Iubita mea are virtuţile apei

Iubita mea are virtuţile apei: un surâs clar, un gest curgător, o voce pură care cântă strop de strop.
Când uneori - fără să vreau - un foc s-aprinde în ochii mei, ea ştie cum să mi-l stârnească-nfiorat: apă zvârlită pe cărbuni aprinşi.
Apa mea vie, iat-o toată împrăştiată în ţărână.
Alunecă, îmi scapă; şi mor de sete, şi într-una alerg după ea.
Din palme-mi fac căuş. Cu amândouă mâinile o stăvilesc, o strâng şi-o duc la buze:
Şi înghit un pumn de mocirlă.

poezie celebră de Victor Segalen din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Ştefan Augustin Doinaş
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubita mea e apă

şi o beau să-mi sting
ce mai am eu a
prins în mrejele ei
devin aproape copac
şi mă sting cu su
râsul ei curgător
ai virtuţile apei
care potoleşte sahara
din suflet strop cu strop
ai puterea de a stinge focul
supărării din ochii mei albaştri
te sorb cu buzele din palmele
făcute căuş de ţărână

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Furtuna de primăvară

Cerul şi-a revarsat
întreaga amăreală.
Din întunecata lui metamorfoză
toată ziua
plouă, plouă
fără încetare.
Totuşi, zăpada se menţine
albă deasupra pământului.

Dar apa, apa
care se adună cu sprinteneală
dintr-o mie de izvoare,
pistruiată,
îşi taie drum
prin gheaţa verde-a rigolelor.
Strop după strop alunecă
pe lujerii ierbii ofilite

peste plombele terasamentelor.

poezie de William Carlos Williams, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragoste pentru cărbuni

Strângem la piept cărbuni încinşi,
Aprinşi de sentimente trecătoare,
Şi bucuroşi trăim cu ei în sân,
Ori trişti şi plânşi, cu ei în buzunare.
Strângem în braţe cărbuni din interes,
Aprinşi cu zâmbetele false,
Şi bucuroşi trăim în faţa lumii,
În timp ce-n aşternut, durerea-i mare.
Strângem în pumni cărbuni frumoşi,
Aprinşi şi-ntreţinuţi cu daruri,
Şi frânţi suntem în inimă,
Ştiind că banii ţin aprinşi cărbunii.
Strângem la piept cărbuni lăsaţi,
Lăsaţi de alţii pe poteci în lume,
Şi cu iuţeală strângem ce-am găsit,
Fără să cerem ajutor la Domnul.

Strângem la piept cărbuni încinşi
Şi suferim amarnic,
Pentru că Dumnezeul-Tată a lăsat s-alegem,
Cu El în inimă, nu după capul nostru.
Strângem la piept, şi-n inimă, exact ce ne-am dorit!
Domnul e milos şi bun, de insişti, îţi dă exact ce ţi-ai dorit!
Ai grijă ce-ţi doreşti, prieten drag!

poezie de Adelina Cojocaru (5 noiembrie 2018)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învaţă-mă să fiu rea! Pentru că oamenii nu apreciază bunătatea. O găsesc o bufonerie stranie, nepotrivită, intrigantă. Şi astfel devenim pradă invidiilor oarbe, isteriilor, cuvintelor fără noimă. Nu vreau decât un strop de linişte în care eu şi cu mine să ne fim sprijin, răbdare şi vindecare, fără victimizări inutile. Să nu mă vadă nimeni, plângând sau râzând după pofta inimii.
Ştii ceva? Vreau să încalc reguli şi să greşesc. Asta o să ne apropie şi-o să ne despartă unii de alţii inevitabil. Dumnezeu ştie cum e mai bine!

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un strop de nebunie

Fără un strop de nebunie
Nu poţi iubi,
Fără un strop de poezie
Nu poţi trăi,
Dar ce spun eu acestor muze
Ce pun un preţ pe chip, pe buze,
Care-mi impută că sunt eu
şi nu le pot iubi mereu?
Religia iubirii, drage muze
E mai presus de iertăciuni şi scuze,
Nu poţi umbla peripatetic
Fiind şi înger şi eretic.
De v-am părut cumva umil,
E lecţia marelui Will.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calendar

După atâta trudă şi ruşine,
După atâta jertfă şi prăpăd,
Nu mai credeam să te găsesc în mine
Şi într-o zi să pot să te şi văd.

Şi nu-nţeleg cum te-ai putut ascunde
În zaţul unor vârste fără leac
Şi nici nu ştiu de unde până unde
Am mai avut puterea să te fac.

Când ai venit, puteam să fiu sihastru
Şi-n munţii enigmatici să mă-ngrop,
Dar ochii tăi, spălându-mă albastru,
Au doborât şi cerul, strop cu strop.

(...)

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu inima cât doi cărbuni...

Cu inima cât doi cărbuni
Aprinşi noaptea în vatră
Aştept frumos să înfloreşti
În braţul meu, la poartă.

