Lucid
Sunt lucid. Mângâi secunda cu blana din
minutare. Pereții respiră greu vocile
despărțite în cărămizi.
Mai am o conservă de soare
Copacii cresc pe omizi apoi cad
și se strâng în jurul coroanei.
Cerul are frisoane. Îngerii se beau între ei
O funie umblă ruptă
împărțind blesteme.
Trag oglinda în fire pe fus
Vreau să țes o cărare într-o mare de oameni.
Cu ea să se învelească barosul
ce sparge lumina la apus
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Sunetistul
În liniștea asta frunzele senine
storc cerul de infinitatea cărnii din mine
Tropăie copacii de pietre descălțați.
Respiră soarele greu...
Nimeni cu nimeni se țin bine de mâini
ca niște oameni uitați
în liniștea asta
ascultați
câtă gălăgie fac eu!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cărarea cu pleoape
M-am rătăcit într-o floare
și noaptea în ziuă dispare
în noi
Da! Pe cărarea
cu trepte din soare
e mare
prea mare
ninsoarea-n mesteceni
cu miros de cărare
și urme de piatră-n noroi..
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul nins
Focurile aprinse ardeau în jurul focului stins.
Păsările își măsurau aripile cu ruleta rusească.
Peșterile se lingeau cu gura ecoului prins.
Oamenii căutau să se odihnească în oameni.
Pe râu plutea o gură printre strigături.
Fugeau copacii în frunze și apoi cădeau.
Mâinile scormoneau după alte mâini.
Focurile stinse fumegau în jurul omului nins...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Curgeau copacii sus pe munte
se adunau la parastas
și-aveau un bob de grâu în frunte
și-un lan de grâu aveau pe nas.
Eu strâng în urma lor rutina
de verde și de greier crud
și-au tras lăcustele cortina
și cerul e mânjit de-un dud.
În piept îmi bat în difuzoare
arcade dulci de nuci strivite
păianjeni beți întind covoare
peste câmpiile golite
De undeva se plimbă vocea
unui cioban speriat de zi
Eu strâng și tac și tac și strâng
și poate nu m-o auzi!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce mulți oameni se țin de mâini
și munții le joacă în horă ceaune
cu noaptea ruptă în jar peste pâini
când lumina din școli recreația lunii apune...
catren de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zâm... beau cât pot
Stai cu urechea lipită-n pământ
ce floare din mănă ți-a crescut aiurită
pe buzele tale călugărește-n ispită
gândul ce-mi bate
prefăcut în ce sunt!
Ce fântâni uriașe cu gâlețile mici
și e vai de mine
de setea
din sete
mai vreau să aud din adâncuri ce zici
când vorbești cu iarba prin plete...
colorate
de omizi
pere dulci îți dau târcoale
tu în mintea mea ucizi
floarea cu mâinile goale.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spleen
Sunt melancolic, vreau nu vreau,
Când văd ce greu trăiesc săracii
Și beau și beau și beau și beau,
De parcă mă apucă... dacii.
epigramă de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Știința acelui a ști...
Se aud copacii
se aud
cum se dezbracă
sub cerul
alb și nud.
Printre borcane
de apă și dulceață
Te-auzi în pat
cu soneria mea în
umăr
te-auzi cum infinitul
cere-un număr
mai aiurit
mai nevopsit
mai nemaipomenit
mai umeraș
mai nedorit
mai ceafa ta
mai literă din ea
mai cerul adâncit într-o cafea...
Știa!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stabilopozii cărnii
Omul dacă s-ar ruga mai mult la el decât la rugăciune
Dumnezeu i-ar mânca din palme și faptele rele
și bune...
Apoi a trecut trenul
și gările luau foc una după alta
iar îngerii
sărutau copacii pe care îi transformau în cărbune...
De
aici
nu mai știu fiindcă mi-am aprins o țigară
și privesc în depărtare
caii cum clipocesc
pe acoperișuri
și țes ghimpate
între potcoavele lor
ochiuri în sârme!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Secunda frumoasă
Timp de vânzare! Timp de vânzare!
Trece secunda pe cărare
în coșuri din cadrane vechi
de ceasuri ticăite în urechi
își duce fustele orare
pe fusul bornelor solare
Timp de vânzare!
