Noapte violetă

Flori de zâmbet dăruind din a soarelui paletă,
Ochii-n lacrimi mi-i surprind, aplecaţi spre-o violetă.
Mi-ai trimis-o pe-o clipire şi descopăr şi în plete
Dintr-un farmec de iubire, un noian de violete.

Ba, mai mult întreaga fire, violetă azi îmi pare.
Cum mă ştii, dintotdeauna, eu iubesc astă culoare.
Şi-ntr-o noapte violetă, învăluită-n violet
Am să-ţi vin în vis, cochetă, tiptil, tandru şi discret.

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amurg violet

Amurg de toamnă violet...
Doi plopi, în fund, apar în siluete
- Apostoli în odăjdii violete -
Oraşul e tot violet.

Amurg de toamnă violet...
Pe drum e-o lume leneşă, cochetă;
Mulţimea toată pare violetă,
Oraşul tot e violet.

Amurg de toamnă violet...
Din turn, pe câmp, văd voievozi cu plete;
Străbunii trec în pâlcuri violete,
Oraşul tot e violet.

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Matinală

Aurora violetă
Plouă rouă de culori -
Venus, plină de fiori,
Pare-o vie violetă.

Bat la geamul tău încet,
Bat cu-o rază sângeroasă -
Vino, floare somnoroasă,
Cât pe zări e violet.

Plâns de ape se repetă,
Încă totu-i adormit -
Ca în vise s-a pornit
Roata morii - violetă.

Gol e-al sânului buchet,
Floare goală, somnoroasă...
Trist, cu roza sângeroasă,
Bat în geamul violet.

Aurora violetă
Se pătează de culori -
Venus, pală de fiori,
Pare-o stinsă violetă...

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte violetă

trăiesc fascinată o noapte violetă
stele aurii fac cerului clar nimb
în visul romantic mă simt o starletă
sub clar de lună gândul îl plimb.

curge noaptea prin sângele meu
şoapte de luceferi curg în izvoare
cântul universului l-am învăţat şi eu
îl fredonez mereu plină de încântare.

luna mă veghează din turn de opal
armate de gânduri stau pe metereze
apărând iubirea de tot ce-i imoral
făcând armonii în lume să dureze.

noapte cu ochi de ametist luminos
mi-ai pătruns în suflet şi până la os.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamnă violetă

Refrene din cântări de altădată
revin din nou în parcul regăsit,
decorul toamnei pare adormit
lângă o margine de timp uitată.

Fanfara se aude mai aproape,
m-aşez pe bancă şi ascult tăcut
un vals care ajunge din trecut
pe lacrima ivită între pleoape.

Privesc în zare dalba-ţi siluetă
plutind inert pe umbra unui vis,
venit cu valsul care-a fost rescris
pe-o pagină de toamnă violetă.

Se lasă liniştea în parc deodată,
soldaţii gărzii urcă pe crenel,
rămasă-afară noaptea sub drapel
o amintire plânge-ngenunchiată.

poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate (2019)
Adăugat de Corneliu Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întâmpinând primăvara

Vine iarăşi anotimpul învierii şi chemării
Vieţii la înflorire, sufletului la iubire.
Coboară soarele-n plete cu sclipiri de violete
Şi bujori în obrăjori, mângâiere de feciori.

Am văzut în ochii tăi licăriri blânde de miei,
Bucuria ierbii moi desfătându-se în ploi.
Şi-am citit pe faţa ta, primăvara cum zâmbea
Zâmbet cald, înfloritor tot de dragoste şi dor.

poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spovedanie violetă

Stau ca barza-ntr-un picior,
Creierii mi-i pedepsesc,
Să gândească repejor,
Cum să spun că vă iubesc.

Pana o tot răsucesc-
(Până-acum am rupt vrei trei).
Vreau să spun că vă iubesc,
Precum mierea-n flori de tei.

Scriu şi şterg, mă răzgândesc,
Vreau să vă colind frumos,
Să simţiţi că vă iubesc,
Vreau s-o spun cât mai spumos.

Dar nu-mi iese, mă căznesc,
Să o spun mai somptuos,
Cât de mult eu vă iubesc
Şi cât de năbădăios.

Un colind am vrut să scriu,
Într-un fel mai nefiresc,
Unu,-aşa mai fistichiu,
Ca să ştiţi că vă iubesc.

Cum să fac, să pot să spun,
Într-un mod mai pitoresc,
Dintr-o frunză de alun,
Cum şi-n ce fel vă iubesc?

Cred c-aţi înţeles, eu sper,
Că, pe toţi vă îndrăgesc.
La mulţi ani şi leru-i ler,
Să trăiţi şi vă iubesc!

