Scop

Nu cer huzur; nici trai fără nevoi,
Dar am un singur scop ce nu-mi dă pace:
Să fiu absent, prin orişice mijloace
Când o să-mi sune ceasul... de apoi.

epigramă de Aurel Iordache din Din epigramiştii lumii, după Mark Twain (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dă-i şi luptă

Clar, jurăm să fie pace
Şi vrem să coexistăm…
Deci, prin orişice mijloace,
Pentru pace… tot luptăm!

epigramă de Georgeta Vătavu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mic tratat despre scop şi mijloace

Un copac făcut hârtie
Este o dovadă "vie"
Cum că şi-a atins un scop:
A ajuns cumva... în "top".

epigramă de Marian Cioacă (8 martie 2009)
Adăugat de Marian Cioacă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-mi aflu pace...

Nu-mi aflu pace, n-am cu ce lupta;
Mă tem şi sper şi ard şi sunt de gheaţă;
Mai sus de cer vreau, zac în ţărna grea;
Nimic nu am şi-o lume strâng în braţă.

De Amor sunt întemniţat aşa;
Juvăţul nu-mi slăbeşte nici mă-nhaţă;
Nici nu-s ucis, nici lanţul nu mi-l ia;
Nici mort nu vrea să fiu şi nici în viaţă.

Văd fără ochi şi fără limbă glăsui;
Mi-e sete de sfârşit şi caut milă;
Urât îmi sunt şi spre iubire năzui.

M-alin cu dorul meu şi râd în plânsu-mi.
De moarte şi de viaţă mi-este silă.
Prin tine, Doamnă, astfel sunt eu însumi.

poezie de Francesco Petrarca din Din poezia de dragoste a lumii, traducere de Maria Banuş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aştept să-mi zâmbească ea

Eu nu pot ca să zâmbesc
celei care mă ignoră.
Nici nu pot ca s-o iubesc,
s-au s-o duc măicuţei noră.
De ce să mă leg la cap
singur cu mânuţa mea?
De ce singur rău să-mi fac?
Aştept să-mi zâmbească ea.
Viaţa vreau ca s-o trăiesc
cu cea care mă iubeşte.
Sufletul nu-mi chinuiesc
cu cea care nu-mi zâmbeşte.

poezie de Dumitru Delcă (mai 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nivel de trai

Vizând huzur şi bunătăţi
Şi-o fină epidermă,
Românii au lichidităţi
În băncile de spermă.

epigramă de Mihai Frunză din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

De Babilonul-acesta - încălcător de crez...

De Babilonul-acesta - încălcător de crez,
A greşurilor mamă, durerilor lăcaş,
Neruşinării pradă şi binelui vrăjmaş -
Fugii departe, viaţa curată să-mi păstrez.

Şi la Vaucluse stau singur. Precum mă-ndeamnă-Amor,
Culeg când flori şi ierburi, când rime cu-nţeles.
Vorbesc ades cu dânsul, şi mă gândesc ades
La vremi mai bune: - aceasta mi-i sprijin şi ajutor.

Nu-mi pasă, nu de lume, nici de noroc nu-mi pasă,
Şi nici de mine însumi ori de-asprele nevoi,
Şi nici de patimi nu mi-i lăuntrul străbătut.

Doar doi mi-i vreau aproape: iubita, sfioasă,
Cu inima-mblânzită; iar celălalt - vioi,
Înzdrăvenit şi teafăr, aşa cum l-am ştiut.

sonet de Petrarca din Sonete, Împotriva Curţii Papale de la Avignon (1959), traducere de Sebastian Lascăr
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceasul de piatră

Ceasul de piatră
Fără limbi şi rubine
Arată timpul mai bine
Decât tine, decât mine
Care avem,"nota bene"
Ceasuri elveţiene.

Dar ceasul de piatră
E motiv de ceartă
Căci nu se ştie cine
L-a făcut atât de bine
Cu mijloace puţine.

Până când, într-o bună zi
Ceasul de piatră împietri
Şi muri.

Poate o să-nvie
În anul trei mii.

Mai ştii?!

poezie de Mihail Mataringa (15 mai 2004)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ungurii şi Băsescu

Mă frământă, nu-mi dau pace
Întrebări cu mult temei:
Fără dânsul ce s-ar face?
Dar Băsescu fără ei?

epigramă de Aurel Domide Şănţanu din Când pleca odată, la război, un om... (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vindecare...