De vânzare!
În depărtare se aude
dispare ca o florăreasă
cu florile uscate... ude...
însă frumoasă...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reflexii
O ploaie de rubine se scurge prin văzduh
Când soarele coboară cu mintea spre apus
Iar norii se aprind de iz portocaliu
Când seara se arată pe cerul străveziu.
Simțim cum astrul zilei iese din văzul vieții,
Cum umbra, veste nopții, ne mângâie pereții.
Răspunsurile-s scurte, apoi mai cresc și-s lungi
Când bezna și lumina se interpun în dungi.
În soare fierb idei din elemente rare,
Lumina-i infinind descoperiri de zare.
Un soare știm a fi iar luna e tot una
În lumea noastră gri și colorată-ntr-una.
Un singur soare, da, când bate-n zi înaltul,
Dar dacă-n altă zi și soarele e altul?
O lună prea măiastră ce noaptea o-nfioară,
Dar noapte după noapte aceeași n-ar fi iară...
Cu zi de zi e altul, noapte de noapte-i alta,
Coloana-i infinită și neștiută dalta,
O mie de simboluri palpită-n orice punct,
Cuvânt e și-n tăcere, tăcere-i și-n cuvânt.
Ascult la noi, la voi, la ei în jurul meu
Și-ncerc să pot simți fără să-mi fie greu...
Când soarele apune de ei, de voi sunt plin,
Doar noi încă mai suntem când astrul pleacă lin.
Înaintând în noapte și noi ne-nsingurăm,
Morbidul izolării meniți să-l încercăm.
Dar totu-i trecător și știu, și știi, și știe
Că izvorând lumină o zi iar va să vie.
poezie de Radu Bucelea
Adăugat de Radu Bucelea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între pământ și soare
Între pământ și soare,
Nu am nicio scăpare,
Dar voi fugi, se pare?
Pe o ușă secretă,
Într-o lume discretă,
Într-o lume născândă,
Ce miroase a udă!
Cu mâini vii, călătoare,
Privind liniști de mare,
Și frunți calme, ce plutesc
Senine în vânt domnesc,
S-admir păsări din înalt,
Vopsind cerul tot în alb,
Să ascult iarba verde,
Privirea să-mi dezmierde,
Și cu fața spre zenit,
Să beau un nou răsărit!
poezie de Gheorghe Alionte
Adăugat de Gheorghe Alionte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uneori se aud copacii cum vorbesc între noi...
aforism de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Cariera australă
Cântam la didgeridoo!
Cangurul
dansa cu soarele în spate..
Un șarpe se înghițea de teamă
să nu fie otrăvit.
Cântam
iar cangurul
sărea cu buzunarele în mâinile trecătorilor
obsedați de ideea de frig.
Aveam o sacoșă plină
cu cactuși
din grădina botanicelor
focuri...
Din ziduri oamenii încălzeau cărămizi.
Veneau pe valuri
umede
omizi!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu mai îmi plac îngerii... Îmi amintesc de tata urcat în cireș cu două scări în loc de aripi. Nu mai îmi plac îngerii fiindcă ei culeg oameni!
aforism de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Turnul flambat
soare strâmt
demodat
ea descoperea oglinda din geamuri
sub pardesiu
geamgiul a avut eclipsă de sticlă
în timp ce-l fumam
și fumul cu ea îl tăiam asudat într-o tuse
cu hamuri...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adorm cu urechea la pași când strivești între călcâie ultimul ceas. Te sărut cu secunda pe nas!
aforism de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce far să lumineze marea când un cuvânt se aruncă într-o mare de oameni?
aforism de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rimă de gradul rimei
Beau o cană de vis fiert
Aud o țigară după ureche
O cert!
Ea îmi cere un foc să ne facem pereche
Mângâi o casă
Scările torc
Cască o masă
Eu creierii-mi storc...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ciorapul de lână
Râd copacii de tablă cu miros de sudură
Mamele din candelabre se sparg
când copiilor le curge
șotroanul din gură. Eu trag
o barcă lângă cenușa apei
și mă întind în ea să pot privi ciorapul de lână
ce mi-a rămas înțepenit
pe Luna plină.
Parcul arde și copacii râd
cu creanga la bănci... în surdină!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!