Coboară seara peste râu

Amurgul zăvoreşte al zilei urcuş,
Crâmpei de dor doineşte valul înspumat,
În plescăitu-i lin planeaz-un pescăruş,
O salcie îşi plânge părul încurcat.

Lăstuni cuminţi se-ntorc în maluri, în culcuş,
Arini se leagănă-n zefiru-nmiresmat,
Amurgul zăvoreşte al zilei urcuş,
Crâmpei de dor doineşte valul înspumat.

Coboară seara peste râu şi peste sat,
O trestie se-apleacă-n vântul jucăuş,
Obrazu-mi răcoresc în palmele căuş,
Steluţe licăresc pe ceru-nfierbântat,
Amurgul zăvoreşte al zilei urcuş.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se lasă amurgul peste sat

Se lasă amurgul peste sat,
Peste păduri, câmpii, izvoare.
Satul pare un colţ de rai,
Unde veşnic soarele răsare.
Se lasă amurgul peste sat,
Peste casa părintească.
Bătrâna mamă stă cu Dumnezeu la sfat
Şi cu ochii la fereastră.
Se lasă amurgul peste sat,
Peste salcâmi şi tei în floare.
Apare un ţăran pe o cărare,
Părând că duce soarele-n spinare.
Se lasă amurgul peste satul meu natal,
Peste câmpii şi turme de mioare.
Apare luna după deal.
Frumoasă ca o fată mare.

poezie de Vladimir Potlog (21 iunie 2022)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amurg

Într-o ţară mare şi întinsă
amurgul este de asemenea mare şi întins,
lămpile se aprind una câte una,
asemeni toamnei amurgul se întinde peste tot.

Toţi oamenii şi-au închis gura;
ridicaţi-vă, voi, cei morţi,
pentru că amurgul este un vis
tăcerea şi-a dobândit întreaga puritate.

Îmi amintesc iarăşi nişte nume,
fiecare din ele semnalează
o experienţă unică
din care sunt constituite Paradisul şi Infernul.

Amurgul cuprinde pământul.
Îmi întind mâna, iar cineva mi-o strânge-n mâna lui –
ori de câte ori cade amurgul cineva
bate încetişor la uşa mea.

poezie de Xi Chuan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stelele bolţii pălesc în zorii zilei... şi-n amurgul iubirii.

aforism de N. Petrescu-Redi din La fereastra oglinzii (2000)
Adăugat de Mariea Petrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul nopţii

Amurgul sfâşâie perdeaua nopţii,
Fâlfâie neguri pe-aripi de lilieci,
Scrâşneşte-n ţipete zăvorul porţii,
Vântul porneşte adierile reci.

Stele nu pot aprinde focul torţii,
Făpturi ciudate adună norii seci,
Amurgul sfâşâie perdeaua nopţii,
Fâlfâie neguri pe-aripi de lilieci.

Rămâi, iubito, e noapte, să nu pleci,
Să ne păzim lumina-n faţa sorţii,
Nu lăsăm pradă viaţa-n gheara morţii,
Să înfruntăm singurătatea în veci,
Amurgul sfâşâie perdeaua nopţii!

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

am curs râu
printre malurile zilei
în stânga zorile
în dreapta amurgul
noaptea m-adun rob asteptării...

gogyohka de Ion Sorescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amurg de toamnă

Amurgul arămiu din aripi bate,
Se stinge în cenuşa-ntunecării,
Dulci adieri spre zările roşcate
Trimite vântu-n suflul alinării.

Cocorii obosiţi se vaită-n şoapte,
Pribeag mai este dorul depărtării,
Amurgul arămiu din aripi bate,
Se stinge în cenuşa-ntunecării.

Se spală luna în apa înserării
Şi stelele de praf sunt măturate,
Desprinse, frunze-n pragul disperării
Veştede-adorm în liniştea uitării,

Amurgul arămiu din aripi bate...

sonet de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amurg

Discul vânăt împinge jarul spre apus.
Ard zările suflând în spuza timpului.
Nisipul din clepsidra zilei s-a tot scurs
Şi s-au deschis zăvoarele amurgului.

