Pentru autorul volumului "Propoziţii"

E bine c-ai avut ambiţii
Şi-ai strâns, în diferite faze,
Atât de multe Propoziţii,
Dar încă n-ai ajuns la... fraze!

epigramă de Valeriu Bucuroiu din Floreta de Argint (1973)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fii larg la inimă

Fii larg la inimă şi darnic,
fă binele cu pas tăcut.
Că n-ai făcut, vei plânge-odată,
dar n-ai să plângi c-ai prea făcut.

Ascultă sfatul şi-ndrumarea,
îndreaptă-te când eşti mustrat.
Că nu asculţi, vei plânge-odată,
dar n-ai să plângi c-ai ascultat.

Mergi fericit în orice vreme,
oriunde te-ar chema Isus.
Că nu te-ai dus, vei plânge-odată,
dar n-ai să plângi că prea te-ai dus.

Fii răbdător până la moarte,
oricât de-adânc ai fi brăzdat.
Că n-ai răbdat, vei plânge-odată,
dar n-ai să plângi c-ai prea răbdat.

Iubeşte cald întotdeauna,
chiar şi pe-acei ce te-au zdrobit.
Că n-ai iubit, vei plânge-odată,
dar n-ai să plângi c-ai prea iubit.

Şi iartă plin de bunătate
tot răul pe nedrept purtat.
Că n-ai iertat, vei plânge-odată,
dar n-ai să plângi c-ai prea iertat.

Din ce-ai văzut să ai credinţă
şi pentru tot ce n-ai văzut.
Că n-ai crezut, vei plânge-odată,
dar n-ai să plângi c-ai prea crezut.

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dezamăgire

Să ştii c-ai fost luat în seamă
Atât cât ai avut de dat,
Apoi ţi-au adresat sudalmă
Şi răni în suflet ţi-au săpat.

De munca ta s-au folosit,
Te-au dus cu preşul, binişor,
Cu meritul, te-au păcălit,
Îl trec grăbiţi în contul lor.

Prin tine vor doar ei să crească
Şi-ţi exploatează-al tău talent,
Dar când le ceri s-o recunoască
Îţi spun că eşti impertinent.

Te pun la colţ că n-ai obraz,
C-ai îndrăznit să ai păreri,
Te trec pe listă, după caz,
Duşman de azi, nu bun ca ieri.

Ei şi-au atins cu tine scopul,
Acum te-aruncă la gunoi,
Tu suflet mult ai pus în totul,
Îar de la ei primeşti noroi.

E jocul lor, tu nu ai loc
În măsluitele lor cărţi,
N-ai cum să intri-n acest joc
Şi baţi la ferecate porţi.

Sunt multe cruci de dus în viaţă.
Să nu te laşi de ele-nfrânt,
Chiar dacă răni îţi fac pe faţă,
E şi lumină pe pământ!

poezie de Mariana Dobrin din Jurnal cu aromă de pamflet
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Morală de un pol şi două rime

Am ascuns şi eu un pol
Pentru zile cenuşii,
Să mă jefuieşti, să ştii,
Nici de sări cu un pistol
Nu mi-l iei, cât tu vei fi;

Ce te crezi? C-ai monopol
Dacă-n jurul tău mă ţii
De e noapte, de e zi?...
Am şi eu, ascuns, un pol
Pentru zile de-alea gri,

Aşa că, nicigând, parol,
Polul meu n-ai să-l obţii,
Şi să-l vezi, va trebui,
Frumuşel, să-mi dai ocol,
Dar mai bine…să-ţi revii (!)

Fi’n’că îţi va sta nasol…
Tu ai doi, prin galaxii
De-ai umbla şi-ai rătăci,
N-ai să mai ai un atol
Polii de ţi-i vei topi,

Dezaxat, ca un matol,
Mai mult te vei încălzi,
De la lume vei sorbi
Orice, chiar şi vitriol,
Nu ştiu cât vei mai trăi...

Şi-unde pui, ai şi petrol,
Aur şi livezi şi vii
Şi te tii tot de prostii!...
Te rog! Fără protocol,
Pănă nu m-oi sictiri,

Am şi eu, ascuns, un pol
Pentru zile cenuşii...

