Suflete, e greu!

Bate ploaia noaptea darabana
Vânturile, caravane, şesul
Viselor difuze înţelesul
Dincolo de care doar capcana,

vagi frânturi. Şi două lumi deschise
Totul e o goană de himere
Ce-ai să faci când vor veni a-ţi cere
Slujitorii regelui, permise?

Spală noaptea draperii de ploaie
Viaţa noastră plină de mizerii
Suflete, e greu, să nu te sperii
Toată lumea s-a umplut de zoaie!

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stepele nopţii

Bate ploaia noaptea darabana
Vânturile, caravane, şesul
Viselor difuze înţelesul
Dincolo de care doar capcana,

vagi frânturi. Şi două lumi deschise
Totul e o goană de himere
Ce-ai să faci când vor veni a-ţi cere
Slujitorii regelui, permise?

Spală noaptea draperii de ploaie
Viaţa noastră plină de mizerii
Suflete, e greu, să nu te sperii
Toată lumea s-a umplut de zoaie

poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stepele nopţii

Bate ploaia noaptea darabana
Vânturile, caravane, şesul
Viselor difuze înţelesul
Dincolo de care doar capcana -

vagi frânturi. Şi două lumi deschise
Totul e o goană de himere
Ce-ai să faci când vor veni a-ţi cere
Slujitorii regelui, permise?

Spală noaptea draperii de ploaie
Viaţa noastră plină de mizerii
Suflete, e greu, să nu te sperii
Toată lumea s-a umplut de zoaie!

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi dacă plouă

moto: Toată viaţa noastră este
Doar o ambiguă poveste
În care nimeni nu te lasă să iei
Ceea ce vrei
--------------

Mi se pare noaptea dacă plouă
În somn, că cineva mă strigă
Şi că alerg după-o verigă,
Liantul dintre opt şi nouă;

Şi-atunci întregul univers
Îl simt în tâmplă ca un ornic
Şi lucru-mi este mult mai spornic
La armonia unui vers

Şi-ascult secundă cu secundă
Cum bate ritmic darabana
Şi eu pornesc cu caravana
Spre o câmpie mai fecundă

Îmi aşterne luna în odaie
Pulbere de aur peste scris
Închid ochii reintrând în vis
Şi-mi vine să mă plimb cântând prin ploaie

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reverie

moto: Creşte preţul la legume, praz
Ce să faci cu-atâta penurie
Între agonie şi extaz,
La ora mesei, în bucătărie?
----------

Adâncă pace, dulce miez
De care rar avurăm parte
E toată viaţa doar o carte
Deschisă printr-un fa diez

Şi se va lumina de ziuă
În jumătăţi de oră două
Lumea e un fel de zoo,
Cum spunea şi Cassius Dio

Înainte înseamnă înapoi
De mai multe ori şi, după
Ce descoperi că ocupă
Locul unu, locul doi

În fiecare om o fiară
Toată viaţa stă la pândă
Carnivoră şi flămândă
Ziua urlă, noaptea zbiară

Oamenii care dau iama
Să ajungă doar în vârf
Poartă-n ei miros de stârv
Şi de care nu-şi dau seama

poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Cuvintele mele,
adesea fără noimă
nu se fac auzite
decât în vis
când tăcerea absurdă
cuprinde tot trupul,
iar gândurile zboară
plutind spre infinit.
Peisaj feeric
cuprins de amorţeala
unui somn adânc...
şi totul străbate printre pleoape
dincolo de realitate
când noaptea ne-mbie
pe tărâmul viselor
unde totul este uitat
în tăcerea cuvintelor nerostite
de glasuri necunoscute...
e noaptea adâncă
a sufletelor noastre
şi plină de stele
ce timid sclipesc
în bezna uitării
şi a nemuririi.

poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bacoviană

Priveşte iubito cum plouă
În munţi, printre brazi, pe poteci
Cu boabe şi struguri de rouă
Iar mâinile noastre sunt reci

De-o mie de ani plouă-ntruna
Şi mările nu s-au umplut
Iar viforul curge ca runa
Prin suflete de împrumut