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis de-o noapte

M-a surprins în noapte, luna
lunecând spre poarta ta.
Îmi făcea cu-n ochi, nebuna
şi spre tine mă-ndemna!

Îmi spunea, dintr-o privire
(şi-nclinată sunt s-o cred,)
că m-aşteaptă-a ta iubire.
Timp nu este, să mai pierd!

Şi ascunsă-n pelerină,
de priviri mai indiscrete,
spre iubirea ta divină
vin, purtând luna în plete!

Mă ascund la pieptul tău,
viu popas şi dor aprins
să mă legeni dragul meu,
vis de-o noapte, tandru vis!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fir de lună

Noapte, noapte
îmi dai şoapte,
de iubire şi de dor,
sărutarea lui pe pleoape,
dragostea ca un fuior
ce se toarce zi de zi
în lumina soarelui
împletindu-se cu luna,
în braţele cerului!
Noapte, noapte
îmi dai vise,
pentru clipele ucise,
în zile de cumpene
când tânjeam de dragoste
şi rugam păsările
să mi-l ţină-n cântece,
cum lumina soarelui,
viaţa pământului!

poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Triptic banal - II

C'est la femme qu'on aime à cause de la nuit.
(Villiers De L'Isle-Adam)

Plouă...
Pe trotuarul negru felinarul desenează
O enormă violetă —
Violetă ca umbrela japoneză ce-ncadrează
Chipul ei oval şi palid
De nocturnă cochetă
Magdalenă.

Plouă...
Pe trotuarul negru paşii ei se-ncrucişează
Cu grabiţii paşi ai celor ce-o privesc
Şi-apoi dispar.
Şi tăcuta Magdalenă
Se strecoară ca noroiul
Ce dispare în canalul deschis larg lângă trotuar!

N-are vreme s-o-nsoţească nimeni,
Nimeni n-are vreme
S-o mai cheme...
Plouă, plouă...
Şi trotuarul ud sclipeşte printre case.
Ca o candelă aprinsă
La icoana Magdalenei păcătoase.
............

Nu ştiu cine eşti
Şi nu ştii cine sunt —
Atât mai bine.
Hai cu mine...
Vom petrece-ntreaga noapte mângâindu-ne cu dinţii
Ca felinele,
Şi-apoi
Vom dispare amândoi,
Prefăcându-ne-ntr-un bloc —
Bloc de carne şi de foc,
Plămădit de draci
Şi-nchis
Pe vecie în infernul unei nopţi de Valpurgis.

poezie celebră de Ion Minulescu din Convorbiri critice, III, nr. 12 (25 decembrie 1909)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roua dragostei de viaţă

Eu te simt în raza blândă,
primăvară parfumată!
În dorinţa mea arzândă
te presimt ca niciodată,

când în zori, pe-o adiere,
calmă şi uşoară vii
să creşti mugurii de miere,
pomilor şi printre vii.

Străluceşti şi porţi în plete
un noian de violete
Iar din galbene narcise
împleteşti noaptea la vise.

Eu te am în suflet, fată!
Tu, mereu îmi înfloreşti
floarea vieţii, parfumată
cu idile şi poveşti!

Un bujor-aprins zâmbeşte
unei dalbe lăcrămioare.
Faţa ta iar străluceşte,
lăcrimând de-atâta floare!

Roua dragostei de viaţă,
tot preface-n nestemate!
Şi mi-am dat cu ea pe faţă
să fiu primăvară-n toate!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerul grădinii

Eram un fluture mic şi jucăuş.
Te iubeam atât de mult, că
spuneam tuturor, în zborul meu,
iubesc, iubesc, iubesc!
Numai pe tine te lăsam să-mi mângâi culorile,
(curcubeul în care mă înfăşase viaţa).
Toţi te invidiau pentru fluturele din grădina ta!
Şi tu invidiai florile...
Într-o clipă de rătăcire mi-ai rupt aripile,
dar îngerul grădinii mi-a dat aripi noi
din petale de flori.

poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerul grădinii

Eram un fluture mic şi jucăuş.
Te iubeam atat de mult că
spuneam tuturor, în zborul meu,
iubesc, iubesc, iubesc!
Numai pe tine te lăsam să-mi mângâi culorile,
(curcubeul în care mă înfăşase viaţa).
Toţi te invidiau pentru fluturele din grădina ta!
Şi tu invidiai florile...
Într-o clipă de rătăcire mi-ai rupt aripile
dar îngerul grădinii mi-a dat aripi noi
din petale de flori.

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina dragostei

Din iubire mi-ai spus şoapte,
luminânde peste noapte.

Din al inimii tumult,
curcubeie ai făcut.