Vindecat de Esculap
şi la trup, dar şi la cap,
m-am trezit în barca vieţii
să sorb... roua dimineţii.
Zbucium mare, chiar furtună,
norii negri se adună,
barca stă să se răstoarne,
rostul vieţii să-mi întoarne,
vâslesc cu temei, tenace,
valurile nu-mi dau pace,
trec valul şi mic şi mare
să găsec loc de parcare,
sufletul să-mi odihnesc,
să aflu de ce trăiesc:
pentru mine, pentru altul,
ridic ochii spre Înaltul
care nu vrea să se-arate
să-mi facă şi mie parte,
mă lasă să pătimesc,
drumul singur să-mi găsesc,
sugerând că aşa-i viaţa,
nicicând să nu-mi pierd speranţa,
cum îmi aştern, aşa dorm,
să-mi fiu mie singur Domn,
să mă bazez doar pe mine,
fiecare-i pentru sine,
ai mâncare, băutură,
vine altul şi ţi-o fură,
te lasă sărac lipit,
fără ce-ai agonisit,
arar mai găsesc o oază
pe care-o privesc cu groază,
am pierdut-o prin uitare,
tu aievea-a mea visare!
Totuşi, ca învăţăminte,
Domnul mi-a dat har şi minte,
de ştiu să le folosesc
fără "ajutor" trăiesc!

poezie de Petre Prioteasa din Poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fi

Nu-mi fi iarnă,
Să-mi fii vara ce-ncălzeşte!

Nu-mi fi toamnă,
Să-mi fii primăvara ce-nfloreşte!

Nu-mi fi negru,
Să-mi fii albul ce sclipeşte!

Nu-mi fi armă,
Să-mi fii scutul ce păzeşte!

Nu-mi fi dor,
Fii-mi SPERANŢA ce trăieşte!

Nu-mi fi altul,
Să-mi fii tu, cel ce iubeşte!

poezie de Denisa-Elena Marinescu din Şoapte spre lumină
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păşeşte-ncet

Un singur lucru-ţi cer: Să nu regreţi...

Şi-acum,
Păşeşte-ncet să nu-mi deştepţi covorul
Şi măştile-adormite pe pereţi!...
Păşeşte-ncet ca şi cum nici n-ai fi
Intrat aci!...
Odaia mea e o scenă-n care-actorul
E veşnic altu-n fiecare seară -
O scenă ce-şi păstrează doar decorul
Şi liniştea
Ca şi-o modestă gară
Prin care trenurile trec mânate
De gestul unor mâini halucinante.

Păşeşte-ncet să nu-mi deştepţi minciuna
Scrisorilor închise prin sertare
Şi florile-adormite prin pahare.
Odaia mea e grota fără soare
Prin care nu mai intră azi
Nici una
Din cele ce păşiră la-ntâmplare...

Păşeşte-ncet să nu-mi deştepţi bazarul
De lacrime-ncrustate prin dantele
Şi nasturi descheiaţi de mâini rebele.
Odaia mea-i covorul fără poartă
Din care poţi ieşi afar' când vrei,
În el nu odihneşte nici o moartă,
Ci numai visuri blonde de femei...

Păşeşte-ncet să nu-mi deştepţi groparul
Şi umbrele-adormite pe pereţi,
Păşeşte-ncet şi nu privi spre ele...
Şi nu uita ce-ţi cer: Să nu regreţi!

poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragobetele însinguraţilor

Omule, cu suflet frânt,
Ce stai singur pe pământ,
De porţi numai supărare,
De e nor sau de e soare,
Nici nu râzi, nici nu zâmbeşti,
Ci-n zadar te iroseşti?
Mai bine ia de iubeşte,
Viaţa cât mai odrăzleşte,
Cât mai toarnă-n tine har,
Mugur de lumină rar!
Că ajuns la bătrâneţe,
Ramul nu mai înverzeşte,
Îi rămân frunzele-n vânt,
Ca un grai fără cuvânt!
Rămâi singur, ca un cuc,
Care cântă de năuc,
Prin vreo vale sau zăvoi,
Viaţa-i tristă de nevoi!
Te baţi ca frunza de plop,
Că nu ai în lume scop,
Că viaţa ţi s-a trecut,
Cât ai fost şi surd şi mut!

