Vertiginos

Deşi limfatic de o vreme
La tot ce-i sex, legat de os
Şi munca e motiv de-a geme...
Rămân de fel, vertiginos.

Chiar dacă uit de azi pe mâine
Şi doar în gând mai sunt frumos,
Utilul zilnic ca o pâine...
Mă coc la foc, vertiginos.

Şi în păreri de am motive
Cum câinele de arţăgos,
Mă exprim fără invective...
Doar mă lătrând vertiginos.

Am simţul încă, cred, un bun
Să mă conduc după miros;
Să ştiu de e rahat, magiun...
Şi să nu-nghit vertiginos.

Sunt chiar la zi şi cu jargonul
Şi mă prezint un tip bengos;
Mă cultiv să nu fiu afonul
Inept... cu iz vertiginos.

Călit de-atâtea experienţe
Timidul nu mai e fricos;
Mă titulând în competenţe
Mă delivrez vertiginos.

Mai stoic, mult mai taciturn,
Nu mai sunt veşnic bucuros
Şi vânzători de vis conturn...
C-am încă tact vertiginos.

Şi strălucesc de sănătate
Cum mărul roşu găunos
Şi-n cod grav de calamitate
Mă prăbuşesc vertiginos!

În aer de celebritate
Respir, tânjindu-l norocos
În endorfinele umflate...
Ce-mi dau vertij vertiginos.

Să nu mai prelungesc suspansul
'n emblema ce-am de caraghios,
Consider ce v-am dat avansul...
De-un expirat vertiginos.

Aşa că-mi iau timp să inspir,
Să mă vând veşnic amoros
De muze; pe femei să-nşir
Într-un carnaj vertiginos...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (16 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Votează! | Copiază!