Măiastra lună

Noapte de primăvară,
înfiorată de vântul fugar şi rece,
dragoste de narcisă galbenă, iradiantă
mi-ai lăsat amintire numai o privire,
un zâmbet şi părerea de rău
că nu mai am nouăsprezece ani!
Nopţii noastre de mister, lumină şi regrete în cer
măiastra îi cântă încet un cântec de început.

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

toamnă ruginie,
lumină rece, pe drum
bătătorit

haiku de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragoste fragedă

Peste verdele-n neştire, plouă lacrimi de iubire,
Cântă-n fiecare floare, dragostea ca o chitară.
Cântec nou, de înflorire, străluceşte în privire
Şi iubesc, a câta oară, ochii tăi de primăvară?!

Cântă-n fiecare floare, dragostea ca o chitară
Iar zefirul unduieşte firul ierbii ce-mi zâmbeşte.
Pădurile şuşotesc, frunzele se-nveselesc
Şi obrajii-mi se roşesc, c-au aflat cât te iubesc!

Cântec nou, de înflorire străluceşte în privire.
Primăvara dă de ştire, vieţii de a ei sosire
Şi mă-nvăluie-n iubire, armonie, strălucire
Şi iubesc a ei menire şi iubesc, iubesc, iubire!

Şi iubesc, a câta oară, ochii tăi de primăvară,
Geana şi clipirea lor ca petala florilor,
Florilor de viorea care-mi ascund dragostea
Şi mă rog, iar să mi-o dea, ca să gust amar din ea!

Peste verdele-n neştire, plouă lacrimi de iubire
Cântă-n fiecare floare, dragostea ca o chitară.
Cântec nou, de înflorire străluceşte în privire
Şi iubesc, a câta oară, ochii tăi de primăvară?!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte cu tine

Pe umeri de îngeri,
veniţi în fereastră,
în noaptea albastră
un ochi mă veghează.
Şi visu-i mai tandru,
în suflet sihastru,
născând vii arpegii
în inima trează.

Cu aripi de mătase,
un cântec se zbate,
răsună-n unghere,
lumini răspândind.
În liniştea nopţii,
vibrând, de nelinişti
mi-apare-n retină,
un chip vălurind.

Şi geana-l închide
în clipa furată
şi-o lacrimă curge
pentru vis, prinos.
Când somnul mă fură,
pe-un cal nebunatec,
mă-nchid întrun zâmbet
pentru Făt-Frumos!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţe de primăvară

Iţi las ţie clipa dulce să-ţi ofere alinare
Şi ce-a fost, în amintire, eu îţi las cu resemnare.
Bucuroasă privesc viaţa, un spectacol inedit
Din care am stors poeme şi lacrimi la infinit.

Iţi las zâmbetul de floare şi parfumul sideral,
Nopţi bântuite de griji şi de dorul infernal,
Amintirea clipei mele şi a şoaptelor de-amor,
Zile bune şi senine, tot cu dragoste şi dor!

poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte violetă

Flori de zâmbet dăruind din a soarelui paletă,
Ochii-n lacrimi mi-i surprind, aplecaţi spre-o violetă.
Mi-ai trimis-o pe-o clipire şi descopăr şi în plete
Dintr-un farmec de iubire, un noian de violete.

Ba, mai mult întreaga fire, violetă azi îmi pare.
Cum mă ştii, dintotdeauna, eu iubesc astă culoare.
Şi-ntr-o noapte violetă, învăluită-n violet
Am să-ţi vin în vis, cochetă, tiptil, tandru şi discret.

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintire

De când te-am văzut
sufletul meu
zburdă copilăreşte.
Ochii noştri
ştiu să vorbească mai bine,
gesturile noastre
trădează iubirea cea nouă
şi nimic nu pare că-nţelegem.

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragoste de mai

Zâmbeşte soarele în bob de rouă
şi-un curcubeu se leagănă voios.
Pe florile înmiresmate
se odihneşte zborul cel duios.

Zâmbeşti şi tu şi-n ochii-ţi verzi
ce oglindesc natura zgomotoasă
poţi chiar şi liniştea să-ţi pierzi,
scăldându-te, în viaţa lor voioasă.

E-o primăvară plină de mister
pe câmpuri, în livezi şi prin păduri.
Mă-mpodobesc cu flori de măr.
Tu, verde drag, iar inima îmi furi!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina dragostei

Din iubire mi-ai spus şoapte,
luminânde peste noapte.

Din al inimii tumult,
curcubeie ai făcut.

Ochii de i-aş ridica,
m-ar orbi, dragostea ta!

poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec

De e fluture
în zbor
tot ca dorul călător,

De e pasăre
cântând
tot ca omul numai gând,

De e puful
pe câmpii,
norocel de păpădii,

De e floare
pe alei,
tot mirosu-i numai tei!

