Cântecul lui Orfeu

încercam să ies din moarte,
parcă aş fi fost orfeu,
euridice, în ce parte
s-a rătăcit sufletul tău?

dureros şi greu să ţip,
euridice, să nu mori,
clepsidra a rămas fără nisip
mi s-a spart tocmai în zori.

am să-ţi cânt, euridice,
şi să fac din tine zeu,
printre maci, printre aglice
tot te caută orfeu.

de eşti floare de cicoare,
eu sunt înger, fluture,
îţi fur mierea din petale
ca să nu se scuture.

citind în zodii şi-n astre,
mi-e din ce în ce mai greu,
te caută-n zări albastre
şi-ţi cântă veşnic orfeu.

de m-aş naşte-a doua oară,
tot la tine aş ajunge
şi m-aş face foc şi pară...
euridice, nu mai plânge.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (31 martie 2012)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şarpele

De trei ori Euridice se trezi din vis,
A treia oară era în Paradis,
Orfeu pe nicăieri, necunoscut,
Păreri de rău, pe tine te-a durut?
Doar vocea, a iubirii, neîndoielnic,
De faţă era vrăjitorul Melnik,
De mulţi iubită, ea-l iubea pe-Orfeu,
Iar el, pe nicăieri, în Elizeu.
Acesta-i visul, vraja de neînfrânt,
Euridice, numai un cuvânt
Să pot rosti, mai au ele valoare?
Cuvintele, ca sărutări uşoare.
Iar la sfârşit, se întindea departe
Pustiul, precum pielea unui şarpe.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patronimică

Botezat Euridice
E frumos, nu am ce zice,
Dar mai potrivit, cred eu
Era să-i fi zis Orfeu.

epigramă de Gheorghe Ionescu din Epigrame (2006)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Euridice: "În infern rămâneam, Orfeu, şi dacă întorceai capul după altă femeie."

aforism de N. Petrescu-Redi (12 mai 2013)
Adăugat de N. Petrescu-Redi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Normalitate

Am înţeles frivola ta dorinţă
Născută din capricii de bărbat,
Fiind captiv în propria-ţi fiinţă
Îţi căutai pe undeva un vinovat

Eu m-am ascuns, dar nu-I fatalitate
Că nici măcar n-ai încercat să mă găseşti,
Ţi-am înţeles acea frivolitate
Căci tu pe tine nu te regăseşti.

Doream un joc ce nu l-ai înţeles,
Un joc ce ne-ar fi animat fiinţa,
Dar l-ai văzut anost şi fără sens,
Frivolitatea-ţi răscolise neputinţa.

Era un joc cu doi câştigători
Cu împliniri de fiecare parte,
Pentru ca noi, doi simpli muritori,
Să anulăm acea frivolitate

Dac-aş fi fost Euridice, tu, Orfeu,
De m-ai fi adorat precum o zeitate,
M-ai fi adus din morţi, însă ţi-e greu,
Fiindc-ai văzut în mine, tu, frivolitate.

Nici tu un Ares, nici eu Afrodita,
Niciunul nu suntem vreo zeitate,
Dar dacă m-ai fi vrut iubita
Să mă curtezi, era normalitate.

poezie de Florentina Mitrică (24 mai 2020)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rocă

Rocă rănită, munte plângând,
Trec numai umbre prin iarbă, sub vânt,
numai poetul priveşte-n trecut,
sfântă memorie, literă, scut,
precum Orfeu, am privit cu păcat,
Euridice se-ntoarse în Iad,
Ca Hoelderlin trăiesc într-un turn,
Loc nebuniei sub semnul Saturn.
Viaţa e marşul forţat spre final,
Altă viziune, galben-opal
Se face soarele, iubita mea,
Noi suntem rocile, oameni, cândva.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Faceri şi prefaceri

Ca să fiu cu tine, braţele-amândouă
le-aş preface zilnic în alei cu flori,
ca să fiu cu tine m-aş preface-n rouă,
tălpi catifelate să-ţi sărut în zori.

Să îţi fiu aproape-i oportunitate,
să îţi fiu aproape este dar ceresc,
când sunt lângă tine mult mai tare bate
inima, alături când îţi sunt, trăiesc!

Să îţi simt suflarea, trandafir m-aş face,
să-ţi sărut urechea m-aş preface-n cânt,
şi -n amurgul zilei, ştiind că îţi place
să îţi mângâi părul, m-aş preface-n vânt.

Împreună, viaţa vom preface-o-n praznic...
Tu-mi vei fi comoară, eu îţi fi-voi paznic.

sonet de Nicu Gavrilovici din Manifest pentru normalitate
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jertfă

Să te zidesc în mur de mănăstire,
Lăsând mortarul cenuşiu să-ţi pice
Pe umerii bătând a dezgolire
Şi-n cap, frumoasa mea Euridice,

E cea mai potrivită despărţire
Şi nu sunt edificii mai propice
Decât această nouă ctitorire,
A Mântuirii noaste, cum îi zice.

