Drum de întoarcere

Pajişti de floarea-soarelui
ivite la-nceputul verii,
surate în strai auriu,
de când alergăm împreună?
O bornă şi încă una...
Florile au adormit cu capul în piept.
Acum ce mai vine?
Eu, ce aştept?

poezie clasică de Margareta Sterian din Poezii (2005)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aştept

Aştept mereu şi nu ştiu ce aştept.
Aştept o fată să-mi vie la piept.
Aştept un blestem, ori un cântec aştept,
Şi nu ştiu ce aştept.

Cu ochi aprinşi aştept. Şi tot nu vine.
Nu vine nici rău, nu vine nici bine.
Mor toate morţile în mine.
Şi renasc toate vieţile.
Şi tot nu vine.

Aştept, aştept. Şi nu ştiu ce aştept.
Aştept, lumină ori noapte?
Aştept, viaţă ori moarte?
Aştept, aştept. Şi de departe
Mă cheamă ale beznei şoapte...

poezie clasică de Emil Isac
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vino!

Vino, să alergăm împreună,
Peste verdele câmpiilor însorite,
Ca fluturii peste mările de flori înflorite,
Lângă cascade mugind în torente la vale,
Sau printre sprintene ciripitoare,
Ce îşi cântă fericirea libertatăţii în soare.

Vino, să alergăm împreună,
În maratonul oamenilor frumoşi,
De la munte până la Mare cea mare,
În Rai pământean, cu bucurii în floare,
De rău ocolite.

Vino, să alergăm împreună,
În nopţi înstelete cu cărări galactice
Fără margini de mare...
Binecuvântând împreună
De la pământ până dincolo de soare,
Slăva libertăţii şi-a păcii,
Sfinte icoane în orice altare.

poezie de Valeria Mahok (17 septembrie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flash

Privirea ta, flacară verde unduind,
arunca flash-uri peste pustiu,
mai mult nu vreau
şi nici nu se cuvine să ştiu.

poezie clasică de Margareta Sterian
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul de lut

Mi-a trimis Dumnezeu un om de lut
să nu fiu singură pe pământ.

Om de lut cu ochi de cobalt,
în apele lor adânci mă scald.

Om de lut cu gura de floare,
o vorbă m-alină şi alta mă doare.

poezie clasică de Margareta Sterian
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar nu mai pot să aştept sosirea verii

într-adevăr nu-i frumos
că-ai făcut să mă îndrăgostesc de tine iarna
când te dezbrac
când te privesc în aerul îngheţat
braţele tale încrucişate în jurul trupului tremurând
când îţi văd lacrimile curgând pe obraji
draga mea
eşti atât de frumoasă
trebuie să-mi ierţi grosolonia şi impertinenţa
am vrut doar să văd cum arăţi numai cu fusta pe tine
chiar nu mai pot să aştept sosirea verii

poezie de Sheng Xing, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odihnă

Sunt singură. E linişte în jur.
Ceasul respiră, apoi tace, cu timpul vrea să se împace.
O carte nici bună, nici rea se odihneşte şi ea.
Sufletul meu închină un imn oboselii senine.

poezie clasică de Margareta Sterian
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te vreau acum

Cum fosforul luminiscent pe negrul drum
Să nu mă pierd pe căi nevrut greşite,
Cum orb sub pleoape are sclipiri nădăjduite,
Te vreau acum, acum, acum.

Secătuit de-arşiţă pân' la scrum,
Într-un deşert din mine, caut tau de munte
Şi nicio oază nu-mi ajunge chiar de-s multe...
Te vreau acum, acum, acum.

Când singur, dacă sunt, nu sunt nicicum,
Doar ochi de sticlă-n translucid îi pierd
Tot căutând un ultim de dezmierd...
Te vreau acum, acum, acum.

Când şi-aeru-n cuvinte mi-l sugrum
Din piept ce mi se-opreşte când te văd,
Mi-eşti laţul retezat scăpat de eşafod...
Te vreau acum, acum, acum.

