gabriela Chișcari (3 mai 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre zile, poezii despre sunet, poezii despre prietenie sau poezii despre prieteni și dușmani

Iubesc tăcerea
Iubesc tăcerea primăverii-n floare,
Tăcerea stelelor care în zori apun,
Iubesc tăcerea zborului spre soare,
Tăcerea sufletului primitor și bun.
Iubesc tăcerea pădurilor bătrâne
Tăcerea lunii și-a nopții-nrourate,
Iubesc tăcerea bobului din grâne,
Tăcerea tumultoasă a inimii ce bate.
Iubesc tăcerea ca vis ori ca simțire,
Tăcerea din adânc a sinelui divin,
Iubesc tăcerea si taina din privire,
Tăcerea care spune la matcă să revin.
Iubesc tăcerea când sunt cu Dumnezeu,
Tăcerea izbăvirii ce-aduce nemurire,
Iubesc tăcerea ca rugă-n gândul meu,
Tăcerea lacrimei la ceas de regăsire.
Iubesc tăcerea ca tihnă sufletească,
Dar nu iubesc o viață-nsingurată,
Iubesc tăcerea din lumea îngerească,
Dar nu iubesc trăirea-ntemnițată.
poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre zbor sau poezii despre mântuire

Tăcerea strigă, nu se-aude...
Orașu-i gol, doar cimitirul a adunat lângă morminte
Pe viii morților, cu dorul și cu durerea în cuvinte.
Se mai desprinde câte-o frunză, prinzând o lacrimă amară
De pe un rid de suferință din poezia solitară,
Ce încă mai suspină-a jale,-ncrustată-n piatra funerară,
Deasupra căreia uitarea și nopțile doar mai coboară.
Tăcerea calcă pe morminte, cu rugăciuni abia șoptite
Și nu răspunde niciun suflet din adormirea lui cuminte.
Doar lumănările-și adună în statuete taciturne
Lumini zidite-n parafină, pentru plimbările nocturne
Ale plecaților din viață în lumea care nu cuvântă.
Doar clopotele bat, Marie, și Liturghia-n ceruri cântă.
Orașu-i gol, doar urma vieții, o mai zăresc pe câte-o stradă
Ascunsă-n plânsul dimineții, ce nu mai poată să te vadă.
sonet de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suferință, poezii despre singurătate sau poezii despre poezie

Lumină în amurg
Amurgul începutului de an deschide căi spre răsărit de lume,
Surâde stins și-neacă întristări în valul mării ce nu are-un nume.
Îmbrățișează umeri de răbdări, îi învelește cu dantele ninse,
Închide-n noapte șoapte de trădări, iar șoaptele orbecăiesc, învinse.
Amurgul începutului de an își acordează harpa milenară,
Răscumpărând îngeri căzuți în van, cu o romanță dulce, selenară.
Semnează garanție pentru ei și Raiul, primitor, poarta-și deschide,
Iar îngerii, treziți din somnul greu, își scriu păcatele pe panachide.
Amurgul începutului de an își conturează ochii cu-ntuneric,
Cu stele căzătoare luminând visele toate, în decor homeric.
Spre clipa răsăritului, grăbind, și-ndreaptă pașii, obosit de veghe,
Predă ștafeta, apoi, liniștit, din marginea răbdării-și face zeghe.
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre trădare, poezii despre stele căzătoare sau poezii despre somn

Stele cu gând
Învăț de-o viață, dar nu îmi ajunge
Să deslușesc ceva din Univers
Și, ce nu pot cu mintea a străpunge,
Încerc să învelesc, acum, cu vers.
Mi-e greu, când gândul zboară printre stele,
Să îl opresc doar să privească-n jur,
Iar el trimite gândul său la ele
Continuând al galaxiei tur.
E tatăl gândurilor infinite
Fixate-acum prin stele, în rețea,
Sunt singure, pierdute, irosite,
Și poate-i prea târziu a le-aduna.
De-aceea, eu, în nopțile senine,
Încerc să aflu, doar cu mintea mea,
Cât pot de mult. Iau gândul lângă mine
... Și sufăr când mai cade câte-o stea.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură sau poezii despre versuri
Trăiri
Există un ceva peste limitele minții,
alte limite umane ale timpului, sau
ale sufletului ce trăiește din emoții
ca muntele ce-și adoră bradul verde,
ca marea ce-și înfrânge stâncile.
Așa și sufletul meu, este un uragan
ce zboară departe cu vanturi reci
pentru a se reîntoarce apoi cu Soarele.
Suflet blestemat ce se pierde în trăiri
ce umbresc vederea și sufocă unica
clipa eternă în nopți lungi nedormite,
apoi zboară în înalt ca un pescăruș
pentru a îmbrățișa nesfârșitul cer
poezie de Cornelia Minda
Adăugat de Cornelia Minda

