Vorbind stejarului
Eu sunt călătorul veșnic solitar.
Doar umbra ta mă-nviorează iar!
Și-ți dau în schimbul cântului amar,
O inimă aprinsă de cleștar.
Întinde-ți, ramul greu și mă cuprinde
Mai bine ca aici nu-mi e niciunde!
Și binele ce-l faci azi, îndoit
Se va întoarce-n suflet înmiit.
O să te-aprind la margine de drum
Și amintirile vom face scrum.
Vom arde amândoi și-al iernii ger
Va fi numai un zâmbet rece, efemer!
poezie de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.