Cartea şi ceasul

Cartea asta groasă citeşte o carte subţire.
Ceasul acela întoarce o mână lăsată!
Cu câtă uimire oglinda toarce
o fire subţire şi fermecată!
Sună ceasul cărţii
paginile rupte
se-oglindesc în mâna
ce le-a scris odată.
Litera îşi lasă semnul pe secundă
în oglinzi poeţii se îmbrăţişează
şi mai ies din ea doar cât să se-ascundă
după cartea care
citeşte o carte subţire
iar ceasul oftează!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cartea şi scaunul

Cartea citea un scaun.
Ceasul deraia peretele.
Radioul dormea pe o undă.

Din când în când melcii plouau semnul crucii
Copiii aruncau părinţii în copaci să scuture nucii
de ultima lor trăire adunată într-o secundă.

Graur cu miros de vişin
leşinat în buzunare
lasă-mă ca să mă sprijin
de sperietoare!

Unda dormea pe radiou.
Peretele suna.
Înscăunată cartea îşi rodea din foi ceasul rău.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceasul nu sună

uite că mor, spune cu liniştire
cel care moare
într-adevăr antrenat pentru faptele de pe urmă
din viaţa fără de moarte de
apoi intră cu pasul vioi (?!) în turma de palizi
şi trece de noi - cum ne-ar şterge
din listă o gumă frenetică -
ceasul
nu-i sună făr-o ultimă urmă
de ironie spectrală, ermetică -
ceasul
de mână dreaptă de aur mai alb
decât pieliţa timpului
văzut ca un fruct leşinat

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La patru de dimineaţă

Ceasul din noapte spre zi.
Ceasul de-ntors de pe-o parte pe alta.
Ceasul pentru cei ce au ani vreo treizeci.
Ceasul aranjat după cântecul cocoşilor.
Ceasul în care Pământul ne reţine.
Ceasul în care adie suflul ars al stelelor.
Ceasul de: oare-după-noi-nimic-nu-va-rămâne.
Ceasul pustiu.
Surd, pe stomacul gol.
Fundul pentru multe alte ceasuri.
Nimănui nu-i este bine la patru de dimineaţă.
Dacă furnicilor le este bine la patru de
dimineaţă.
- felicitări furnicilor. Şi las' să vină ora cinci
dacă mai avem de trăit aici.

poezie de Wislawa Szymborska
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

SONETUL ULTIMULUI CEAS

Iar sună ceasul, iar e dimineaţă,
Şi soarele va răsări din zare,
Trezind cu rouă fiecare floare;
Fii bucuros, e-o nouă zi de viaţă!

Nu trânti ceasul, nu-l privi cu greaţă,
Trezeşte-te, ridică-te-n picioare!
Nu te văita, când nimic nu te doare!
Dacă eşti viu? Ciupeşte-te de faţă!

Că trece timpul, nu-i ceasul de vină,
El doar te-ajută să ţii vieţii pasul,
Ţi-arată dacă-i beznă sau lumină,

Îţi spune unde, când, să faci popasul...
Dar şi el e măcinat de rugină,
Şi în final... şi lui îi sună ceasul!

sonet de Ion Ene Meteleu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Citeşte, citeşte, citeşte. Citeşte totul – gunoi, clasicii, răii şi bunii, şi vezi cum scriu. La fel ca un tâmplar care lucrează ca ucenic şi îşi studiază maestrul. Citeşte! Vei absorbi asta. Apoi scrie. Dacă ai scris ceva bun, vei afla. Dacă nu, aruncă ce-ai scris pe fereastră.

citat clasic din William Faulkner
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai întâi se aruncă în foc cartea şi apoi se citeşte tot ceea ce are cenuşa de spus...

aforism de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Citeşte. Citeşte. Citeşte. Nu citi însă un singur tip de carte. Citeşte cărţi diferite de autori diferiţi, astfel încât să-ţi dezvolţi propriul stil.

citat din R.L. Stine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La fel ca şi cartea, răvaşul se citeşte prin adulmecare, pipăire, atingere. Din pricina asta, deştepţii spun: "Ia citeşte, să vedem ce zice scrisoarea!" Iar proştii spun: "Ia citeşte ce scrie!"

Orhan Pamuk în Mă numesc Roşu
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă ceasul să meargă

Lasă ceasul să meargă, zice Richard,
Urechile îi ard, dar lasă ceasul să meargă,
Poeţii scriu de zor poeme,
Niciun ceas nu se opreşte la vreme,
Toate ceasurile merg, chiar şi pentru morţi,
Că moartea-i numai umbra unei porţi.
Dacă iubeşti, iubeşte mai departe,
Dacă exişti, încrede-te în soartă,
Totul e scris şi socotit şi judecat,
Întru sfinţenie sau chiar în plin păcat,
Eu cred în avataruri, cred c-am fost
Un fulg căzut din ceruri, fără rost,
Acum mă nalţ precum un prunc umblând prin timp,
Iubito, scrie-mi, până nu mă schimb.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceasul meu deşteptător mă face să chiulesc

Seara eu ceasul potrivesc,
Şi numai "după" urc în pat,
Dar el mă face să chiulesc,
Că dimineaţa sună "ocupat".

epigramă de Paul Constantin (1 iunie 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cartea cerului