Te-am adorat, desăvârşită fee,
Căci fost-a să te văd şi să mă vezi
Şi, de va fi să vrei şi să cutezi,

Eu cred că tu eşti unica femeie
Ce merită zidită. O idee
Din vremea lui Manole. Te aşezi?

sonet de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întânlire

primăvare
arborii se îndrăgostesc,
eu printre ei urc din ram în ram
spre comorile lui Avram.
acolo odată m-am întânlit cu tine,
dormeai cu tâmpla rezemată
de-o stea
şi-mi spuneai
c-ai visat că amândoi căzusem în timp,
tu o visătoare
ca o mirare,
eu, plin de candori,
rătăcit prin depărtări.

după ce am desfrunzit
copacii,
s-a făcut iarnă
şi sufletele noastre
s-au pierdut printre astre.

cu cât arborii erau mai mari
cu atât sufereau
inimile noastre de hoinari.
aproape de chindii
cerul în culori liliachii,
se-ntuneca
şi venea o tacere
ca o mângâiere.
bucuria mea era
că sunt al tău şi eşti a mea.
că sunt şi că eşti
călători printre poveşti.

aşteptăm o zi cu soare
eu un trubadur singuratic,
tu o femeie visătoare,
rătăcind ca doi trăzniti
printre astre şi printre sfinţi.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (17 aprilie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţi-aş scrie, iubitul meu...

Ţi-aş scrie, iubitul meu, toate gândurile mele,
Pe-un petic de cer şi le-aş presăra printre stele,
Ţi le-aş trimite pe-o aripă de vânt, în nopţile târzii,
Să le citeşti, când nu pot să dorm şi te aştept să vii.

Ţi-aş scrie, să-ţi spun despre mine şi că mi-e dor,
Aş vrea să fiu acolo, cu tine, să călătorim pe un nor,
Să pot pierde, printre astre, durerea din pieptul meu,
Simt că uneori nu pot respira, fără tine mi-e tare greu.

Ţi-aş scrie, pe frunzele ruginii, dorinţele toate,
Dar ştiu că vântul le-adună şi le părăseşte departe,
La tine nu ar ajunge decât lacrima şi-al meu lung oftat,
Nu vreau să mai suferi, căci fără ca tu să vrei, ai plecat.

Ţi-aş scrie, iubitul meu, despre copii, despre mine,
Să-ţi spun că ei îmi dau puterea de a merge spre bine,
Mi-e teamă, că scrisorile s-ar rătăci ca şi visurile noastre,
Ar rămâne triste şi stinghere printre necunoscutele astre.

poezie de Lucia Marin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De m-aş iubi nebun cu tine

De m-aş iubi nebun cu tine,
De-ar curge cerul peste noi,
În prispa plină... de suspine,
Voi pune viaţă-n sânii-ţi goi.

Te voi cuprinde tremurândă
Şi-am să te sorb... năucitor,
Când stelele vor face pândă
Din umbra magicului zbor

Te voi topi... dumnezeieşte,
În mângâieri şi-n aşternut,
Reînvăţând cum se iubeşte
La marginea... unui sărut.

De m-aş trezi în zori cu tine,
Pe-o floare... de mărgăritar,
Cu străluciri de soare pline,
Voi umple trupul tău de jar.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem de dor

tu eşti visul meu de noapte
ce-mi populezi secundele nedormite,
tâmpla sprijinită pe inima ta
s-a albit de timp, iubite.
gura mea, alături de gura ta tace,
cutremurul din tine nu-mi dă pace,
ştiu tot ce nu ştii despre mine,
stau în genunchi ca-ntr-un templu pe pietre de iad
şi-mi caut în viaţă un vad,
adorm sub cerul cald al trupului tău,
mă mişc între hotare de vis ca-ntr-un hău,
te-am rupt din aer ca pe-o cicoare
şi mi-am trecut inelul prin tine,
am simtit corpul tău cum dogoare
şi mă-mpresoară ca nişte alge marine.

apoi am adormit cu tine în gând,
eram printre plopii arămiţi de toamnă,
eu m-am trezit în noapte plângând
şi tu ma strigai: să nu mai plângi, doamnă!