Lumina palidă mai face-un pas minuscul.
Ar vrea să ardă, resurse nu mai are.
Se mătuieşte-n gheare de crepuscul,
În ultim licăr clipeşte-apoi dispare.

Încrâncenată-i lupta-ngemănării...!
Amurgul piere înghiţit de noapte.
Pe cer se-aprinde candela-nserării.
Nimic nu mişcă, e linişte în toate.

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ruperea aceea

ruperea aceea măsurată în secunde
stăruie neîntrebată pe lucruri
ascensiunea lor inversă tulbură spaţiul
plecarea ta coerentă sub un semn scurt
a modelat aerul într-o pierdere dezmorţită în interior
neuitarea zăvoreşte cuvintele în orgolii
din anotimp sare rugina în nostalgii de frunze
m-adun peste ziua de ieri în celălalt capăt
unde nu-mi văd mâinile
şi nici cercul ce-mi cade peste genunchi

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Academicienii visului

Ne vom iubi
peste pi-
an şi chitări
vor rupe din lumina lunii
două
una pe sânul alb al zilei unei călimări
una pe sânul negru închis în radioul-undă
ritmate suflete pe valsuri peste mări
ce se vor întâlni cu valul ce inundă

poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Departe, departe cade amurgul

Departe, departe cade amurgul,
Vanat paun cu penele vestede.
Ploaia de cenusa a noptii
Ne va cadea peste crestete.

Poate se vor aprinde copacii
Undeva-n paduri seculare.
Aceeasi fata rosie a lunii
Vom pune-o capatai fiecare.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În culoarea zilei

cât de curat
e vântul ce ne scaldă fiinţele
în
miresmele florilor
înflorite în şoaptele zilei ce ne limpezeşte
şi ochii
şi gândul
o ploaie de uimire când ne surprinde
şi inima
şi fiinţa
când norii pe ceruri se plimbă cu zâmbetul tău
înflorit în palmele vântului

paşii
ni i-am atârnat în frunzele copacilor
când
ne îmbrăcam în culoarea zilei
ce ne face uneori semne cu mâna
înmiresmând
trotuarul şi aleea aceasta întreagă cu mersul tău în
flori de umbră
08 iunie 2018 cluj

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumină în amurg

Amurgul începutului de an deschide căi spre răsărit de lume,
Surâde stins şi-neacă întristări în valul mării ce nu are-un nume.
Îmbrăţişează umeri de răbdări, îi înveleşte cu dantele ninse,
Închide-n noapte şoapte de trădări, iar şoaptele orbecăiesc, învinse.

Amurgul începutului de an îşi acordează harpa milenară,
Răscumpărând îngeri căzuţi în van, cu o romanţă dulce, selenară.
Semnează garanţie pentru ei şi Raiul, primitor, poarta-şi deschide,
Iar îngerii, treziţi din somnul greu, îşi scriu păcatele pe panachide.

Amurgul începutului de an îşi conturează ochii cu-ntuneric,
Cu stele căzătoare luminând visele toate, în decor homeric.
Spre clipa răsăritului, grăbind, şi-ndreaptă paşii, obosit de veghe,
Predă ştafeta, apoi, liniştit, din marginea răbdării-şi face zeghe.

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimă de pescăruş

Te-apleacă peste valul înspumat
Şi iartă-l dacă după tine încă plânge,
Sărută-l dacă pescăruşii n-au aflat
Câţi dintre ei la mal vor mai ajunge.

Abisuri se mai zbat în căutări de vis,
Catargele mai cheamă din valuri pe cei morţi,
În ochiul meu o lacrimă visează-un paradis
Prelinsă-n aşteptarea vieţii şi a visatei sorţi.

Am naufragiat de mult pe valuri tremurânde,
În mine e-ntuneric şi nu găsesc alt drum,
Te-aştept să mă salvezi de periculoase unde,
Ce par că-s liniştite dar viaţa ţi-o sugrum.

