Şerveţel

(după un an)

ascult şi las prin mine
să curgă cuvinte.

exilaţi din viaţa activă,
paturi de spital,
... miros greu de otrăvuri binevoitoare
şi frică...
e prea multă frică de moarte.

apropii scaunul rotund de patul unui bărbat.
are pe mâna stângă o branulă.
în mâna dreaptă ţine o carte.
ochii lui privesc orbi, peretele opus.

îi ating braţul branulat.
tresare.

cât mai stai aşa, Dane?
- mâine scap. nu ştiu cum dar scap.
ce citeşti?
- poezie. hai să-ţi recit.

ascult vocea caldă, doritoare de viaţă.
lui nu îi este frică.
a urcat o treaptă roasă de ploi
cu inima deschisă.
îi aud gândurile...

Dane, ai scris asta acum un an.
ai mai scris?
- da.

se încruntă.
din buzunarul bluzei scoate un şerveţel.
citeşte...

mângâi mâna prietenului meu
în ritmul în care poezia lui
dansează între pereţii salonului.

după un an,
verbele lui dau fugii alt sens...
coboară în adâncul pământului,
aruncă de pereţi mărăcinii,
lasă inimii galopul viu.

la final,
răsuflu ca un armăsar fericit,
după ce a prins câmpul în copite,
întreg.

am transpirat respirând cuvinte.

Mulţumesc Dane!

poezie de Anne Marie Bejliu (8 mai 2012)
Adăugat de Anne Marie Bejliu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâna inimii

Inima
are mâna stângă stigmatizată
am vrut să scot cu ea
castanele din toamnă
şi iubirea din stele să o pun la ferestrele
curgând după tine.
Prin mâna asta se-ntorc acasă
păsările prea mult călătoare
şi caii pur sânge
să cânte ca tine se-ntorc
să mă ducă la tine
sângele ce se-nghite pe sine
simţindu-şi
pe gât propriul tău miros...
Pe mâna asta
focul privirii tale
m-a învăţat să desenez pătratul cercul triunghiul
toate din lacrimă
toate din pleoapă albastră
de stea subţiată
să curg printre globule imitându-ţi mersul...
Inima are mâna stângă cicatrizată
dar nu poţi fi sigur că nu va sângera din nou
ningându-te
... din mâna asta o să fac în zori
fluier
să mă chemi la tine
de câte ori ţi-e dor...

poezie de Ramona Irimie
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

ea ţipă zilnic ceva de neînţeles
ascult încerc să articulez cuvinte
dinspre ea vine curentul acela aspru

miroase a ceartă
cearta o defineşte

nu mai ştiu dacă pot face un pas înapoi
să fug pe holul lung al apartamentului
să mă ascund sub mâinile lungi, de pianist
ale fratelui meu

el mângâie. el îmi sărută obrajii şi mâinile
şi-mi şterge lacrimile

ea pleacă trântind uşa
enervată de două consoane tari

el tace şi mă priveşte blând
îmi dau iar lacrimile
le şterg scurt apoi
îi mângâi fruntea înaltă

ochii lui sunt ochii mamei
ochii iubirii
privirea protectoare
lăsată să curgă spre mine
din patul în care acum este ţintuit

el va merge iar
mă rog Domnului
să-i poarte iar paşii
prin casa părintească
sub privirile calde ale mamei

ea a plecat. a tăcut întreaga zi

el doarme acum
zâmbind unei lumi în care
nimeni nu-i tulbură bunătatea

mai e şi mâine o zi în care
fratele meu mă va hrăni cu lumina lui
îi voi mângâia fruntea
şi mâinile cu degete lungi
de pianist

oare cum ar vibra pianul bătrân
sub mâinile lui, mamă?

poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

purici
mulţi purici
se urcă pe membrele noastre
şi aruncă
rând pe rând valorile

cine sunt eu
cine eşti tu
cine suntem toţi
să ne păcălim cu diamantele
unor cuvinte fragmentate

inversate sensuri
aruncă flăcări spre cer
nori de fum şi de frică
ne umplu
până la sufocare
metaforele

până când

ca dintr-un poem
lăsat să curgă limpede în fântâni
răsare un soare acid pe care
îl visăm firesc