De e vinul roş pe masă,
se anunţă
nuntă-n casă!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lovitură de graţie

Întâlnirea ce mi-ai dat
Cu alta ai consumat!

distih de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fir de lună

Noapte, noapte
îmi dai şoapte,
de iubire şi de dor,
sărutarea lui pe pleoape,
dragostea ca un fuior
ce se toarce zi de zi
în lumina soarelui
împletindu-se cu luna,
în braţele cerului!
Noapte, noapte
îmi dai vise,
pentru clipele ucise,
în zile de cumpene
când tânjeam de dragoste
şi rugam păsările
să mi-l ţină-n cântece,
cum lumina soarelui,
viaţa pământului!

poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragoste de viaţă

Iubesc ploaia, vântul sălbatic,
zăpada, cernând singuratic.
Şi totuşi insist şi totuşi risc,
să privesc soarele în adâncul luminii.
Căldura lui mă învăluie şi soare devin!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Craiul nopţii

Dorul,
craiul nopţii mele
îmi aprinde tainic stele.
Într-un ochi de peruzea
mi-nfloreşte
dragostea
şi-ntr-o rază de lumină,
luna galeşă mi-anină
visele
care aşteaptă
mângâierea înţeleaptă.
Dorul,
craiul nopţii mele
bântuie printre perdele
şi prin falduri de mătase
doar parfum de crin
rămase.

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul meu

Timpul meu musteşte înc-a primăvară,
gândurile toate-mi sunt lalele roşii,
pun o amintire în album, deseară
s-o trezească mâine, de cu zori, cocoşii.

Timpul meu aleargă iute ca şi vântul
- să-mi aducă veşti despre viitor -
vesel înconjoară - zi de zi- pământul
adunând polenul şi visul din flori.

Uneori - la masă - el mai poposeşte,
să lase o urmă verde pe hârtie,
Domnului să-i spună ce mult IL iubeşte
Preamărindu-I fapta într-o poezie.

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Floare de cais
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bine ai venit!

Bună seara, glas de liră
Ce mă-ncânţi şi mă descânţi!
Din a nopţii feerie
Numai tu mă mai încânţi!

Tu îmi eşti acum colinda,
Darul inimii râvnit!
În parfum de levănţică
Şi de mirt, eu te-am primit!

Ţi-ntind galbena gutuie,
Te alint cu busuioc,
Dulce dar şi amăruie
Să-mi fii viaţă în noroc!

Mă-nsoţeşti, mă iei de mână
Şi îmi aperi al meu pas
Când, cu dulcea ta cântare,
Dar de suflet, mi-ai rămas!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celebritate

Din mare-n mare
mister,
pictoru-a ieşit pe cer
să picteze luncile
dar şi iasomiile, păpădia, liliacul
şi nuferi să pună-n lacul
unde a plouat
în noapte
tot cu lacrimi şi cu şoapte.
Decorează, zugrăveşte şi mângâie în culori,
tot ce-i viu şi tot ce creşte
chiar şi norii, uneori.

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru (14 februarie 2011)
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miraj

Plănuiam să mergem la Ermitage,
iubitule!
Voiam să-mi arăţi bogăţia lumii.

Cuvintele însă
au ajuns înaintea noastră.
Ştiam că eşti un vrăjitor prin naştere!

Mi-ai dăruit
dintr-un singur hocus-pocus
mirajul nopţilor albe.

Patinez
şi nu mă satur
de lunecarea spre tine.

Aurora sufletelor noastre mă ameţeşte
şi simt aici, în plină noapte,
ermitageul din ele.

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătăţile noastre

Singurătăţile din lume toate, nu mai au loc de o singurătate! A. P.

Mi-am dat singurătatea vântului s-o poarte
Şi ţi-a adus-o ţie într-o noapte!
Era atât de tristă şi de înlăcrimată
Cum n-o văzusei încă, niciodată!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miraj

Plănuiam să mergem la Ermitaj,
iubitule!
Voiam să-mi arăţi chiar tu,
bogăţia lumii.
Cuvintele însă
au ajuns înaintea noastră.
Ştiam că eşti un vrăjitor
prin naştere.
Mi-ai dăruit
dintr-un singur hocus-pocus
mirajul nopţilor albe.
Patinez
şi nu mă satur de lunecarea
spre tine.
Aurora sufletelor noastre
mă ameţeşte
şi simt aici, în plină noapte,
ermitajul din ele.

poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbind stejarului

Eu sunt călătorul veşnic solitar.
Doar umbra ta mă-nviorează iar!

Şi-ţi dau în schimbul cântului amar,
O inimă aprinsă de cleştar.

Întinde-ţi, ramul greu şi mă cuprinde
Mai bine ca aici nu-mi e niciunde!

Şi binele ce-l faci azi, îndoit
Se va întoarce-n suflet înmiit.

O să te-aprind la margine de drum
Şi amintirile vom face scrum.

Vom arde amândoi şi-al iernii ger
Va fi numai un zâmbet rece, efemer!

poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!