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Libertatea cuvântului este esenţială. Cu condiţia ca acesta să nu se asocieze cu alte cuvinte de teapa lui şi să alcătuiască propoziţii sau fraze.

aforism de Mihail Mataringa (27 februarie 2013)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mine ca s-ajungi

Cât suflet ţi-am aşternut în cale
Iubito, n-ai să ştii vreodată
tu ai călcat nepăsătoare
pe-atâtea sacre nestemate
şi n-ai simţit că doare...
Ai cale lungă încă de parcurs
la mine ca s-ajungi
căci veşnicia nu-ţi este de ajuns
La mine ca sajungi.

poezie de Valeriu Cîmpeanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Opera literară e ca un scrabble din cuvinte. Fiecare face propoziţii, fraze şi versuri; punându-le la locul lor, în măsura propriei imaginaţii şi a vocabularului disponibil.

aforism de Cornel Stelian Popa (21 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai bine se ascundea în faţa unor fraze pompoase, decât să fie în centrul atenţiei pentru nişte fraze antologice.

aforism de Alex Dospian (august 2021)
Adăugat de Alexandru Dospina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până n-ai ajuns

Până n-ai ajuns la ţintă,
Teme-te, şi mergi mereu!
- Orice lene poate face
Să te pierzi de Dumnezeu.
Până n-ai sfârşit lucrarea
Câtă ţi s-a rânduit
Teme-te de odihnire
Ea-ţi dărâmă ced-ai zidit

Până n-ai învins în toate
Luptele pe-ai tăi vrăşmaşi,
Teme-te ce-ţi poate face
Chiar şi cel mai slab ce-l laşi.

Până nu ţi-ai strâns tot rodul
Care-ţi trebuia cules,
Teme-te căci lenevirea
Pierde chiar pe cel ales.

Până n-ai suit tot drumul
Crucii tale cu Hristos
Teme-te şi mergi cu grijă:
- Orice pas e-alunecos!

Până n-ai trecut prin moarte
Fericit la sfinţii drepţi,
Teme-te mereu şi luptă
- Poţi cădea când nici te-aştepţi.

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alegeri neînţelese

Oi fi iubind cu atâta nostalgie marea,
că sunt atât de mult făcut din apă
şi-oi fi dorind atât de albastrul cerul, zarea,
că nici nu-s corp, doar gânduri pe undeva, pe-o mapă?

Oi fi redus în ambiţii, n-am, trăiesc trecut,
că nu mă simt în noi veniţi, mă caut ieri?
Doar vreau s-alerg, să fug în timp, nu vreau avut
şi minte n-am... de trec aiurea ierni şi veri!?

Oi fi greşit alegeri multe, cin' le-a vrut;
Iubita, alta, a fost de mamă şi alţi copii?...
Şi în loc de-o ţară, cu alta-n schimb m-am renăscut?
Poate născând, mai multe dăţi... pururi voi fi???

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui poet ermetic care face mult caz de muzicalitatea versurilor sale

Ai prins a intona printre octave
Şi versuri dolofane, şi versuri mai şiştave,
Şi-n cheia portativelor visării
Tu n-ai trecut de semnele-ntrebării...

epigramă de Valeriu Bucuroiu din Floreta de Argint (1973)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui I. Bujor Pădureanu, autorul volumului Frumoasa cocoşată

Când vezi Frumoasa cocoşată,
Cum dintre file ţi s-arată,
N-ai să te miri că şi-un Bujor
Poate-nflori ca autor!!

epigramă de Valeriu Bucuroiu din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf, unuia care, în fine... s-a ajuns

Toţi vecinii tăi de drum
S-au ajuns în viaţă,-un pic.
Şi tu poţi spune acum
C-ai ajuns ca ei... pe dric.

epitaf epigramatic de Barbu Morcovescu din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nişte propoziţii

Trebuie să ştii că nu-s multe de căutat pe lumea asta,
că nu-i nevoie să fii aşa lacom, la sfârşit tot ce vei fi adunat
sunt amintirile, ceţoase, intangibile amintiri,
asemănătoare unor vise imposibil de articulat.