De-aia, omule, gândeşte
Că viaţa se risipeşte,
Fă-ţi din ea un aliat
Şi nu-i da numai oftat!
Timpu-n urmă nu se-ntoarce,
Că e măsurat de Parce,
Cât e aţă pe mosor,
După aia... somn uşor!

poezie de Vasile Neagu-Scânteianu (25 februarie 2016)
Adăugat de Vasile Neagu-Scanteianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce să-mi fie....

de ce îmi este dor de tine
când poate să nu-mi fie dor
de ce nu-mi este dor de mine
când vreau să plec de aci, să mor,
de ce nu-mi este dor de o altă
fiinţă pe care nici că am iubit
să fie chiar o cealaltă
cu care în vis eu am trăit,
lăsaţi-mă mai bine în pace
căci vreau să mor, să plec de aici
să nu mai dau de vreo rapace
cu ochii mici, de licurici,
să-mi faceţi sus, un cuib de paie
aproape de cerul cu nori
să vină doar cele bălaie
să ne iubim din noapte-n zori,
şi eu să vă privesc de sus
să n-am cuvinte pentru voi
decât să vă mai fiu supus
mai bine dorm între strigoi.

poezie de Stejărel Ionescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf unui punctual

Înţelegeţi-mi impasul:
N-am păţit în viaţa mea
Ca să-mi sune mie ceasul
Şi să nu mă pot scula...

epitaf epigramatic de Gavril Glodeanu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin mijloace rele nu poate fi atins un scop bun.

citat clasic din P.B. Shelley
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Praf de stele

Carnea-mi era pierdută
în patul trist şi astronomic,
şi mintea înecată
în frumoasele minciuni ale opiumului.
Mă uitam absent la nu ştiu ce.
Cred că erai în faţa mea,
dar eu refuzam să te văd.
Prin omorul tău, pe mine
încerc să mă salvez.
Dar am amintirea asta,
ce nu-mi dă pace:
când în camera asta prozaică,
iubirea era plăcerea de a plânge
împreună.

poezie de Daniela Vizireanu (17 februarie 2017)
Adăugat de Daniela Vizireanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câteva crizanteme târzii

Au fost destule veri cu râs şi crini sub soare,
Au fost multe nopţi de farmec sub cerul înstelat;
Dar în ceasul ultim, când mor, n-au parcă nici un rost,
Nu-mi aduc nici o alinare toate câte-au fost –
Sunt singur şi bătrân, bolnav şi-înspăimântat.

poezie de John Betjeman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Declaraţia epigramiştilor olteni

În epigrame, prin orişice mijloace,
Oltenii înţepau numai cu ace.
Bun. Şi care e necazul?
Vom înţepa de-acum cu... prazul.

epigramă de Corneliu Culman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei asistente medicale...

Nu-mi injecta creierii cu minciuni...
Când mă zbat de ceasul morţii,
Fă-mi mai bine o iertăciune,
Nu jongla cu mama sorţii.

Nu-mi injecta teorii...
Când mă zbat pe patul morţii,
Dă-mi un leac să-mi uit durerea,
Nu-mi ghici în iadul sorţii.

poezie de Valeria Mahok (29 iunie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din adevăr şi din iubire

Din adevăr şi din iubire îmi fac şi patrie şi crez
În viaţa mea mai sus ca ele nimic nu vreau să mai aşez.
Pentru-adevăr îmi dau viaţa, pentru iubire moartea-mi dau
Nimic să nu-mi vreau fără ele, cu ele orişice să-mi vreau.
Nici adevărul, nici iubirea nu pot cu nimeni să le-mpart
Cu ele-ntregi mă duc oriunde, de ele-n veci nu mă despart.
Merg cu-adevărul şi iubirea la marginile lumii chiar
Dar fără ele, oricine-ar zice, nu pot şi nu pot, e-n zadar.

Se rupe inima din mine când mi le văd în două stări
Decât cu dragostea-mpărţită, mai bine mort pe-a ei cărări
Decât cu adevăr făţarnic, mai bine mort cu cel frumos
Decât viaţa cu Satana, mai bine moartea cu Hristos.

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!