Şi-am încă gust de lume să o îndrum,
În juru-mi să mi-o fac inel, corolă,
Să-ţi fiu cadoul de polen, nectar... O benevolă
Te vreau acum, acum, acum.

Te vreau, căci cred că de pleci oarecum,
Aş fi cum trenul într-o gară fără şine;
Prelung şi gol, stând cu biletu-n mână cu tăiate vine...
Te vreau acum, acum, acum.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminescu doar a descoperit frumuseţea florii de tei, în tot miracolul auriu de mireasmă adormitoare. Teiul înfloreşte în proporţii cosmice, când florile primăverii şi-au scuturat petalele, florile anonime de tei se fac ştiute.

Iuliu Bărbat în Nedeia florilor
Adăugat de Carmen Daniela Deaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu ştii din noaptea nopţilor

Dacă-ai ştii la mine-n piept cum se gudură lumina
N-ai mai da vina pe sorţi ori că razele-ar fi vina
Tainicei, capcană ţie când în cale îi ieşişi,
Inimei, volbură plină de tăciunii mei nestinşi

Dacă-ai ştii, la mine-n piept suflul ia alte destine,
Se amestecă cu tine, dragoste în tot ce mişti,
Mă supun la veacul tău, orizonturi clare, pline
De şoptirile-ţi divine, faimei în care perşişti

Dacă-ai ştii la mine-n piept câte frunze au rămas
Verde viu, când trebuia să le fie de-întomnare;
Şi astăzi mai stau furtuni fără mâini şi niciun glas
Nu mai vine, nu mai pleacă, îmi eşti tu neînsingurare

Te îndeamnă pulberea-ţi fină, esenţă a luminii
Să mă înşfaci cu zorii din forma suferindă;
Dacă mă laşi acum, jur c-o să-i porţi strai vinii
De a nu şti, în veci, câtă mi-e inima murindă.

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumină în asfinţit

Lângă mine singurătatea se înalţă ca o stâncă
pe care tu ai schimbat-o în umbră mai blândă,
abia ieri s-a risipit asupra-mi o ploaie de flori aromitoare;
mă doare să pierd şi numai una din plăpândele petale.
Nu vreau să mai ştiu rătăcirile
când în asfinţit e aurie chemarea...
Judece îngerii de n-a fost prea-ndelungată aşteptarea...

poezie clasică de Margareta Sterian din Poeme (1983)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te aştept

Te aştept mereu să vii,
Când eşti plecată de acasă,
S-aduci bunătăţi pe masă
Şi în suflet bucurii.

Vino, n-o să-mi pese mie
De a lumii vorbă multă,
Cine stă de o ascultă
Fericit nu o să fie.

Vine noaptea, ştim că luna
N-are al vorbirii har,
De o-ntreabă, e-n zadar,
Vorbe n-o să spună una!

Sunt nespus de fericit!
Venită din lumea largă,
Fermecată, a mea dragă
Pe-al meu braţ a adormit...

poezie de Dumitru Gherghina din Confesiuni de-o clipă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot greul împreună

În ochii tăi se vede mulţumirea,
Iar faţa ta radiază de fericire,
Cred că e obosită şi plină iubirea,
De voioşie şi multă-mplinire.

La fel şi-n mintea mea o rază guvernează,
Iar dragostea ta vine cu puteri profunde,
Şi-n armonia iubirii, viaţa-mi controlează,
Iar multă credinţă-n inima mea pătrunde

În jurul meu toţi văd schimbarea,
Şi chiar se-ntreabă toţi cu uimire,
Că tot necazul şi toată supărarea,
E acum cuprinsă de multă fericire.

Uneori-n viaţă apare cate-o teamă,
Când boala vine cu neputinţă,
Acum când viaţa-mi este dragă
Trebuie o luptă pentru biruinţă.

