Timpul meu
Timpul meu mustește înc-a primăvară,
gândurile toate-mi sunt lalele roșii,
pun o amintire în album, deseară
s-o trezească mâine, de cu zori, cocoșii.
Timpul meu aleargă iute ca și vântul
- să-mi aducă vești despre viitor -
vesel înconjoară - zi de zi- pământul
adunând polenul și visul din flori.
Uneori - la masă - el mai poposește,
să lase o urmă verde pe hârtie,
Domnului să-i spună ce mult IL iubește
Preamărindu-I fapta într-o poezie.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Floare de cais
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.