Zvâcnesc aievea căutări,
Petale lungi de dor,
Timpu-i tunelul ne-ncetat
Cu îngeri în amor.

Aştept la sânu-ţi să revin
Cu pale de parfum
Unde speranţele devin
Poteci de nea şi fum.

În cer o stea e în pripas,
Zideşte o scânteie,
În care visele îmi scald
În ochii tăi, femeie!

Cu inima cât doi cărbuni
Aprinşi noaptea în vatră,
Aştept şi-adorm în amintiri
Cu tine-n sân, la poartă!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina

Lumina ce-o simt
năvălindu-mi în piept când te văd,
oare nu e un strop din lumina
creată în ziua dintâi
din lumina aceea-nsetată adânc de
vieaţă?
Nimicul zăcea-n agonie
când singur plutea-n întuneric şi dat-a
un semn Nepătrunsul.
"Să fie lumină!"
O mare
şi-un vifor nebun de lumină
făcutu-s-a-n clipă:
o sete era de păcate, de doruri
de-avânturi, de patimi,
o sete de lume şi soare.

Dar unde-a pierit orbitoarea
lumină de-atunci-cine ştie?

Lumina ce-o simt năvălindu-mi
în piept când te văd-minunato,
e poate că ultimul strop
din lumina creată în ziua dintâi.

poezie celebră de Lucian Blaga din Poemele luminii (1919)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Emoţii

Mi-ai picurat în sufletul stingher,
Strop după strop, o infinită teamă,
Să nu mă îmbăt cu dorul efemer
Când ochii tăi, tainic, mă cheamă...

Mi-ai picurat în sufletul meu clipa,
Fir după fir, ţesându-mi fin aripa,
Mi-ai oferit în dar nemărginirea,
Cu-aripile ating, în zbor, iubirea...

Sclipirile ce-n suflet ne-au atins,
Pe buze, roua sidefată, s-a prelins,
Ne-am întrecut în jocuri vinovate,
Brodând, pe irişi, clipe minunate...

M-ai respirat iar inima îmi bate,
Emoţii-mi ţes, iubind, pentru a răzbate,
Inimi pulsează si suflete valsează,
Imbrăţişaţi, dorinţele vibrează...

poezie de Carmen Pinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetului Ion Th. Ilea

Prins de-o sete arzătoare
Nici un strop de vin nu-i scapă
Spun amicii: Ilea-i tare,
Încă n-a ajuns la apă!

epigramă de Teodor Maricaru din Zece ani de epigramă (1979)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau dragoste şi armonie să strâng

Anii trec greu după o despărţire
Şi toate îţi vin în minte ca o amintire,
Ai vrea din nou să fii cu mine-n zbor
Că nu se ştie când am să mor.

Tu eşti acum în viaţa mea,
Dar simt că bate mai greu inima,
Vreau să te cunosc mai bine
Ca să-mi fie zilele mai senine.

Vreau ca din noapte până-n zori
Să visez la ochii tăi strălucitori
Şi te rog nu mă-ntreba
Cum aş putea asta schimba.

Multă căldură îmi doresc,
Ca toată viaţa să te iubesc.
Vreau s-avem doar armonie
Că-n viaţa noastră e multă filozofie.

Te rog să gândeşti şi tu ca mine,
Că vreau bucurie ştii prea bine
Şi ştii că vreau să nu mai plâng,
Vreau dragoste şi armonie să strâng.

poezie de Eugenia Calancea (28 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dans extrem

Ce mândri sunt, în hora mare prinşi!
Iar după cum le cântă domnul Boc,
S-au perfecţionat grozav la joc.
Acuma, joacă pe cărbuni aprinşi.

epigramă de Valeria Moroşan (2011)
Adăugat de Valeria Moroşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strop de vară

în loc să-mi spui adio, ia-ţi la revedere
în ochii tăi mai văd un strop de vară
chiar dacă toamna drepturile-şi cere
în trupul tău încă tresare o vioară

şi dacă părul tău de grâu mai scânteiază
şi plopii în amurg se înfăşoară
o frunză vrea să-ţi cânte de pe buze
şi-un anotimp mai pleacă-n paşi de vals spre gară

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot ce vreau

Nu vreau să fiu celebritatea
Ce se va pierde în nimic,
Care nu vede claritatea
Ce se găseşte într-un pic.

Nu vreau ca mâinile să-mi poarte,
Un galben greu, însă inert,
Să-mi curme gândurile şoapte,
Furând bătăile din piept.

Averile prefer să-mi fie
Surâs de suflete iubind,
Dansând perfect în armonie,
Nu vreau să fiu ce nu pretind.

Voi căuta o strălucire,
Pe malul apei, în nisip,
Purtat de valuri spre iubire,
Cu-n zâmbet mare peste chip.

Nu vreau decât o mângâiere
Din ochii tăi ce mă privesc,
Să-mi fii o dulce adiere
Şi să mă laşi să te iubesc.

poezie de Adi Conţu (12 august 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un strop de nebunie într-o lume lucidă

Un strop de mister într-o piesă de teatru
Intrigă un public sătul de normal
Născând o poveste tăiată în patru
De-o mână de oameni pierduţi în banal.