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre limite, poezii despre verde sau poezii despre uragane
Rondel de Crăciun 2
Sfântă Noapte de Crăciun,
Harul Domnului coboară
Peste noi și peste țară,
Peste orișice cătun.
Colindători cu gândul bun
Zic colindele pe- afară;
Sfântă Noapte de Crăciun,
Harul Domnului coboară.
Tot așa ca odinioară
Îi primim în zi de ajun
Cu colaci întinși pe sfoară,
După ritul cel străbun.
Sfântă Noapte de Crăciun!
rondel de Ioan Friciu (2016, Sibiu)
Adăugat de Ioan Friciu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Crăciun, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, citate de Ioan Friciu despre noapte, citate de Ioan Friciu despre gânduri sau poezii despre colinde
Căutător de cuvinte
nu am avut timp să mă fac
căutător de cuvinte
a trecut prea mult timp,
scrisul mi s-a sucit
reumatic spre toamnă
când încep să-mi rod unghiile
de emoție
șoaptele mi-au rămas de filigran
în scoarța copacilor
simțurile mi s-au tocit
de la treacătul norilor
peste sprâncene
ca și măselele cu care tot rumeg
nopțile
în care am umblat cu spinarea
cocârjată
să mă caut în mine
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre sprâncene, poezii despre simțuri, poezii despre nori, poezii despre dinți sau poezii despre cuvinte

Mi-i inima prea-plină de-o dulce desfătare
Mi-i inima prea plină de-o dulce desfătare
Ce m-a vrăjit din ziua când am privit-o-ntâi,
Și orb aș vrea de-acuma în viață să rămâi,
Căci nu-ndur alte chipuri, de-ar fi ispititoare.
Și totuși, părăsit-am pe-Aceea ce-o doresc
Cu-atâta foc. Dar gândul mi-i învățat așa
S-o vadă doar pe dânsa, că tot ce nu e Ea,
Cu silă nesfârșită și ură ocolesc.
În astă vale-nchisă, de stânci împrejmuită,
Unde-și găsește-oftatul meu liniștea dorită,
Mă retrăsei cu Amor, îngândurat stingher.
Nu aflu-aici femeia, ci ape, stei și cer,
Și soare, și icoana trecutei clipe care,
Oriunde mi-ar fi gândul, în gândul meu apare.
sonet de Petrarca din Sonete (1959), traducere de Sebastian Lascăr
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stânci, poezii despre icoane, poezii despre femei sau poezii despre Soare
In zori,vin ploile
Motto:
în prea adânc de mine
un curcubeu în suflet
așteaptă să-l deschizi
înaintea amurgului zilei împart ecou după ecou
și aprind nopțile celui ce-așteaptă
cântecul acesta de femeie
amintind că orice
șoaptă moare
în zori
doar ploile târzii
picură visele mele desculțe
și mă înseninează cu ultimul cuvânt
acolo unde privirea e lacrimă de zâmbet
la margine de suflet
îmi împietresc îmbrățișarile și țările calde
după o noapte lungă până-n răsărit
te apropii ca o fantasmă
de oriunde ai fi
să-mi fii
eu
poezie de Maria Prochipiuc
Adăugat de Adelydda

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre zâmbet sau poezii despre muzică
Noaptea
Coboară peste genele mele închise, coboară peste lume și sate
Prin vreme și flori, pe nori și terase
Se împleteștentruna, se coase.
Fără ace și lână și fire, fără mâini și degete dibace
Fără de sunet coboarăn uimire...
În suflete triste ca vatra prea rece,
Coboară mereu către seară și trece...
Liniștită cu mantia târâș
Peste lună
Își adună în poală nebună,
Mătănii de stele
Cu degete lungi le numără-ntruna
Coborâta, liniștita, ocrotitoarea noapte
Nebuna.
Și-a făcut obiceiul încrustat pe călcâie
Să se-ntoarcă în fiece seară
Ca o îndrăgostită-n amurg,
Ca un soldat inflăcărat prin iubirea de țară.
poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre patriotism
Atâta nostalgie peste frunze
De parcă plouă doar cu nostalgii
Și nopțile sunt triste, fără muze,
Și zilele sunt triste, fără bucurii.
catren de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frunze sau poezii despre bucurie