Destul de chinuită era viaţa mea,
Capriciile copiilor, eu le împlineam,
Iar inima mea frântă încă spera,
O dorinţă de-mplinire încă aşteptam.

Am înţeles acum că viaţa nu e goală,
E plină de iubirea ta pentru mine
Şi încă, nu trebuie nimeni să moară,
Să facem totul să ne fie bine.

poezie de Eugenia Calancea (14 iulie 2020)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimpul meu

Cum încă zâmbet am
iar lacrimi ştiu să-mpart
în van
iar pânza verde de pe geam
s-a spânzurat în noapte,
Cum încă ştiu să merg,
să simt, să mă apropii,
iar gândul scârţâie a lemn
cioplit
eu în depărtare plec
şi-adesea mângâi norii,
Cum încă vidul suflă-n anotimpul meu
iar frunze-nvie albastru,
şi roşu, şi auriu, ca un pictor...
eu pot scrie negru
pe fulgerul alb al timpului
golit,
înseamnă că n-am adormit
că ştiu a fi un
glas al vieţii
(sau poate al morţii?)

poezie de Mihaela Tălpău
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

O îmbrăcăminte foarte specială

Mama deja nu mai este,
mama a plecat într-un nor alb, cu un porumbel alb.

Ultima zi înainte de a se duce
s-a trezit fără durerea pe care o avea în fiecare dimineaţă,
în ziua aceea nu a mai plâns,
ne-am jucat şi am râs împreună toată dimineaţa.

Mama a plecat acum treisprezece ani,
dar eu mereu o aştept,
pentru că ea vine în fiecare noapte,
se apucă să tricoteze şi vorbeşte cu mine despre tata şi depre cer,
ca atunci când nu plângea de durere.

Mama mi-a spus că deja nu mai plânge,
dar este o minciună, eu îmi fac totdeauna somnul
şi ea plânge înainte de a pleca din nou,
să nu-i spuneţi ce v-am povestit.

Iar eu plâng când ea pleacă,
pentru că nu o mai văd în salon,
deja nu mai citeşte biblia
pentru că vorbeşte cu Dumnezeu, mereu îmi vorbeşte de Dumnezeu.

Eu încă nu pot să merg la Dumnezeu,
Mă rog în fiecare seară,
dar mama spune că trebuie să aştept ca el să mă cheme,
că atunci când va termina de tricotat o îmbrăcăminte specială, trebuie să o facă
Dumnezeu o va trimite după mine
şi vom merge împreună pentru a ne juca din nou,
şi asta va fi pentru totdeauna.

poezie de Josue Trejos Campos din Din poezia Americii Latine, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea-soarelui

Mă-nvârt, ca floarea-soarelui, pe câmp,
După făptura ta strălucitoare,
Iar când apui în zarea călătoare
Obrazul mi-l aplec către pământ.

Stau noaptea-ntreagă aplecat aşa
Şi numai când răsari tu dimineaţa,
Descătuşând din neguri fruntea grea
Eu îmi ridic setos spre tine faţa.

Sorb razele pe care le trimiţi
Pe câmpul plin de-o harnică speranţă,
Şi simt, treptat, cum nervii mei trudiţi
Se umplu de-o frenetică substanţă.

Aceasta îmi străbate trupu-ntreg,
Şi-mi urcă prin arterele rebele,
Până când, împlinit, rodesc şi leg
Cu toate florile fiinţei mele.

poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odată seara

Păşind pe-a vieţii cale, pe vechiul drumuşor,
Împins de-al vieţii zvâncnet, mergeam încetişor,
Şi rămânând pe gânduri, un dor încet şoptea –
La drumul de la gară copila te–aştepta.

Eu i-am sărit în braţe, lăsîndu-mă pe val,
Şi-am observat deodată că ceru-i de mangal.
Pe lume fericirea-şi găsea loc potrivit –
Pentru-al tău farmec la tine am venit.