cu ochii orbi şi albaştri te caut prin lume,
dureroasă căutare târzie, anume,
îţi mângâi vertebrele şi ţi le număr
şi stau rezemată de propriu-ţi umăr,
te strig disperată prin codri şi vreme
şi nu-mi răspunde nimeni
şi nimeni nu vrea să mă cheme,
glasul mi se rupe sub sărutul tău de-nceput,
când luna, romantic, striga că m-ai vrut,
parcă văd torţele luminilor când se-aprindeau
în ochii tăi luciferici şi cum mai ardeau
şi eu le stingeam cu lacrime ninse
şi tu le sorbeai, cerându-se stinse.
mi-ar fi plăcut să fii o liană înflorită şi verde
să mă-mpresori, iubite, pentru a nu mă mai pierde,
să-ţi simt pe vecie lângă obrazul meu răsuflarea,
poate nu ne venea aşa de repede, tristă, uitarea.

a venit vremea când plouă afară
mi-e toamna în suflet şi-n suflet mi-e seară,
pasărea verde pe cer fără lună,
ne-aduce în suflet tristeţe, furtună.

fug prin vreme de timpul târziu
şi-aş vrea ca odată să te nasc încă viu
şi să-ţi simt răsuflarea lângă nările mele,
punându-mi în deget vreo şapte inele,
să-ţi aud glasul atârnat de stelele nopţii
cum mă strigă duios printre zăbrelele porţii...

când stau singură la margine de timp
şi cânt ca orfeu în pustiu,
tâmpla mea albă, aproape de stele,
se spală cu roua de cer azuriu...
e târziu, e târziu...

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (20 aprilie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mister orfic

Eu vin din grele încercări astrale
Pe solul plin de rele şi minciuni,
Să-mi ierţi Orfeu acele slăbiciuni
Ce-au fost odată şi-ale dumitale.

Uranos s-a împerecheat cu Gaia
Şi l-a născut pe veselul Dionis,
Blestem şi rele de la tine ni-s
Căci tu ai pus pe foc întâi tigaia.

Titanii au trecut din om în om
Şi sufletul impur s-a tot mutat
Trecut-a la femeie şi bărbat,
Adamul ce-a mâncat mărul din pom.

Du-mă la orfici să mă las de rele
Şi fă din mine omul cu sufletul curat,
Înalţă-mă pe vârful Ararat
S-ajund cu mâna-ntinsă pân' la stele.

Fiind iedul cel divin al dumitale,
Căzut-am drept în laptele matern,
Ai vrea să faci din mine omul tern,
Venit ca un străin din zări astrale?

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (12 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întoarce-ţi faţa, Orfeus!

Pierdut,
în faţa ferestrei arzi
amintiri şi lacrimi...

Euridice e aici, jucăuşă
dar nu o vezi de mâna cu care
priveşti în zare...

Palmele-i goale
visează
să-ţi descopere argintul.

Ochii
şi-au făcut drum
prin părul tău...

Întoarce-te, Orfeus
să-ţi poată pătrunde
în suflet!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

De m-aş trezi în zori cu tine,
Pe-o floare eu te-as aşeza
Să te topeşti în mângâieri divine
În aşternutul de petale să te învăţ ce -nseamnă dragostea.
La marginea... unui sărut nebun, eu m-aş iubi cu tine muuult
Punându-ţi viaţă -n pântec...
Şi lapte-n sânii plini dar goi,
În astă noapte
"plină doar de noi"!

poezie de Diodor Firulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu ce-aş putea...?

Nu plânge, mamă, şi nici nu mă chema,
Îmi faci mult rău chemându-mă acasă,
Tu ştii la fel de bine că în ţara mea,
Dacă nu fur, nu pot să-mi construiesc o casă.
Ştiu că ţi-e greu că sunt acum printre străini
Şi că ai vrea să fiu în sat alăturea de tine,
Că bătătura astăzi ţi-e plină de ciulini
Şi cât mai suferi, dar gândeşte-te la mine.
Cu ce-aş putea să te ajut stând lângă tine,
Poate-aş cosi în curte şi ţi-aş sparge lemne?
Dar oare-n ţara asta pentru mine
E de ajuns ca să cosesc şi să crap lemne?
Mă doare sufletul că-ţi sunt atât de departe,
Că nu mai pot să te ridic când cazi,
Dar, mamă dragă, să nu uiţi că sărăcia ne desparte
Şi că mi-e dor în fiecare zi de ochii-ţi calzi.
Şi aş veni târându-mă-n genunchi acasă,
Să-ţi fiu aproape, să te mângâi pe faţă,
Dar ştiu că n-ai avea ce să îmi pui pe masă
Şi m-aş trezi plângând în fiecare dimineaţă.
Cum să mă-mpart în două, scumpă mamă,
Să fiu şi-aici, să fiu şi lângă voi?
Ce să-i răspundă copilul mamei care-l cheamă
Şi îşi doreşte fiul, rătăcit prin lume, înapoi?
Nu plânge, mamă, eu te rog, rezistă,
Nu mă chemă să văd că mori săracă,
M-ai învăţat că DUMNEZEU există,
Şi roagă-te la EL, pe fiul rătăcit să ţi-l întoarcă!