Şi gem cimitire de apă
Iar ploaia ne-nchide prin case
Să nu vedem noaptea cum sapă
Pământul din care ies oase

Priveşte iubito cum plouă
Ca-n moarte cu somnul de veci
Să nu ne mai plângem, că nouă
De ploaie, ni-s mâinile reci!

poezie de Ion Untaru din Domnul Liszt (1994)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorba multă

Feţi frumoşi cu frunţi de ceară
noaptea vor veni să-ţi ceară
din motive mai oculte
vorbele, când sunt prea multe;

Vorba naşte şi omoară:
e călău, dar şi vioară
şi de tine doar depinde
mâna ta când vei întinde

Vorbele se vând perechi
orice om două urechi
are şi numai o gură
lumea vorba când îţi fură

Înţelept e cel ce-nchide
minereul în firide
scoţând de sub carapace
doar cât trebuie şi pace!

poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaia bate la uşă. Cu milioanele-i de pumnişori, ea bate din toate picăturile ca să vadă dacă suntem acasă. Da, suntem. Îi deschidem şi o întâmpinăm în prag. Ridicăm privirea către Cer. Cum începem să-i privim, pumnii ploii se şi transformă şi se deschid ca nişte ochi. Picăturile ne fixează, mai întâi mirate de anatomia noastră, încântate pe urmă, ne fac cu ochiul în semn de complicitate. Copleşiţi de emoţie, o luăm la goană. Dar ploaia ne urmăreşte. Ea ştie că suntem nestatornici; ne petrecem toată viaţa fugind de libertate, de singurătate, de moarte.

citat din Martin Page
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo, dincolo de galaxia vieţii

Acolo, dincolo de galaxia
În care ani de-a rândul am trăit,
Vom fi un univers în noaptea de tăcere,
Particulă de vis în infinit.

Prin pulbere de artă, între spaţiul
De ani-lumină dintre două stele,
Ne vom continua viaţa şi visul
Trăirii noastre simple şi eterne.

Vom fi o dulce rază de lumină,
Mângâietoare-n suflete şi-n gând,
Acoperiţi de mantie divină,
În adâncimea nopţii luminând.

Căci lumea-ntreagă este guvernată
De-acelaşi soare şi trăind prin vers
Un ochi deschis vom fi... Azi, lumea toată
Îi dă vieţii, parcă, un alt sens...

Suntem aici doar pentru-a ne cunoaşte
Şi de-a-ndrepta greşala celor mulţi,
Însă egali vom fi în faţa morţii,
Singuri şi trişti, neîmpăcaţi, desculţi...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre ploi

Pe aicea pe la noi,
Feluri multe sunt, de ploi,
Ce, cu apa lor de ploaie,
Spală, udă şi înmoaie:

O ploiţă specială,
E cu apă minerală.
Ploaia cea mai indicată,
Este cea cu apă plată,

Ploaia rea, ce nu prea iartă,
Este cea cu apă fiartă,
Însă ploaia cea mai rea,
Ploaia e, cu apă grea,

Altă ploaie, mai cochetă,
E cu apă de-toaletă,
Iar o ploaie mult râvnită,
E cu apă de-a sfinţită...

Pe aicea pe la noi,
Feluri multe sunt, de ploi,
Ce, cu apa lor de ploaie,
Spală, udă şi înmoaie...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea rece

În noaptea neagră, dincolo de lume
Se-mbrăţişează două suflete şi... plâng
De-atâta dor şi atâta aşteptare.
Timpul a trecut, parc-au trecut milenii
Nimic n-a-mbătrânit, doar s-au oprit
Clipele-n loc de-atâta întristare
Şi-au aşteptat în la venirea serii.
Şi-acum, iată! A sosit al lor amurg.
Acolo aşteptarea n-are margini,
Aici făcuţi suntem spre a pleca
Şi dincolo de lumea noastră rece
Toţi cei de-aici, ne vom îmbrăţişa.