îi visăm răsăritul
apusul
stingerea
până când devine

eclipsa unui ultim cuvânt
de rămas bun
de la punct

mâna albă
dintr-un clopot de argint
cântă

să o ascultăm!
ne spune un înger rătăcit
printre atâţia îngeri
pe care noi i-am înnegrit
nemaifiind noi înşine,
nemaifiind oameni întregi

să o ascultăm
ridicând palmele unite la piept
în tăcerea firească a fiinţei

poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu intri în alt om, Anna!

mâna ei aşterne pe masă ierbare
frunzarele pline

cărţile de medicină groase ale mamei
sunt pline de frunze
plante şi gânduri răsfirate
printre literele care descriu afecţiuni

câte încap într-un om, mamă?
multe, Anna, multe încap
şi sunt rafturi întregi de puncte iubitoare
puncte fierbinţi
puncte dureroase
amintiri prezent...

să nu intri în alt om, Anna!

ameţeşti te rătăceşti
printre mormane de gesturi neîmplinite
te deformează puţin sau mai mult

să nu intri în alt om, Anna, nicicând!
te ascult, mamă, te ascult!

şi-am intrat mai târziu în mine
m-am rătăcit printre cuvinte

mâna mamei adună ierbarele de pe masa gândurilor
răsfiră frunzele toamnei
apoi mă naşte iar

poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţi-ai lăsat sufletul

Ţi-ai lăsat sufletul la mine în suflet,
Şi l-am surprins scriind poeme, cu mâna
mea dreaptă!
Ce mă fac cu tine, de azi?
Nu o să pot scrie cu mâna stângă!
Şi am doar o singură pană!
O să plângi cu ochii mei?
O să ţin în inima mea şi gândurile inimii tale?
Şi dorul... şi dorul tău de mine
unde o să doarmă?
Tot la mine în suflet? De ce?

poezie de Adelina Cojocaru (5 noiembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cartea şi ceasul

Cartea asta groasă citeşte o carte subţire.
Ceasul acela întoarce o mână lăsată!
Cu câtă uimire oglinda toarce
o fire subţire şi fermecată!
Sună ceasul cărţii
paginile rupte
se-oglindesc în mâna
ce le-a scris odată.
Litera îşi lasă semnul pe secundă
în oglinzi poeţii se îmbrăţişează
şi mai ies din ea doar cât să se-ascundă
după cartea care
citeşte o carte subţire
iar ceasul oftează!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asta care îţi mângâie obrazul este mâna mea. Unii oameni sunt stângaci, alţii sunt dreptaci. Noi nu ştim încă tu cum eşti, pentru că tu stai acolo şi mă laşi pe mine să îmi folosesc mâinile. Ăsta e un sărut. Este ceea ce se întâmplă când buzele sunt ţuguiate şi lipite de ceva, uneori de alte buze, alteori de un obraz sau altceva. Depinde. Asta e inima mea. O atingi cu mâna stângă nu pentru că ai putea fi stângace, cu toate că ai putea fi, ci pentru că ţi-o ţin eu în dreptul inimii mele. Ceea ce simţi este bătaia inimii mele. Este ceea ce mă ţine în viaţă.

Jonathan Safran Foer în Totul este iluminat
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţe

Ascult, privesc şi iar ascult
cum bate vântul dintr-o parte,
fără să ştie de-al meu gând
care îmi spune că se poate.

Că pot să vină iar furtuni
în care să mă pierd cu totul,
în visele cu mari minciuni
care nu ştiu unde mi-e locul.

Zăresc pe dealul fără vârf
lumini arzând de călătoare,
sunt îmbătate de priviri
curgând din mine doritoare.

Ascult, privesc şi iar ascult
lumea cu ea necruţătoare,
privesc cu ochii spre pământ
să văd acum cum creşte-o floare

şi văd pământul numai ars
de paşii mei strivind cărarea,
ascult la pietrele cu glas
spunând că nu ştiu unde-i zarea.

