Zbor şi trudă

Bând vin, întâi cuprins sunt de visare,
Apoi mă asaltează greu beţia:
Că beau, cu setea lutului de soare,
Şi truda aspră care sapă via...

epigramă de Aurel Iordache din Epigramişti cu sau fără voia lor (1983)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Sapă, sapă, sapă, sapă
N-aştepta să te doboare
Setea grea şi să n-ai apă...
Căci acel ce nu se-adapă
Din Apa Vieţii, moare!

poezie de Ioan Hapca din Sfaturi simple împletite simplu-n rime potrivite...
Adăugat de Oana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spleen

Sunt melancolic, vreau – nu vreau,
Când văd ce greu trăiesc săracii
Şi beau şi beau şi beau şi beau,
De parcă mă apucă... dacii.

epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Obiectivitate

M-au dus cu greu vreo patru inşi la dric
Şi criticii pretind c-am fost nimic!

distih de Aurel Iordache din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Beau, când beau eu nu mă-ncurc,
Îmi e greu până m-apuc!
Oricât beau, nu beau destul,
Dacă mor, să mor sătul!

epigramă de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii vor să scape de tristeţe nu învingând-o, ci evitând-o. Ei încearcă - bând sau dormind excesiv, sau alte distracţii - să uite că orice asemenea efort de a scăpa le ameninţă, de fapt, pacea minţii. Ei "beau ca să uite", cum e vorba. Asta e o metodă îngrozitoare. Deşi s-ar putea să uiţi un timp scurt de probleme, şi în acel răstimp să simţi o uşoară bună dispoziţie, evitarea necazurilor nu înseamnă că te evită ele pe tine! Ele sunt tot cu tine. Prin urmare, scăparea este iluzorie. Ea doar toceşte mintea şi face să-ţi fie mai greu să te ocupi eficient de necazuri. Alcoolul nu limpezeşte mintea - o zăpăceşte. Mintea devine ca un automobil cu bujiile murdare. Motorul ei dă rateuri. Să nu beţi, nici chiar pentru puţină distracţie. Beţia este extaz satanic.

citat din Swami Shivananda
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sclipire de dimineaţă

Soare, dă-mi să beau lumină,
Ca să pot uita de cei
Doi sâni albi, ca de regină,
Ce domnesc în ochii mei!

Doamnă, dă-mi un sân al tău,
Crud, curat, catifelat,
Vreau din cupa lui, de rău,
Bând, să spun: m-am vindecat!

Sânilor, daţi-mi, vă rog,
Drumul mâinii de pe voi,
Ochiul meu, ca un milog,
Vă cerşeşte pe-amândoi!

Ochiule, dă-mi întuneric,
Vreau să-l beau, să uit cu jind
Sânul alb, curat, feeric
Şi balsamul său sclipind!

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (24 martie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Nebunia maselor se clădeşte pas cu pas.

Întâi dezbrăcatul până la lenjerie, apoi de tot.
Întâi abandonarea cititului, apoi renunţarea la gândire.
Întâi credinţa naivă, apoi fanatismul religios sau ideologic.
Întâi ura şi discriminarea, apoi omorul.

Prostia omenească e notorie, dar la prostie rareori ajungi dintr-un salt. De cele mai dese ori trebuie să urci nişte trepte (sau să le cobori). Şi în prostie e nevoie de perseverenţă, de gradaţie. Ecce homo.

poezie de Dorian Furtună
Adăugat de Dorian Furtună
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pofta vine mâncând, dar setea trece bând.

citat din Francois Rabelais
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bunul samaritean

Fiind cuprins de milă
(Că prea era divină),
I-a pus întâi o pilă,
Apoi o bormaşină.

calambur epigramatic de Valentin David
Adăugat de Vărsătorul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamnei Any Drăgoianu

Că-i soţie devotată,
Să n-o admir, nu rezist;
Şi-a făcut soţul întâi tată
Şi apoi epigramist.

epigramă de Constantin Iordache din Buchet de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sapă, frate, sapă, sapă

Sapă, frate, sapă, sapă,
până când vei da de apă.
Ctitor fii fântânilor, ce
gura, inima ne-adapă.

Prinde tu-n adânc izvoare -
de subt strat stihie blândă.
Să se-aleagă din argilă
ochiuri lucii, de izbândă.

Călători cu turme vie
să se-aplece, să se mire
de atâta adâncime
şi de basmele din fire.

Să se curme-n piept cuvântul,
când s-arată că pământul
stele şi-năuntru are -
nu numai deasupra-n zare.

Osteneşte-te-n amiază
să aduni răsplată dreaptă.
O privelişte de noapte
negrăită te aşteaptă.