Straniu, precum o umbră
Care-adăposteşte însângerate trupuri, în pustiu,
Veghează peste nisipurile arămii
Valuri de ceaţă, vise, suferinţe...
Copiii mor, hrănindu-se cu lacrimi,
Şi cu dorinţa-n suflet de-o ploua
Bătrânii mor scăldându-se în valul de nisip
Sub valul de căldură,
Du lumea veşnicului foc de catifea...
O lume de nisipuri,...
Fir cu fir de-am căuta,
Mormintele-au ajuns un crematoriu
Şi trecând prin pustiu, adâncindu-ne-n secetă,
Înfrăţindu-ne cu ea,
Plutim către oaza pe care am visat-o cândva
Râul de lacrimi al supravieţuitorilor
Va străluci pe cerul vineţiu
Care promite ploaie, speranţe, iubire.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrebări de noapte

Noaptea singur în odaie,
Şi-altceva în jur nu mai există
Decât vag de tot o pistă
Şi-ntunericul, o claie;

Întrebări pe care totuşi
Nu mai pot să le descurc
Şi cobor în loc să urc
Spre grădina mea cu lotuşi

Şi când spală dimineaţa
Geamurile cu lumină
Parcă iar aştept să vină
Cu problemele ei, viaţa

poezie de Ion Untaru din manuscris (septembrie 2010)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bate vântul ploaia

bate vântul ploaia, lăcrimează duzii
invocăm orbeşte harurile muzii
de o vreme-ncoace ninge şi ne plouă
pe umerii goi trandafiri de rouă
câte din principii nu ni ne supun
nod marinăresc, frânghie şi săpun
de la papagali până la egrete
noi suntem experţi în a da reţete
bune pentru alţii, bune pentru toţi
de la Arhimede până la iloţi;
noi am spart tipare, noi am spart oglinzi
umbrele pe care nu poţi să le prinzi
regimente stranii puse sub umbrele
lumea ce se umple noaptea de sechele
cine pentru toate poartă oare vina
medicul formal scumpeşte formalina
media din care nimeni nu ne scoate
medi-ana trage ponoasele toate
nimeni nu ne vede când muncim pe brânci
să urcăm orbeşte mările pe stânci:
dreptul la opinii este unul sacru
osteneala zilei, doar un simulacru!

poezie de Ion Untaru din manuscris
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întoarcerea la întrebări

Geaba coperiş de ţiglă
Înjghebează câte-un rost
Sau vremelnic adăpost
Când n-ai propria ta siglă

Cât alergi şi te mai cauţi
Iluzoriu prin imperii
Suflete, să nu te sperii
Că şi îngerii-s precauţi

Gem strădanii cât n-ajungi
Să atingi un vis cu mâna
Şi eşti dus cu anasâna
Pân'la prinţii nibelungi

Viaţa-ntreagă doar o goană
Dup-o geană de lumină
Adierea ei străină
Un capriciu sau o toană

Ce-ai să faci robit de zborul
Care te-a învins şi încă
Vin iar fluturii şi plâng, că
Nu le-a mai ajuns fiorul?

Unde-i dramul de speranţă
Şi cu care te-ai născut?
Viaţa ca un atribut,
Pierde-n orice circumstanţă

Nopţi albastre plâng cu duzii
Paşii rătăciţi în stepe
Când alături, la un step, e
Ţara marilor iluzii

Unde-i îngerul, trimisul
Ce-mi păzea noapte de noapte
Cu duioasele lui şoapte
Fraged somnul meu şi visul?

Daţi-mi iar abecedarul
Câtă vreme se mai poate
Unde nu se mai bat gloate
Să-şi răstoarne-ntruna carul

Daţi-mi neaua mea curată
Şi pe care n-aveaţi voie
s-o întinaţi. Căci între voi e,
Orice vorbă, maculată

Eu sunt numai pierzătorul
Bucuriilor de fapt,
Cel căzut în primul rapt
Şi-aştept răscumpărătorul

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zborul nu se poate

moto: Fericit acela care Îl caută
toată viaţa pe Domnul
Şi mai fericit
acela care Îl găseşte!
-----------

Cale lungă de trei ceasuri
Faldul zorilor de ziuă
Lin coboară peste Rio
Corturile la popasuri