Şi totuşi merg spre nicăieri
dorind s-ajung cu mine însumi
ştiu că pot să prind iernări
şi toamnele râzând plecându-mi.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis I

Visez cu ochii deschişi
mergând
cu gândul la tine.
Mi-ar plăcea
să ştiu sigur
Ce eşti,
Cât eşti,
Că eşti,
dar văd
că nu am să ştiu
Acestea
Niciodată.

De ce? mă întreb în gând, dar cu vocea ta.

De ce îţi este frică?

Îmi este frică
în secunda unu
De mine,
În secunda doi
De mine din tine.

Apoi iar unu,
Apoi iar doi,
Unu, doi, unul.

De ce ţi-e frică? ma întreabă vocea ta din nou, dar de data aceasta în inima Noastră.
(există O inimă a Noastră?)

Că ai putea fii fericită?
Îţi cunoşti fiinţa cu adevărat fericită?
spune-mi Adevărul.

Nu. Mi-e frică de fericire.
Nu îi cunosc niciodată Preţul.

Ha! sari tu, râzând.
În inima mea,
Fericirea ta
Nu are preţ.
Eşti pregătită să te învăţ
ce sunt,
cât sunt?

poezie de Monica Vrăbiuţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tie

Astăzi, respir prin tine
ca şi cum nu aş mai fi făcut-o.
Am să-ţi iau palmele
şi am să ţi le cuprind în ale mele,
pentru că suntem unul.
Am să-ţi sărut fiinţa acum,
doar în adâncul sufletului meu,
iar mâine, o vom face nemăsurat.
Am să-ţi recit versuri
pe colţul lunii, care în seara asta
este atât de caldă
pentru noi doi.
Am să-ţi culeg stele
şi le voi aşeza în partea dreaptă
a sufletului tău,
alături de... mine.
Am să-ţi şoptesc vise
ce până ieri le-am avut,
iar astăzi sunt... realitate.
Am să-ţi sărut inima...
deoarece face parte din mine.

poezie de Ionela Van
Adăugat de Daria Dumitras
Comentează! | Votează! | Copiază!

Replică la poezia "Vis cu miresme de lavandă..." de Violetta Petre

De m-aş ascunde-n lan de levănţică,
Aş fi din cale-afară de prudent,
Fiindcă recunosc, imi este frică
De-amorul tău nespus de violent.

Ai vrea ca să mă storci, ca o petală,
Să-mi scoţi esenţa, un real infern,
Amorul tău nu-i loc de îndoială,
E conceput doar pentru uz intern!

Albastru sunt pe coapsă mea cea dreaptă,
Pe stânga sunt de-un vînăt mai discret,
Aproape negră-i mâna şi inaptă,
Iar spatele imi este violet.

Doar inima în piept îmi este vie,
Dar nu cred că am şanse să mai scap,
Te rog să mă transformi intr-o mumie
Şi pune-mă discret intr-un dulap...

Şi cînd mai scotocesti după linţolii,
Pe rafturi, de vreo doua ori pe an,
Mai pune-mi şi lavandă, pentru molii
Să-mi treacă pe vecie de alean!

poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un om căruia îi este frică de moarte, îi va fi frică de viaţă de asemenea, pentru că viaţa aduce moarte. Dacă ţi-e frică de duşman şi închizi uşa, nici prietenul nu va putea intra.

citat clasic din Osho
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă îi spuse că trebuie să fie îmbrăcat, fiindcă ceilalţi oameni nu îmblă aşa goi, băiatul rămase cam pe gânduri; şi calul îi zise să bage mâna în urechea lui cea stângă şi după ce băgă mâna scoase nişte haine pe care le îmbrăcă, ciudindu-se că nu ştia cum să le întrebuinţeze; calul îl învăţă, şi apoi copilul încălecă pe dânsul şi porni. După ce ajunse în oraşul cel mai de aproape şi se văzu întru mulţimea aia de oameni, furnicând în sus şi în jos, se cam spăimântă copilul de atâta zgomot, şi îmbla tot cu frică, mirându-se de frumuseţea caselor şi de tot ce vedea; băgă însă de seamă că fiecare lucru-şi are rânduiala sa.