Mi-am lăsat capul pe-al tău piept
Şi-atunci eu am ştiut că data viitoare-o aştept,
Lângă regina mea eu seara-am petrecut,
Dar clipele frumoase-ndată au trecut.

Şi revenit acasă, am adormit cu drag
Şi gândul meu în gîndul tău era pribeag,
Acum am să las pixul şi am să dorm uşor
Gândindu-mă în cuget la al-meu puişor.

poezie de Ion Rotari (9 mai 2009)
Adăugat de Ion Rotari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-aştept

Şi iarăşi e târziu şi te aştept
Sub mărul înflorit - a câta oară...?
Îmi ticăie iubirea-ncet în piept,
Că toată-a mea fiinţă te adoară.

Atâtea stele au mai răsărit
Să-mi lumineze noaptea înc-o dată...
Luceafărul o clipă a zâmbit,
Zărindu-mi fruntea în visări scăldată.

Îşi ninge mărul floarea liniştit
Pe creştetul ce-mi odihneai în poală...
Eu te aştept ca Sfinxu-ncremenit,
Să-mpodobim iubirea-n strai de gală.

Te-aştept să-mi dai iar fructul otrăvit,
Ca Eva, lui Adam, în Rai, odată,
Cu dragoste fierbinte îndulcit
De dorul ce mi-a ars fiinţa toată.

Te-aştept oftând uşor şi e târziu
Sub mărul înflorit a sărbătoare,
Ca Sfinxul împietrit, dar încă viu,
Să-mi dăruieşti iubire ce nu doare.

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (21 aprilie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aştept o lacrimă

A trecut puţin sau mult...
Eu simt că a trecut o vreme...
De când aştept să-mi spui, un
Te iubesc!
Cât încă limba ceasului se mai învârte.
Cât noaptea se rostogoleşte spre lumină
Şi încă soarele iubirii nu a asfinţit.
Eu îmi adun poemele pe buze
Şi-ţi spun că te ador şi
Te iubesc
Atât cât inima îmi va mai bate, aştept!
Şi clipa, se transformă în minut.
Iar un minut, devine veşnicie.
Aştept, dar nu ştiu ce aştept...
Aştept iubirea să mă-n vie?
Sau poate o eclipsă, sau un cataclism...
Aştept lumina? Aştept noaptea?
Nici eu nu ştiu...
Încă mă simt legat de tine.
Iubesc lumina, dar lumina-mi aşteptată
Se transformă-n moarte.
Aştept, aştept, dar de departe
Mă cheamă ademenirea beznei
Ce-mi este mai aproape!
Căci şi răbdarea s-a uscat în mine.
Aş vrea măcar ca lacrima
Să nu mai fie tristă!
Şi să mai creadă în iubire.

poezie de Diodor Firulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea-soarelui

Buna dimineaţa, Soare
spuse floarea!
Şi el îi dărui petale noi din raze
şi cu un nume nou o înălţă.
Buna dimineaţa, floarea-soarelui
spun copiii!
Şi fiinţa ei îşi pleacă privirea
din cerul pământesc
desenând umbre razelor împărăteşti.
Fericiţi, fii Terrei
mângâie încă astrul iradiind în floare.

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aştept primenirea

Nu fur de la tine, nu fur de la noi,
Aştept primenirea în alfel de strai,
Cu linişti culese din stropii din ploi
Şi cântul durerii în suflul din nai.

Aştept primenirea pe buze fierbinţi,
Ochiul în licăr ghicindu-mi în palmă,
Păduri cu liene şi lendri-nfloriţi
Şi-albastrul-turcoaz când marea e calmă.

Aştept primenirea furând desfătări
Din nopţi fără veghe cu spasme-n delir,
Parfum de cafea răspândit pe cărări
Şi-atingeri de buze pe fruntea cu mir.

Aştept primenirea, nu fur de la noi
Floarea de gheaţă în geam răsărită,
Nici linişti culese din stropii din ploi,
E-a noastră poveste şi-o vreau retrăită!

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!