Pace doar şi linişte adâncă
Omul căutând pe Domnul
Şi pe care nimeni nu-L
ştie. Nici L-a văzut încă

Sufletule, te dezleagă
Şi te spală de păcate
Fiindcă zborul nu se poate
Cu o aripă beteagă

Cere de la ceruri har
Şi desprinde-te de lest
Toată viaţa e un test
Lacrima, mărgăritar!

poezie de Ion Untaru din Locuiesc într-o lacrimă suspendată (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaie

Ploaie, ploaie la miezul nopţii, doar ploaia dezlănţuită
Căzând peste cabană sumbră – şi solitudinea, şi eu,
Amintindu-mi iarăşi că o să mor
Şi că nu voi mai auzi ploaia, nici nu-i voi mulţumi
Pentru că mă spală şi-s mai curat decât am fost vreodată
Din clipa în care m-am născut în această singurătate.

Binecuvântaţi sunt cei morţi pentru că plouă peste ei;
Iar eu aici mă rog ca nimeni din cei pe care i-am iubit
Să nu moară-n noaptea asta sau să zacă, încă treaz,
Singur, ascultând ropotul ploii,
Fie-n durere, fie împăcat,
Neputincios printre cei vii şi cei care s-au dus,
Ca o apă rece printre trestii rupte,
Miriade de trestii rupte, liniştite şi încremenite,
Sau ca mine care n-a avut nicio iubire pe care-această ploaie
Dezlănţuită să n-o dizolve, mai puţin iubirea pentru moarte,
Dacă-aceasta se-îndreptă spre tot ce-i perfect şi
Nu poate, furtunile-mi spun, să dezamăgească.

poezie de Edward Thomas, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel sărman

Bate vântul cancelarii
Noaptea plouă prin tavan
Că din fondul de avarii
N-a rămas un gologan

Ce să mai zic de salarii
Care stau sub paravan?
Bate vântul cancelarii
Noaptea plouă prin tavan;

Proful cât e de sărman
În zadar invocă larii
Că lipsesc şi titularii
De vreo şase luni, un an
Bate vântul cancelarii...

rondel de Ion Untaru din Fântâna în care se văd sufletele (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

De poţi fi!

Poţi fi cerul plin de stele şi n-ar fi o minune!
Poţi fi lacul veşnic dulce, plin de pasiune!
Şi minuni să faci pe lume, ce rost ar avea?
Când s-au şters a tale urme, adânci din viaţa mea!

Poţi fi marea toată, plină, plină de comori!
Poţi fi înger alb sau negru şi să mergi pe nori!
Să ai toate, să ai totul, când pe mine nu mă ai!
Dăruieşte-ţi viaţa toată, când mie nimic nu-mi dai!

Poţi fi cel mai bun din lume, să te laude lumea toată!
Poţi fi orice fiinţă vie, care încearcă şi o să poată!
Să atingă-n suflet marea, ce-şi revarsă lacrimi, valuri!
Dar când marea mi-a secat şi au rămas doar goale maluri!

Poţi fi ochiul ce priveşte şi priveşte neîncetat!
Poţi fi lacrima din mine, ce pe iarbă a picat!
Dar să ştii că orice ai fi, nu mai eşti cum tu ai fost!
Când de la mine ai plecat, şi deloc nu te-ai întors!

poezie de Ilie Dragomir
Adăugat de Ilie Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare iubirea?

Când uiţi dimineţile deschise,
Păşesc uşor să nu-ţi tulbur somnul.
Sunt nopţi când
Cerul se adânceşte în suflet
Şi stelele luminează visele.
Porţi povara inimii
Şi timpul care
S-a jucat cu viaţa ta.
E multă lumină acum...
Oare iubirea ţi-a umplut noaptea?

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toată viaţa am crezut că a-ţi arăta emoţiile e o dovadă de slăbiciune. Emoţiile sunt permise doar altora. Oamenii ca mine trebuie să fie puternici, ca să-i poată ajuta pe ceilalţi când au greutăţi. E o filosofie destul de solidă.

citat din Stella Rimington
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!