Petre Ispirescu în Făt-Frumos cu părul de aur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Aş vrea să-ţi spun ce nu se poate spune
Şi-aş vrea să-ţi dau ce nu se poate da.
Este o stare-a inimii anume
Ce-aş vrea s-o-mpărtăşesc cu dumneata.
Aş vrea să-ţi scriu cu mâna mea aceasta
Pe care a zidit-o Ziditorul
Cuvinte pentru veşnicia noastră
Pe care le-nţelege numai dorul.
Aş vrea să te ating cum te-ar atinge
Pe patul cel de moarte cineva
Când nu mai poţi nici spune şi nici plânge
Să simţi inima mea ca pe a ta...

poezie de Savatie Bastovoi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Litere dansând

Cuvinte blestem, cuvinte degeaba,
Au liniştea lor, sunt vârful şi pleava,
Se spun fără rost, ating, înconjoară,
Dansează când plâng, îţi cântă vioară

Sunt note rostite, dulce poveste,
Au fost un trecut, vor fi ce nu este,
Cuvinte... cuvinte, emoţii în scris,
Un foşnet de carte, un mic paradis

Sunt iad fără focuri ce ard chinuind,
Sau poate jăratec pe limbă mocnind,
Cuvinte, doar şiruri de semne legate,
O limbă sau alta... aceleaşi citate

Visează poeţii, cuvinte... cuvinte,
Îţi tac mult prea mult în aduceri aminte
Şi strigătul lor lasă urme-n hârtie,
Să fie cuvinte, cuvinte să fie

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot ceea ce numim "supravieţuire" e doar mintea care continuă sub orice preţ să îşi păstreze corpul. Oamenii aceştia vorbesc despre: "Lumea de apoi sau viaţa de după moarte", de viaţa astrală, de rai, de hyrania loka, de reîncarnare, etc. etc. Atunci de ce ne e frică să murim? Dacă mintea omului e atât de sigură că există reîncarnare şi o viaţă după moarte de ce îi e frică să moară? Dacă mintea e atât de sigură că ea există şi în afara corpului de ce trăieşte frica paralizantă la moartea lui? Ceva nu se leagă, realizaţi asta?

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorul

mă poartă către tine în pas
alergător de dorul ce ştiu
că o să-l cinstesc cum se cu
vine
aşa se obişnuieşte însă ajuns
lângă tine îmi spui:
fără
baudelaire nu există poezie
noi ştim după studierea literelor
coapte în zumzete de al
bine
să lăsăm asta baudelaire e baudelaire
care a zidit versuri prea aoreolate
bine
pe mâna dorului care mă duce
conduce direct la iubita mea
care iubeşte poezia lui
şi acum
când îmi citeşte lucrarea mă gândesc
că o citeşte deşi am îndoieli
tot la baudelaire se opreşte

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aştept duş

manul cu pistolul în mână
de fapt aştept moartea
o să-mi sară în braţe
ca o iubită
mângâi pistolul
mă simt bărbat când ne atin
gem
e un model vechi
o să trag
bang
bang şi o să scap
poate o să scap
nu vreau să sară în pat
lângă mine
pentru mine
ţeava rece a pis
tolului mă înviorează
nu mi-e frică nu mi-e

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul tău

Acum că ţi-am scris
O-ntreagă scrisoare,
Mă rog s-o citesc
Să merg prin cuvinte
Ca râul spre mare.
Nu cred că vei plânge
Râzând cât să doară
Prin rânduri să curgă
Să vrei să clipeşti
Făcând loc la vară.
Un nume am scris
Prin rime dublat
Uzând doar de index
Tentat de amprentă
Prin pagini udat.
Am scris să mă simţi
Curat de rostiri,
Mai simplu mi-a fost
S-aştept noaptea caldă
Să văd dulci priviri.
Citeşte un rând,
Trezeşte o foaie
Curând vei dormi
Iar scrisul meu scurt
Se şterge de ploaie.

Autor: MiliD.
copyright
poezieînrampă
#poezie #sacitim #carti

poezie de Mili Dumitru din Poezie în rampă (2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce nu te ating? Nu sunt nici mâna stângă, nici mâna dreaptă. Sunt inima cu aripile-ntinse.

aforism de Ionuţ Caragea din Întreita suferinţă (2011)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!