Miraj
Plănuiam să mergem la Ermitaj,
iubitule!
Voiam să-mi arăți chiar tu,
bogăția lumii.
Cuvintele însă
au ajuns înaintea noastră.
Știam că ești un vrăjitor
prin naștere.
Mi-ai dăruit
dintr-un singur hocus-pocus
mirajul nopților albe.
Patinez
și nu mă satur de lunecarea
spre tine.
Aurora sufletelor noastre
mă amețește
și simt aici, în plină noapte,
ermitajul din ele.
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.