Ceru-i o carte deschisă
citeste-l te lasă în el
să-i răsfoieşte pagină cu pagină,
culegând tot clarul Luminii din el
şi curăţă stelele de praful cel greu
lăsat de spirite netoate şi rele
învaţă din cartea cerurilor,
învaţă că-i viaţă şi în Univers
o lume-i întinsă în albastrul celest
şi o altă aici pe pământ,
aleargă prin oraşe planete,
dezintegreaza-te-n infinit,
pune mâna pe Soare
şi viaţa îţi vei citi,
culege o firimitură din pâinea-i sfântă
şi gust-o cu multă nădejde,
culege o rază de Soare
şi cânta-n dimineţi deschise
cântul Luminii ce şuera-n vânt,
cunoaşte citind Universul
este o carte deschisă pentru voi,
biblioteci în fiecare planetă,
ce înnobilează viaţă de apoi
citeşte cartea mamelor planete
şi viaţa va straluci în voi!

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E ceasul ...

E ceasul adormitelor scântei
Ce zac în spuza vremilor turbate,
Din care doar un iz amar răzbate,
Din hău de mare până-n vârf de stei.

E ceasul gândurilor lâncezind
Încătuşate în a vieţii trudă,
Zbătându-se sub asuprirea crudă
Să iasă, a visare mirosind.

E ceasul amorţitelor idei
Ce simt în ceafă răsuflarea morţii
Şi se răscoală împotriva sorţii
Întregii naţii, chiar şi din condei...

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priviţi singuri în cartea naturii, cu atenţie, cugetând, aşa cum se citeşte inteligent şi o carte în bibliotecă.

citat din George Vâlsan
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul e legat cu fir subţire, nevăzut, de cei cu care se află împreună, acolo unde trăieşte. La ceasul despărţirii, aceste legături încep să se întindă, să scoată sunete dureroase ca strunele viorii care pleznesc: despărţirea, ruperea acestor corzi din inimile fiecăruia iscă o durere ascuţită, deosebită. Ce dreptate a avut poetul care a scris acest lucru!

Reşat Nuri Guntekin în Pitulicea
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!

În comunitatea şcolară, cineva care citeşte o carte într-un scop cumva secret, altul decât cel din programa şcolară, pare să fie ciudat. De ce citeşte oare acea carte?

citat din John Irving
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cartea

Ani frumoşi cu sănătate
Numai domnul a dăruit
Inimoasă fiind cât şapte

Dragostea şi-a împlinit
Răsplătind cu fapte
Ăsta-i har nestăvilit
Gânduri ce-au cuprins în carte
Oferind cu bunătate
Iată carte după carte
Aură de creatoare
Ne oferă, nu ne lasă
Un gând bun, carte frumoasă.

acrostih de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melancolie

Am luat ceasul de-ntâlnire
Când se tulbură-n fund lacul
Şi-n perdeaua lui subţire
Îşi petrece steaua acul.

Câtă vreme n-a venit
M-am uitat cu dor în zare.
Orele şi-au împletit
Firul lor cu firul mare.

Şi acum c-o văd venind
Pe potecă solitară,
De departe, simt un jind
Şi-as voi să mi se pară.

poezie celebră de Tudor Arghezi din Cuvinte potrivite
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceasul meu solar, acela care îmi cuprinde tot trupul, acela care îmi cuprinde întreaga minte, acela care mă ştie cel mai frumos ierta e ceasul în care îmi vorbeşti tu.

citat din Alda Merini
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-i teamă de o carte

Mi-i teamă de o carte (o văd ades şi-n vis)
pe care aş deschide-o-nfrigurat
şi-n paginile ei aş da de-odat...
de toate versurile pe care incă nu le-am scris.

De care sufletul mi-i însă, îmbibat:
precum de apă un burete;
şi solie - din partea lor - mi-i orice vis curat,
şi mi-i devreme ora cea târzie.

Parcă mă văd citind - în acea carte
doar pân' la mijloc orice poezie,
ştiind ce-i scris, de-odată, mai departe,
cum dintr-un rând poemu-ntreg învie.

Şi ochii-ar luneca, pustii de gânduri -
ca peste un destin ce se amână -
peste acele, dragi şi sfinte, rânduri,
precum transcrise de-o străină mână.

Nescrise foi se vor sălbătici-n sertare;
şi în amurguri vechi, cu iz amar, -
eu cartea ceea-aş răsfoi-o, arare;
ca pe-osânditul propriul meu dosar.

poezie celebră de Nicolae Dabija
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împiedicându-se, Ahile

Ea nu te mai aşteaptă demult, răpită în sine
de o dragoste mare,
ca o biserică goală, în care lumina se subţiază,
prinsă în cârlige de aer,
ca o carte care se citeşte pe sine, ca un sărut sărutându-se,
ca o mână pe sine ţinându-se strâns.

Tu mai faci câţiva paşi, cum făcea Zenon, eleatul,
zăpăcit de acest adevăr uriaş: fericit nu-i cel care aleargă,
ci acela pierdut dinainte de alergare,
acela care se ştie fără de mâini şi picioare.

Nu-i nimic de făcut, e toamnă.
Şi toamna, nimic altceva decât o nouă şi dulce femeie,
îngrijorată puţin de-a sa frumuseţe,
ca o biserică goală, în care lumina se subţiază,
ca o carte care se citeşte pe sine, ca un sărut sărutându-se,
ca o mână pe sine ţinându-se strâns.

poezie de Dorin Cozan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!