Calomniatorului

Eu nu te-atac, sunt râu. Din rădăcină
De surp un munte, unda-mi nu se-ntină.
Dar e de-ajuns un pumn de praf să-nmoi,
Cristalul apei să mi-l fac... noroi.

epigramă de Aurel Iordache din Epigramişti cu sau fără voia lor (1983)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaful meu

Zace-aici un pumn de oase
După îndelungi strădanii...
Este tot ce mai lăsase:
Sărăcia şi... duşmanii.

epitaf epigramatic de Aurel Iordache din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu necuvântătorul

eu şi marea mea de cuvinte
mă spăl cu cuvinte, respir cuvinte, mănânc şi visez cuvinte
mă-îmbrac în cuvinte şi de adio mă ofer ofrandă
cuvânt pe cerul gurii

din aer strâng lumini şi praf de stele
respir praf de stele, mănânc praf de stele,
mă spăl cu praf de stele
şi moartea mă preface-n praf de stele

în mâna dreaptă am cuvântul ce va naşte iar cuvinte
în mâna stângă-am strâns un pumn de praf de stele
lumină scriu cu praf de stele
şi nu ştiu de cuvintele sunt ale mele

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubita mea are virtuţile apei

Iubita mea are virtuţile apei: un surâs clar, un gest curgător, o voce pură care cântă strop de strop.
Când uneori - fără să vreau - un foc s-aprinde în ochii mei, ea ştie cum să mi-l stârnească-nfiorat: apă zvârlită pe cărbuni aprinşi.
Apa mea vie, iat-o toată împrăştiată în ţărână.
Alunecă, îmi scapă; şi mor de sete, şi într-una alerg după ea.
Din palme-mi fac căuş. Cu amândouă mâinile o stăvilesc, o strâng şi-o duc la buze:
Şi înghit un pumn de mocirlă.

poezie celebră de Victor Segalen din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Ştefan Augustin Doinaş
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-ajuns cu analgezicele, vindecaţi

De-ajuns cu analgezicele, vindecaţi.
De-ajuns cu măgulelile, luaţi comanda,
chiar dacă sălbaticile voastre bucurii
sunt permanente izvoare de inechitate
şi vă inundă vasele –
care, totuşi, pot fi înlocuite.
De-ajuns cu reconsiderările, creaţi.

Nu mai minţiţi pe cei bolnavi,
nu se vor face bine.

poezie de Vera Pavlova, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Din colb de praf si rouă
Din rădăcină din pământ
La răsărit de lună nouă
Se naşte îngerul cel blând

Lumini si umbre din copaci
Se împletesc ca mâinile
Sunt sufletele unor vraci
Să vindece noaptea rănile

Venit este din lumi paralele
Noroc tu ai dacă-l găsesti
E botezat cu praf din stele
Sortit ti-e toata viaţa sa-l iubeşti

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cristalul apei
orbeşte privitorul-
un peşte ascuns.
*
La cuibul cel vevhi
în noua primăvară-
venirea berzei.
*
Oglindindu-se
luna priveşte în lac-
ieşită din nori.

haiku de Ioan Friciu
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă surp

Mă surp ca o fântână secată demult
până-n adâncuri de nisip,
izvoare din inima cerului
mă ştiu pe drumuri
şi vin la vale şipotind.

Se filtrează în mine comorile ascunse
cu lumina învierii,
femeie tu cu coaste furate
mă pedepseşti
ca pe o mamă să te iubesc
şi eu nu mă dezmint
iubesc toţi oamenii.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Osul apei

A îngheţat în zbor un fluture! Căzut a fost
şi în lovirea de ţurţure s-a desfăcut ca un pumn
cu cinci aripi
şi dus a fost...
dus pe apă printre sloiuri ca nişte palme
pe obrazul apei plânse
până-n vale
tocmai în vale
unde s-a scurs printre coturi de apă sălcie
sub care
împietrit de nerăbdare
aştepta un os viclean
să se-aşeze ca pe-o floare
pământie.
Ce rece eşti...
A murmurat osul!
Ce degete sunt..
A fluturat apa!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi voi arăta teama într-un pumn de praf.

citat clasic din T.S. Eliot
Adăugat de Alina Roxana Chirila
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rădăcină

Batrâne raze ard cu flăcări vii
Eternitatea, în coptul tău veşmânt,
Cu taine ce în tine-au legământ,
Ca fumul nopţii peste stele mii.

Descătuşată din fulgeru-adormit,
Tu, visătoarea veghilor adânci,
Mă legi cu duhul ars născut de prunci,
În foc divin de-azur neprihănit.

Sub munte, pârjolit de gheaţa vremii,
Abisuri sângerânde ne-au legat,
Pământ şi apă,-n zbucium ne-mpăcat
Mai rup din ţărmul vechilor vecernii.

Trăiesc străbunii-n sfeşnicul aprins,
Tu eşti cu ei, meleag în necuprins!

poezie de Aurel Petre (28 mai 2017)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui preot

Că sunt ateu, nu-i simplă întâmplare...
Chiar tu-mi eşti argument hotărâtor:
De-ar fi un Dumnezeu şi bun, şi mare
Te-ar mai răbda pe tine slujitor?

epigramă de Aurel Iordache din Palatul de Justiţie (septembrie 1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor şi trudă

Bând vin, întâi cuprins sunt de visare,
Apoi mă asaltează greu beţia:
Că beau, cu setea lutului de soare,
Şi truda aspră care sapă via...

epigramă de Aurel Iordache din Epigramişti cu sau fără voia lor (1983)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Părere critică

Catrenele lui, foarte uşurele,
N-au nici o poantă. Sincer! Poţi să-i spui!
Citii şi pe-ale tale. Nu sunt rele,
Dar parcă tot mai bune-s ale lui!

epigramă de Aurel Iordache din Palatul de Justiţie (mai 1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

La cascadă

Căderea apei la cascadă
descrie un curcubeu.
O lume poate să-l vadă,
cel ce nu vede, sunt eu.

E uşor să vă daţi seama
că nu sunt legat la ochi.
Mi-l descrie însă mama:
"curcubeul e din stropi".

poezie de Dumitru Delcă (august 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

visând mângâierea
susurului apei –
albie seacă

haiku de Paul Mircea Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plagiatorul

E-al lui mormântul... Pot să jur pe cer!
Prea seamănă cu-al lui Voltaire!

distih de Aurel Iordache din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zgârcitului

E mort, dar chipul lui zâmbeşte:
E dus de-un car şi nu-l plăteşte.

distih de Aurel Iordache din Palatul de Justiţie (iulie 2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alb de noapte

Valuri concentrice de parfum
Simfonie de petale aurii
E tot galben,
Dar nu de-ajuns.

Am închis sărutul fără pecete.
Prin mâini străine,
E verde,
Dar nu de-ajuns.

Cald, gust metalic,
Durere halucinogenă,
E roşu,
Dar nu de-ajuns.

Umbriţi de gene ondulate
În lacrimi de sare
Tot albastru,
Dar nu de-ajuns.

Speranţa, viitorul,
Visul alb din zori...
Prea negru.

poezie de Ioana Cornelia Sigarteu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coeziune socială? Apa leagă firele de praf. Dar le preface în noroi.

aforism de Valeriu Butulescu din ziarul "Steagul roşu" (1983)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visuri

M-aş vrea în lună...
Cin' să mă priceapă?!
Nu fiindcă scap de oameni,
Cât de... apă.

epigramă de Aurel Iordache din Din epigramiştii lumii, după Mark Twain (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!