Epitaful meu

Zace-aici un pumn de oase
După îndelungi strădanii...
Este tot ce mai lăsase:
Sărăcia şi... duşmanii.

epitaf epigramatic de Aurel Iordache din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calomniatorului

Eu nu te-atac, sunt râu. Din rădăcină
De surp un munte, unda-mi nu se-ntină.
Dar e de-ajuns un pumn de praf să-nmoi,
Cristalul apei să mi-l fac... noroi.

epigramă de Aurel Iordache din Epigramişti cu sau fără voia lor (1983)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pensionarul

După lipsuri scandaloase
Şi restricţii foarte dure,
A rămas un pumn de oase
Şi o gură... ca să-njure.

epigramă de Corneliu Costăchescu din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada de încheiere a Testamentului Mare

Ici testamentul s-a-ncheiat,
Sfârşind, al bietului Villon.
Veniţi când clopotele bat
Şi dau de mormântare zvon,
În straie roşii vermillon.
El fu, (pe fudulii jurase),
Amant martir, morţii plocon
Când lumea asta o lăsase.

Şi cred că nu minţea deloc,
Căci l-au gonit fără pardon
Iubitele, haíne foc,
Că de-aici până-n Roussillon
Nu-i spine, ghimpe ori ghimpon
Să n-aibă, (nu exagerase),
Din straie, zdrenţe de barşon,
Când lumea asta o lăsase.

Aşa a fost, nu altcumva,
Golaş pieri, fără zorzon;
Ba, pe deasupra, când murea,
Simţea al dragostei canon
Mai ascuţit ca un piron
De la curea, până la oase.
(Noi dăm mirării noastre ton),
Când lumea asta o lăsase.

Prinţe ca şoimul acvilon,
Plecând, o duşcă bună trase
De roşu vin, acest craidon
Când lumea asta o lăsase.

poezie clasică de Francois Villon
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot una... Altui discipol

"Mă-nsor sau nu?" întrebi. Chiar de-aş fi geniu,
Nu pot să-ţi dau eu cheia unei vieţi.
Un fapt e sigur: după un deceniu,
Şi-aşa şi-aşa, tu tot ai să... regreţi.

epigramă de Aurel Iordache din Din epigramiştii lumii, după Socrate (2000)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuie să-mi schimb duşmanii! Cei pe care îi am, mi-au devenit prieteni.

citat din Aurel Rapa
Adăugat de Daniela Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!

Candori...

Naivitatea mea este de vină,
Că mă-nşelai aseară înc-o dată:
Schimbai o veritabilă hermină
Cu-această imitaţie... de fată!

epigramă de Aurel Iordache din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărăcia

Sărăcia cea flămândă
Ca puşcaşul stă la pândă,
Cu cocoşul ridicat:
Dintr-un deget o mişcare,
Glonţul zboară cu turbare
Şi vânatul a picat!

Munca tare, munca deasă
Numai dânsa nu mă lasă
Zbuciumându-mă să pier:
Tocmai astfel altădată
O cămaşă ferecată
Apăra p-un cavaler!

Dar junia mea, o, Doamne,
Face loc zbârcitei toamne:
Bătrâneţele-au sosit!
Zile reci şi fără soare,
Ca un negru şir de cioare
Pe cadavrul părăsit!

Munca geme şi suspină
Şi se roagă la odină,
- Invalid neputincios,
Care după lungi campanii,
Când apar din nou duşmanii,
Fără voie cade jos!

În zadar ca mai-nainte
Îmi azvârl trudita minte
Colo-n sferele de sus:
Ea se-nalţă o bucată,
Şi s-afundă desperată,
Ca lumina în apus!

Totuşi, surdă la durere,
Lumea strigă, lumea cere,
Lumea strânge birul ei!
Dându-i spirit pentru pâine,
Ea-ţi dă oase ca la câine:
Schimb de cărnuri şi idei!

Şi de ţi-a secat izvorul,
Te turteşte cu piciorul,
Scuipă ca-ntr-o cârpă rea;
Căci pe lume n-o atinge
Că fitilul, ce se stinge,
Ars-a numai pentru ea!...

Sărăcia cea flămândă
Stă ca un puşcaş la pândă,
Cu cocoşul ridicat:
Dintr-un deget o mişcare,
Glonţul zboară cu turbare
Şi vânatul a picat!...

poezie celebră de Bogdan Petriceicu Hasdeu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Filosofia Tân-Ji, după căsătorie: în vreme ce ea tânjea după dragoste, el se lăsase pe tânjeală.

calambur aforistic de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plagiatorul

E-al lui mormântul... Pot să jur pe cer!
Prea seamănă cu-al lui Voltaire!

distih de Aurel Iordache din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zgârcitului

E mort, dar chipul lui zâmbeşte:
E dus de-un car şi nu-l plăteşte.

distih de Aurel Iordache din Palatul de Justiţie (iulie 2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visuri

M-aş vrea în lună...
Cin' să mă priceapă?!
Nu fiindcă scap de oameni,
Cât de... apă.

epigramă de Aurel Iordache din Din epigramiştii lumii, după Mark Twain (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

După îndelungi căutări, şi-a găsit în sfârşit jumătatea. Astfel, a ajuns şi el un om întreg.

aforism de Mihail Mataringa (29 iunie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Menaj fericit

Nepreţuind lucruri deşarte,
În căsnicie şi-au adus:
Ea - 20 de ani de carte,
El - 20 de ani în plus!

epigramă de Aurel Iordache din Palatul de Justiţie (septembrie 2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf plagiatorului

E-al său mormântul. Pot să jur pe cer!
Prea seamănă cu-al marelui Voltaire!

distih de Aurel Iordache din Cimitirul vesel (2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tradiţii

De acum e toamnă iar...
Peste toată România,
Revin nunţile cu dar,
Guvernul cu... sărăcia!

epigramă de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autoepitaf

Descătuşat de lutul efemer,
Îşi doarme somn de veci, sub chiparoase,
Egalul ne-ntrecutului Voltaire...
Zac eu şi sunt ca el: un... pumn de oase.

epitaf epigramatic de Jacques Vache din Din epigramiştii lumii, mică antologie (2000), traducere de Aurel Iordache
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf unui automobilist

Zace-aici, lipsit de grai
Şi îmbălsămat în rom,
Cel care-a ajuns în rai
După ce a fost în pom!

epitaf epigramatic de Iulian Tănăsescu din Epigrame pentru eternitate (1980)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Obişnuinţă

Vrea la mare şefa mea,
Fiindcă e şi ghiolu-aproape -
Şi-i obişnuită-aşa:
Să se scalde-n două ape!

epigramă de Aurel Iordache din Palatul de Justiţie (septembrie 2000)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Monumentele se măsoară după umbra lor, cărţile după criticile lor, oamenii după duşmanii lor.

citat din Jules de Goncourt
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi aleg prietenii după înfăţişarea lor, cunoştinţele după caracterul lor şi duşmanii după inteligenţa lor.

citat celebru din romanul Portretul lui Dorian Grey de Oscar Wilde
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!