Când încerci să le povesteşti, devin doar nişte propoziţii,
reziduuri rămase de la filtrul structurilor lingvistice.

poezie de Gao Xingjian, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui poet al muzei distante

Privesc cu nostalgie spre Fondul Literar
Şi simt cum mă-mpresoară îndemnul temerar:
Aduceţi-mi răsplata cât încă mai sunt viu
Întâi pentru proiecte, şi-apoi pentru ce scriu!

epigramă de Valeriu Bucuroiu din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui poet al muzei distante

Privesc cu nostalgie spre Fondul Literar
Şi simt cum mă-mpresoară îndemnul temerar:
Aduceţi-mi răsplate cât încă mai sunt viu
Întâi pentru proiecte şi-apoi pentru ce scriu!

epigramă de Valeriu Bucuroiu din Floreta de Argint (1973)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copil

Nesfârşit, un fel de imensitate ce încă n-a ajuns la termen
Şi nu-şi ştie încotro s-apuce, în tot de ce va fi e un germen,
Nevinovat, o doar sămânţă cu încolţiri din moştenire,
Un fir plăpând, transport de timp, un purtător de răsădire.

Nostalgic viitor reîntors în poze de album de gânduri,
Ce şi-au uitat din zile duse în vacanţele de clase în rânduri,
Ce stau în rid pe fruntea scut, se apărând... fragil infant,
Rămas din coli, poveşti citite, imemorabil de-un instant.

Neramplasabilul istoric, adevărat, parcurs mici fraze,
Însrise în catalog de note fără vreun fals, tânjite oaze,
Rămase multe doar oniric... şuvoi idilic de izbânde
Avute veşnic har de suflet, peste decenii vise blânde.

Nestăpânit bulgăr de ambiţii, mereu frumos şi mult iubit,
Înconjurat de braţe dragi, de chipuri greu de îmbătrânit,
Pe care tot le duce, o pururi, în sângele-i curgând pe vene
Şi le e seamănul etern, vărsat o zi, picând din gene...

Este-n căuş de palme pus, să îşi ia zbor, aşteptând pene...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (16 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am scris atât cât am crezut că-i bine

Nu mi-am făcut o patimă, din rime,
Nici n-am dorit un titlu de mărire,
N-aş avut în suflet mulţumire,
Decât acolo jos, printre mulţime.

Acolo sunt cuvintele mai drepte,
Pământul mai aproape de picior,
Sunt lucruri înţelese mai uşor
Şi oameni, cu iubire, să te-aştepte.

Am scris atât cât am crezut că-i bine,
Cât în cuvânt mai umblă înţeles
Şi am avut ce pune-n el, să ţes.
Nici prea puţin dar nici prea mult, în fine;

Am scris atât cât mi-am dorit să scriu,
Cât am simţit cuvântul prin unghere,
Din muză mai venea o adiere
Şi gândul, încă, nu-mi era pustiu.

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Al tău

De-ar fi să-ţi fiu un trandafir, aş fi,
În părul tău, atât de delicat
Încât, că sunt acolo, nici n-ai şti
Şi-ai auzi în juru-ţi: "Minunat!".

Parfumul tău, ar fi parfumul meu,
Iar buzele-ar avea culoarea mea
Şi aş simţi că tu îmi eşti trofeu,
Că-mi aparţii cu toată fi'nţa ta.

De te-ai privi-n oglindă-atunci ai şti
Că altă floare n-ai putea iubi.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum, încă n-ai strâns la chimir un milion de dolari? Măi, tu nu cumva eşti vreun nostalgic comunist?

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La început a fost punctul

la început a fost punctul
şi în jurul lui miriade de virgule fecundându-l
astfel s-a format o stea
prima literă a universului: Alfa
a crescut mare devenind Omega
a explodat dând naştere celorlalte
litere din alfabet

literele s-au iubit din nevoie de cuvinte
cuvintele la rândul lor simţeau că lipseşte ceva
şi au stabilit reguli sub formă de propoziţii
îmbinate în fraze

anii treceau
frazele erau din ce în ce mai lungi
şi mai greu de citit
până într-o zi când cuvintele
au îmbătrânit şi au devenit mai înţelepte
au spus că vorba multă le aduce sărăcia
şi au inventat poezia

cea mai frumoasă poezie
era considerată poezia cu rimă
cu timpul rimele au devenit plictisitoare
puterea a fost luată de versurile la întâmplare

şi versurile la întâmplare
s-au transformat în propoziţii
şi propoziţiile s-au transformat în fraze
şi frazele aveau nevoie de virgule
şi virgulele aveau nevoie de puncte
şi punctele au devenit într-un final
cele dintâi şi din urmă semne
ale existenţei negrului în universul
alb infinit

poezie de Ionuţ Caragea din Delirium Tremens (2006)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!