Ochii de i-aş ridica,
m-ar orbi, dragostea ta!

poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea...

Aş vrea
să întind mâna spre fiinţa ta,
fruntea să-ţi descopăr
de şuviţa rebelă
şi ochii aceştia de catifea
să-i zugrăvesc acum
în acuarelă!
Ştii,
eu călătoresc prin ei
către adâncul sufletului tău.
Tristeţea lor
dictează poezii,
m-apropie de tine, dragul meu!

poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vidul violet

îşi scrie poezia ca fiind
singura crimă în stare să făptuiască
ghemuit în scrisoare
pândeşte din umbra încheieturii
mâinii drepte: aşteaptă
momentul metaforei
(?!) -
balta de sânge doveditoare
tâmpla sau fruntea cu gaură de intrare
a glontelui cât un vârf
de acces de tuse violetă cu sub
înţeles... cu trimitere la
stelele mult vidate - îşi scrie

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măiastra lună

Noapte de primăvară,
înfiorată de vântul fugar şi rece,
dragoste de narcisă galbenă, iradiantă
mi-ai lăsat amintire numai o privire,
un zâmbet şi părerea de rău
că nu mai am nouăsprezece ani!
Nopţii noastre de mister, lumină şi regrete în cer
măiastra îi cântă încet un cântec de început.

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Darul meu
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Tu, albastra mea minune,
Cântec, răvăşit de vânt...
Şoapta mea de rugăciune,
Fie-mi ultimul cuvânt...

Fie-mi din lumina tristă,
Doar culoarea violetă,
Flacăra pe veci nestinsă,
Ce mă ţine incompletă.

Lasă-mi, dacă-mi laşi ce vrei,
Şi în toate mă ascunde,
Aş pleca să n-am idei...
Fără tine, eu n-am unde...!!

Să îmi caut negăsirea?
Ce mă leagă de-al tău drum?
Doar incerc şi calc aiurea,
Fără tine..., nu ştiu cum...!!

Unde pot să-mi vând durerea
Când îmi e stăpânul despot?
Pot numai să-mi simt mirarea
Fără tine să.. nu pot!!

Sarah Sarah blu

Eu albastra Ta minune,
Cântec dăruit de vânt,
Şoapta Ta de rugăciune,
O să-ţi fiu ultim cuvânt!

Nu lumină tristă!
Doar culoare violetă,
Flacără pe veci aprinsă,
Ce te ţine vie permanentă!

Am să-ţi las iubirea ce o vrei!
N-am să o ascund prin umbre!
N-ai să pleci, că n-ai idei,
Fără mine nici n-ai unde!

Eu sunt regăsirea,
Ce te-aduce-n al meu drum!
Nu-i doar vis, nu calci aiurea,
Doar cu mine, ştii Tu cum!

Unde poţi să-ţi vinzi durerea?
Când doar Eu îţi sunt stăpân!
Doar în mine fii mirarea,
Doar de Tine sunt flămând!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

animalul nocturn e pe moarte
zorii pun la geam un cearşaf alb
e seninătate e triumful tuturor puterilor
azi noapte învinsul şi-a băut sângele
ca pe o cerneală violetă
şi am redevenit zorele

poezie de Luminiţa Potîrniche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conversaţie mondenă

m-am aplecat mult către ea peste cristalele impure
ale paharelor arzând liniştit, sp-i spun – "rochia ta"
(dar nu-i priveam faţa, nu o vedeam) – "abia
acum văd, ai o rochie violetă". (acele dâre

ale alcoolului îmi zgâriau faţa, ca atunci
când mergi prin zăpadă, în soare.) "ai o rochie
violetă", îi spuneam surprins. (şi e
ca o flacără aderentă care te consumă. pe brânci

mp târăsc către ea – aş fi putut să-i spun,
dar minţeam – văzusem demult cum gulerul întunecat
al rochiei îi urca spre gât cu jocul ei de curcubeu degradat.)
şi mereu îmi spuneam: - dacă-i privesc faţa acum,

am să înţeleg – am s-o văd pentru întâia dată
cu adevărat. şi mi-am ridicat ochii spre faţa ei nemişcată.

poezie clasică de Mircea Ivănescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa, un poem de iubire

Când treci pragul casei
"te iubesc!" vreau să auzi
şi când paşii ţi-i porţi prin toamnă
fiecare pom să-ţi de-a bineţe
cu un "te iubesc!".
Pe scările urcuşului zilnic
"te iubesc!" să-ţi răsune în urechi.
Şi în faţa ferestrei lovite de ploaie,
când ochii ţi-i vei clăti
vei afla cât pot eu iubi.
Nu, nu sunt în cărţile păstorite,
Sunt aici, la tine în minte!

poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!