Jertfă
Să te zidesc în mur de mănăstire,
Lăsând mortarul cenușiu să-ți pice
Pe umerii bătând a dezgolire
Și-n cap, frumoasa mea Euridice,
E cea mai potrivită despărțire
Și nu sunt edificii mai propice
Decât această nouă ctitorire,
A Mântuirii noaste, cum îi zice.
Te-am adorat, desăvârșită fee,
Căci fost-a să te văd și să mă vezi
Și, de va fi să vrei și să cutezi,
Eu cred că tu ești unica femeie
Ce merită zidită. O idee
Din vremea lui Manole. Te așezi?
sonet de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.