Zodii sunt şi jos subt ţară,
fă-le numai să răsară.
Sapă numai, sapă, sapă,
până dai de stele-n apă.

poezie celebră de Lucian Blaga din Vârsta de fier
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Beţia dulce-a clipei

Dinspre calende se invocă sfinţii
Priviri încremenesc în legănare,
Norocu-mi este împlinirea minţii,
Când buzele timide-şi cer iertare.

Beţia dulce-a clipei... mă seduce
Şi mă-nvârteşte-n dans ameţitor
Lăsându-mă apoi într-o răscruce
A timpului rebel... şi-nvingător

Te simt în mine ca pe-o sărutare.
Ca pe un zâmbet proaspăt inflorit,
În dimineti ascunse după soare,
Când sânul tău, tresaltă, fericit.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Narcisism

Narcisism
Sus, în luminiş de ape,
Narcis stă cuprins de jale,
Privind chipurile sale-
Cum, în timp, încep să crape!

Unda le duce la vale,
Printre pietre şi cascade,
Unde nimeni nu mai şade-
Să-l contemple în visare!

Şi, cuprins de disperare,
Văzând tot ce se întâmplă,
Având ghiocei la tâmplă-
Narcis iese din visare!

Aşa sunt destui şi-n viaţă,
Îşi iubesc la ei doar chipul,
Până când le vine timpul-
Să-l privească cum îngheaţă!

Doar Izvorul n-are chipuri,
Curge veşnic către vale,
Cărând chipuri în visare-
Printre pietre şi nisipuri!

poezie de Vasile Neagu-Scânteianu din Pagina Facebook
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Greutăţi

Greu urc la "Vârful cu Dor"
Greu să găsesc un pat gol
Greu, mai greu e să cobor,
Greu s-ajung la adevăr.

epigramă de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scop

Nu cer huzur; nici trai fără nevoi,
Dar am un singur scop ce nu-mi dă pace:
Să fiu absent, prin orişice mijloace
Când o să-mi sune ceasul... de apoi.

epigramă de Aurel Iordache din Din epigramiştii lumii, după Mark Twain (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucid

Sunt lucid. Mângâi secunda cu blana din
minutare. Pereţii respiră greu vocile
despărţite în cărămizi.
Mai am o conservă de soare
Copacii cresc pe omizi apoi cad
şi se strâng în jurul coroanei.
Cerul are frisoane. Îngerii se beau între ei
O funie umblă ruptă
împărţind blesteme.
Trag oglinda în fire pe fus
Vreau să ţes o cărare într-o mare de oameni.
Cu ea să se învelească barosul
ce sparge lumina la apus

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crezul

Mai întâi şi mai întâi...
Dar mai întâi de mai întâi
îţi sărut mâna!
Apoi
cu răsăritul în faţă
lepădat de sărut
plec cu o plecăciune
în crez
dispărut.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul 1 (Trup de femeie)

Trup de femeie, coline albe, coapse albe,
eşti asemenea unei lumi, aşternută în supunere.
Trupul meu aspru, agrest, sapă în tine
şi face o sămânţă să răsară în adâncul pământului.

Am fost singur ca un tunel. Păsările au zburat din mine,
şi noaptea m-a doborât cu invazia ei copleşitoare.
Să pot supravieţui, te-am pătruns ca o armă,
ca o săgeată din arcul meu, sau o piatră din aruncătura mea.

Dar vremea răzbunării a apus, şi te iubesc!
Trup din piele, din muşchi, din lapte însetat şi ferm.
Şi cupele sânilor tăi! Şi ochii tăi plini de absenţă!
Şi rozele pubisului tău! Şi vocea ta tristă şi blajină!

Trupul femeii mele, voi continua să dăinui prin el.
Setea mea, eterna-mi năzuinţă, calea mea schimbătoare.
Ape negre se adună acolo unde setea eternă curge,
şi truda alături de ea, şi durerea fără de ţărm.

poezie celebră de Pablo Neruda din Douăzeci de poeme de iubire şi un cântec de disperare, traducere de Ionuţ Popa
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bistro-ul

În bistro-ul de aici, de-aproape
Am văzut propria-mi umbră
Bând un pahar de vin.

Şi eu, aici
Îmi înconjur beţia
În şovăielnice cuvinte.

poezie de Hassan Najmi din Intifada (2003), traducere de Mihaela Petrosan
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mărţişoare

Nu-i cerul mai senin deasupra văii
Cuprins de voroneţul pitoresc
Aşa cum sunt ochii femeii,
Când visele se împlinesc.

Sub raza blândă aurie
Cu toate cele câte-au fost,
Un mărţişor însemnă bucurie
Cuprinsă-n frumuseţea unui gest.

Un dar cu nelipsite şoapte,
Când primăvară vine iar
Cu freamăt nou din zori în noapte
Şi-i nelipsit din calendar.

Prin ghioceii-n albă mantie
Un ghiocel simbol de întâi martie.

sonet de Constantin Iordache din Gânduri în patru rânduri – de 8 martie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!