Niciodată prea
Ți-am spus:
Hai să împărțim
Nopțile pe lumină
Și zilele pe întuneric
Să le amestecăm pestriț
Până rămân fără umbre,
În echilibru,
Ca o cumpănă
Cu brațele egale:
Niciodată prea sus
Niciodată prea jos....
Mi-ai zâmbit:
Hai să ne împărțim
Tu să iei răsăritul,
Când vine,
Eu să-mi colorez amurgul,
Când pleacă;
Să le despărțim
Ca stropii de ulei în apă
Când se întâlnesc din greșeală:
Niciodată prieteni
Niciodată dușmani...
Ți-am răspuns:
Hai să vezi!
Răsăritul meu cântă
A amurg zdrobit
Și-a înserare subită.
Amurgul tău își plânge
Lumina pierdută
Căci una sunt,
Scobite-n jumătăți,
Ca sunetul și ecoul în pustie:
Niciodată prea aproape,
Niciodată prea departe...
poezie de Gabriela Chișcari (3 mai 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre întuneric
- poezii despre zile
- poezii despre timp
- poezii despre sunet
- poezii despre seară
- poezii despre prietenie
- poezii despre prieteni și dușmani
- poezii despre plâns
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.