Un strop de culoare pe-o pânză alb-negru
Deşiră simptome de suflet hazliu
Tratat de-amnezie de-un medic integru
Cu aripi de înger şi nimbul pustiu.

Un strop de magie între ritmuri binare
Scăpată din mâneci de iluzionisti
Trezeşte la viaţă o lume. Şi-mi pare
Că râdem forţat sub măşti de mimi trişti.

Un strop de prezent ce se eternizează
Între pereţii opaci ai clepsidrei
Ne-ndeamnă la pace şi catalizează
Reacţii în lanţ ce rup capul Hydrei.

Un strop de lumină în beznele minţii
Redusă la puncte şi virgule-nguste
Pictează în roşu hotarul cu sfinţii
Pribegi între Rai şi iaduri auguste.

Un strop de iubire pe buze încinse
Sorbind necuvinte - grimasă rigidă
Dezleagă potopul prin vene convinse
De-un strop de nebunie într-o lume lucidă.

poezie de Monica Trofim
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De sub zăpezile uitării

De- aş mai fi rămas în satul meu
să-ţi ţin de cald, să-ţi ţin de sete
ne binecuvânta chiar Dumnezeu
iubita mea cu blonde plete...

Ne-am despărţit sub salcia pletoasă
şi am pornit pe ale vieţii valuri;
eu spre departe, tu pe lângă casă,
eu prin armată, tu şi pe la baluri.

Mă sfâşiau prin depărtări haine
dulci amintiri din satu-ndepărtat,
mă ucidea şi dorul după tine
şi câte şi mai câte-am îndurat...

N-am mai găsit un strop de fericire
sub uniforma verde, militară,
prin roua dimineţii n-am găsit iubire
nici trenul nostru din bătrâna gară.

Scriam scrisori ce nu-ţi ţineau de sete
iar peste noi s-a aşternut uitarea
iubita mea din sat, cu blonde plete...
cu altul ţi-ai urmat destinul şi cărarea.

Mi te-am pierdut, frumoasă, prea devreme
când peste sat se aşterneau ninsori,
pe frunzele iubiri ţi-am mai scris poeme
şi, încă, mă visez cu tine... uneori!

poezie de Eugen Coţa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-i femeia

E ca o sticlă de vin bun,
Pe care-l bei strop după strop.
Iar când e goală, eşti nebun
... De nu-i pui "dop".

epigramă de Gheorghe Leu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Labirintul vieţii

Mă-apropii de Viaţă şi plâng
Sărutul cald al ierbii moale
Tăria lacrimii-n strop o strâng
Când roua se topeşte în iertare!

În jur, petale ard sub fluturi,
Razele mă-mbie la sărut...
Departe eşti Iubire să te bucuri,
De-aproapele tot necunoscut!

Mă-apropii de Viaţă şi plâng
Sărutul cald al ierbii moale
Tăria lacrimii-n strop o strâng
Când roua se topeşte în iertare!

În jur, seninul e vessel, necenzurat,
Cupele de dor sorbite sunt încă...
Departe eşti Iubire şi-i nu păcat
Că adierea ta e tot mai sfântă!

Mă-apropii de Viaţă şi plâng
Sărutul cald al ierbii moale
Tăria lacrimii-n strop o strâng
Când roua se topeşte în iertare!

În jur, copiii fug prin vechi livezi,
Bătrânii ara îi mai ceartă...
Departe eşti Iubire... nu mă mai vezi,
Nu mă mai ştii de-altădată?!

poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tenebră şi lumină

De rele s-a cutremurat pământul,
Ranchiuna, lăcomia-s la putere...
În cele două vaste emisfere
Tot răul şi-a impus guvernământul.

Va reuşi în timp a lumii vrere
Să-şi facă auzit discret cuvântul
Ajuns la Domnul nostru sfântul,
Să ne trimită strop de mângâiere?

Lăsându-se telurica tăcere,
Se iscă din tenebră o lumină
A vieţii ce speranţa noastr-o cere
Şi credem cu ardoare c-o să vină.

Cum veşnicie pare aşteptarea,
Un pumn căuş seca-va toată marea!

sonet de Ioan Friciu (2019)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puţin ne dai

Puţin ne dai, un strop ne dai,
dar în fugara picătură
stă tot pierdutul nostru rai,
ca un surâs uitat pe gură.

De-un ciob ne legi, de-un hârb ne-agăţi,
dar în secunda care piere
tot mai zvâcnesc eternităţi,
să pună clipei mângâiere.

Un strop ne dai, de-un ciob ne legi,
dar în crâmpeiul ce se zbate
noi sângerăm de vieţi întregi
şi luminăm de lumi uitate.

poezie celebră de Radu Gyr
Adăugat de Emil Jugăstreanu
Comentează! | Votează! | Copiază!