Întinde-mi mâna ca să mă tragi la mal,
Din braţele-ngheţate ale morţii să mă smulgi,
Vom poposi apoi iubindu-ne pe-un val,
Şi-apoi s-adormi visând în ale mele braţe dulci.

poezie de Florentina Crăciun Fabyola (februarie 2009)
Adăugat de Florentina Crăciun Fabyola
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul florilor de mac

Când amurgul pogoară pe macii în floare
Şi tăceri incandescente orizontu-nroşesc,
Incendiind lanul corolelor de aripi în soare,
Transcriu idealuri şi cohorte de vise-nfloresc.

Răspasurile acestor clipe etern-curgătoare,
Peste vămi de aşteptare, în dor, le retrăiesc,
Când amurgul pogoară pe macii în floare
Şi tăceri incandescente orizontu-nroşesc.

Cu surâsul tău eflorescent, de sărbătoare,
Vino, iubito,-ntr-o solemnitate de firesc,
În lanul verii pârguit de-atâta adăstare;
Poeme de maci în amurg să-ţi dăruiesc
Când amurgul pogoară pe macii în floare.

rondel de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice val... un ideal

Apa curge între maluri,
Spumegând de idealuri.
Orice val, un ideal,
Doar tu îl poţi ţine în frâu,
Încălecându-l ca pe-un cal.
De ai un ţel, un scop,
Urcă la cârma bărcii,
Pornind pe drumul vieţii!
Căci ţie-n vene îţi curge sânge, nu nisip!
Şi eu aud decât un pescăruş
Plângând trecuta zi.
Apa şi valul,
Eu şi tu, mereu împreună
Trăind clipele şi iubirea
Pe acelaşi mal al apei curgătoare.
Eu cânt nepăsător cântecul zilei,
Spunându-ţi: "vâsleşte, barcagiule!"
 

poezie de Diodor Firulescu din Viaţa într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii de azur
Ai femeii frumoase,
Rivalizând cu marea
Ce scânteiază pe valul
Înspumat solitar.

gogyohka de Sandiana Ionela Gheorghe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atlantida

Mediterana, sub flamura zării,
mă-ndeamnă cu valul ei - braţ înspumat.
Alerg, nebunatic, din urma uitării
spre ţărmul de Ochiul Suprem admirat.

Visarea-şi aruncă ancora grăbită,
de unde Trecutul se lasă pornit:
din ceaţa uitări răsare-Atlantida,
de valul turbat trasformată în mit.

Pe lacrima mării sclipesc diamante:
Tezaur Elen risipit peste tot.
Sub lava tăcerii destine presate,
remeditate de Platon, Herodot...

Torpilele-gânduri străbat Veşnicia
pa arhipelagul de taină păzit.
Din freamăt de vis Atlantida re-nvie,
De unde Trecutul se lasă pornit.

poezie de Alexandru Doga din florile dalbe (5 noiembrie 2021)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seară

Amurgul coboară peste şoaptele strivite,
tăcerea înfrânge şi ultimul vis,
doar nopţile umbresc sfârşirile
din gândul prea dulce învins...

poezie de Cristina Maria Şandru (10 august 2012)
Adăugat de Cristina Maria Şandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amurg de iarnă

Peste vârfuri cade-o rază,
Printre stâncile-adormite
Când amurgul stă să iasă
Din pădurile-amuţite.

Coame albe se-nnegresc,
Noaptea lungă amuzată
Le învăluie grotesc
De prin cer pictată.

Pe pârâu se stinge-n sus
Sunetul bizar al morii,
Când amurgul la apus
Colorează iute norii.

De pe creasta-ncovoiată,
Într-un şuier fioros
Tăvălind pădurea toată,
Bate vântul furios.

Noaptea prin văzduh zburând
Lasă-n cer o rană,
Lacrimi albe norii plâng
În amurg de iarnă.

poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama

mă vei găsi aici
în briza mării
în firul de nisip
pe care-l calci
în apa caldă
în valul înspumat
sunt peste tot
m-am risipit
în razele de soare
în stropii reci de ploaie
în iarba ce rasare
nu am plecat nicicand
m-am transformat
în alţi atomi
si altă formă am luat
te văd si te aud
dar nu iţi fie teamă
te voi feri de tot ce-i rău
ca să trăieşti mereu
de s-ar putea..
sunt peste tot
nu am plecat nicicând
sunt mama ta
păstrează-mă în gând

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!