poezie de Dorin Dumitriu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orfeu orfan

Un popor întreg de orfani, crescuţi de
O mamă vitregă, ce le impune
Să înţeleagă viaţa în alt fel, cu
O altă minte, o altă inimă,
Să vadă cu alţi ochi, ceea ce nu se
Mai poate pricepe, o prăbuşire
Ce nu poate fi acceptată, viaţă
În perpetuă teamă, în veşnică
Renunţare la propria fiinţă, o
Submulţime exilată în propria ţară
Intonează orfice imnuri pentru
Veşnică resemnare, Orfeu printre
Voi trăieşte, orfan şi gol, asemeni
Vouă, dar plin de seva pământului...

poezie de Adrian Nicula din Sanctuar sufletului cu aripi frânte (2016)
Adăugat de Adrian Nicula
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu tine şi totuşi fără...

Cu tine şi totuşi fără,
mi-e bine, rău, greu de spus.
Cu tine şi totuşi fără,
fug şi de răsărit şi de-apus.

Cu tine şi totuşi fără,
frunze îngălbenesc, înverzesc...
Cu tine şi totuşi fără,
vreo şansă să nu-nnebunesc?

Cu tine şi totuşi fără,
cânt, plâng şi dansez în noapte.
Cu tine şi totuşi fără,
astazi, nu mă mai tem de moarte.

Cu tine şi totuşi fără,
îndrăznesc timid să visez.
cu tine şi totuşi fără,
în iluzii vagabondez.

Cu tine şi totuşi fără,
încă învăţ să trăiesc.
Cu tine şi totuşi fără,
wtf... am să reuşesc!

poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orfeu

În timpuri ce-au trecut demult
Ca nişte păsări călătoare,
Mă mai duceam să mai ascult
Cum stropi de ploaie, în tumult,
Păreau descântece-n altare
De ocult.

Acolo-n podul casei vechi,
Sub ropotiri diluviene
(Ca-n vremea zeilor străvechi)
Priveam cum porumbei, perechi,
Se-alintă, netezindu-şi pene
La urechi

Şi timpul, podul, ploaia, eu,
Păream o scurtă simfonie
(Aşa cum viaţa e mereu)
Cântată-n ţărmul elizeu
Şi-n lunga lui călătorie,
De Orfeu.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chipul tău de floare rară

chipul tău de floare rară
se dizolvă-n mine-ncet,
cănd te văd printre nucet,
seara-n aerul de-afară.

s-au împrimăvărat teii
şi miroase-a corpul tău,
te vor admira şi zeii,
sete mi-e de tine rău...

cu lacrima sângerândă,
sunt şi cântec, sunt şi gând,
cu figura ta cea blândă,
tu eşti floarea pe pământ.

ochiul meu albastru, verde,
ţi-a căzut pe sufleţel,
te-ar mai admira niţel,
frică mi-e a nu te pierde...

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (28 aprilie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-aş putea...

De-aş putea cuprinde zarea cu o singură privire,
Nu te-aş mai avea în minte ca o simplă amintire,
Ţi-aş vedea frumosul chip în oglinda cerului
Şi mi-aş pune stăvilar împotriva dorului...!

De-aş putea schimba destinul aş da timpul înapoi
Şi-aş fugi în rai cu tine să rămânem amândoi
Pe guriţa ta ca fraga ţi-as da dulce sărutat,
Printre flori şi printre iarbă te-aş iubi neîncetat

De-aş putea să fiu eu floarea ce-o culegi în zori de zi
Cu mireasma mea te-aş face şi mai mult a mă iubi
M-ai păstra în foi de carte ca pe-o frunză-ntr-un ierbar
Şi din când în când ţi-aş cere un sărut, unul măcar

De-aş putea să fiu o apă cu-al meu val să mă-nfăşor
Să-mi pot şterge lăcrimioara din lumina ochilor
Ţi-aş vedea chipul aievea în apa izvorului
Şi n-aş mai fi trist într-una din pricina dorului!

De-aş putea să fiu eu timpul care trece mult prea greu
Când tu nu eşti lângă mine să te strâng la pieptul meu
M-aş opri în loc o clipă rătăcind pe-al vieţii drum
Iar pe tine te-aş preface în clepsidra mea cu fum!

De-aş putea să-ţi mângâi pleoapa cu-n sărut în zori de zi
Să-ţi fiu dulce dezlegare, tu iubita mea să-mi fii
Aş striga în gura mare să audă o lume-ntreagă
Cât de mult ţin eu la tine şi cât imi eşti tu de dragă!

poezie de Gabi Costin (13 aprilie 2014)
Adăugat de Gabi Costin
Comentează! | Votează! | Copiază!