Uitare

M-am rupt de tine
asemeni zilei de azi faţă de cea de ieri,
ca prezentul de amintiri
căruia i-a trebuit un foarfece ascuţit
pentru ca suferinţa să nu dureze mult.
***
Aveam de toate: cerul, pământul şi timpul
dar, nefiind al nostru concret,
am hotărât, de bunăvoie,
să ne rupem în două jumătăţi
fiecare cu partea lui întreagă.
***
Această ruptură ţi-a produs boala uitării...
Într-o dimineaţă te-am visat adormit
în parcul părăsit, pe o bancă ruptă.
Ti-am acoperit faţa cu nişte clipe verzi
înfiorate, au vrut şi ele
să fugă spre celălalt anotimp
***
Oftai numai cu jumătate de inimă,
imi era milă,
trăiai printe rupturi
fără să fi măcar peticit.

poezie de Lucreţia Ionescu Buiciuc
Adăugat de Lucreţia Ionescu Buiciuc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis

Te-am visat:
mi-ai întins o faţă străină
şi parcă mi-ai spus: "Sărută-mă!".
Înfricoşată,
am vrut să fug de ochii tăi
invalizi de dragoste,
dar TOAMNA m-a oprit şi mi-a spus:
"Pe aici e interzis!"
Din ochii mei,
izvorul din acea noapte,
curgeau lacrimi,
le-ai strâns în pumini
şi le-ai dăruit stelelor
ca să-ţi prezică viitorul.
Stelele tremurau
pentru că albastrul ochilor mei
nu le mărturisea nimic utopic.
Stăteai mirat, nici nu clipeai
când fiinţa mea
era cuprinsă de delirul TOAMNEI.
Înspăimântat, cu braţele impreunate,
ai implorat TIMPUL
şi TIMPUL ţi-a trimis un cal
cu picioarele arse
pe o câmpie verde
cu flori târzii
inundate de potopul ploii.
N-ai înţeles calul
şi ai vrut să-l îngropi în plină noapte.
Deodată calul azvârle, te muşcă
şi mă trezeşte din vis.

poezie de Lucreţia Ionescu Buiciuc
Adăugat de Lucreţia Ionescu Buiciuc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Valsul vieţii

Trupul acoperit de nisipul fierbinte al amăgirii
pluteşte pe aceeaşi apă împovărată de ani.
***
La casa sufletului am văzut pomii înfloriţi
într-o noapte adâncă de prea mult dor.
***
Am vrut să cânt iubirea şi noaptea iubirii
dar privighetoarea a spart tăcerea cu trilul ei..
***
Cântecul meu şi cântecul de argint al păsării
au înflorit lăcrămioarele într-o singură rugăciune
***
Am vrut să cânt uitarea şi durerea uitării
dar luceferii s-au stins înainte de vreme
***
Între cer şi pământ, de pra multă singurătate,
asfinţirea uscase şi ultima alunecare de lacrimă.
***
Cântecul sorţii îl deapănă noaptea şi ziua
la o întretăiere de cruci bătute de vânt
pe care, din întâmplare, scrie numele meu.

poezie de Lucreţia Ionescu Buiciuc
Adăugat de Lucreţia Ionescu Buiciuc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceasul adevărului

O pasăre albă cântă-o baladă...
ciudat mai îngână acuma şi vântul
ceaţa toamnei a acoperit pământul.
***
Alergam prin ceasuri cu flori la ureche,
flori ce timpul, râzând, le albeşte
şi anii-s puţini, că mulţi au trecut,
colindă Toamna fără cuvânt
***
Stau rezemată de un vis pripeag,
îl încântă durerea şi anii ce-i am,
cerul albastru tânjeşte de dor,
un fulger face din iubire – ecou.
***
Acel ceas l-am trăit o vreme
sau poate l-am găsit într-o carte veche,
sfânt ceas pentru o noapte albastră
marele a d e v ă r bate la poartă
şi iartă...

poezie de Lucreţia Ionescu Buiciuc
Adăugat de Lucreţia Ionescu Buiciuc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimpuri arse

când vom fi tot mai departe unul de celălalt
vom pune între noi cerul cu întrebări
partea mea va fi cât toate zilele
partea ta cât toate nopţile
la fiecare capăt
un anotimp diferit
şi fiecare îl va străbate pe jos
eu voi zidi o casă după soare
tu-ţi vei echilibra resursele
va fi greu
orice anotimp ars
ne va îmbogăţi cu alte întâmplări
până la momentul acela
când distanţele se vor topi
şi vom tăia din cerul prea mare
porţia noastră de suflet

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (25 septembrie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără tine

Ieri erai online, te-am văzut la faţă
Mi-ai zâmbit frumos, dar de la distanţă.
Şi dacă de mâine te-ai deconecta
Nu ştiu ce m-aş face, cum aş rezista.
Fără tine cerul va fi mereu gri
Culorile toate se vor înnegri.
Fără tine frica-n minte-mi va intra
Ochii mei de lacrimi nu vor mai vedea.
Fără tine noaptea va fi fără stele
N-or avea lumină nici zilele mele.
Fără tine nu am inima întreagă
Şi trăiesc de parcă sunt lipsit de vlagă.
Fără tine oceanul parcă-i un lac mic
Fără tine alături eu nu sunt nimic.

poezie de Robert Cravens, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbaţii sunt fluturi ce devin cu timpul omizi.

aforism de Lucreţia Ionescu Buiciuc
Adăugat de Lucreţia Ionescu Buiciuc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-am visat

Te-am visat mai demult,

când încă ne căutam,

şi fiecare iubea pe altcineva,

şi între noi era o graniţă pe care am învins-o într-un final.

Corpul tău nu era al tău,

era al altuia, şi nici chipul,

dar te-am recunoscut în vis,

ştiam că eşti tu,

cel pentru totdeauna,

trecut prin multi-galaxii şi civilizaţii,

una mai teribila ca cealaltă,

cu lideri nebuni şi zei pentru tot ce nu înţelegeau,

aveai aceeaşi tăcere şi în mijlocul ei,

o inimă la fel de firavă,

un cub rubik ale cărui culori abia le potriveam.

Te-am visat mai demult şi am plâns,

nu ştiam cum am să mă descurc

cu toată iubirea asta,

cum am să plătesc,

când te voi găsi,
dacă va fi prea târziu

sau mult prea devreme

şi vom trece unul pe lângă celălalt

ca doi străini într-o galerie de artă.

Şi frica mea a fost mare,
o grenadă ascunsă într-o altă grenadă,
o grenadă ca o matrioska care a explodat
şi explozia ei nu a distrus nimic.

Explozia ei te-a adus pe tine.

poezie de Alexandra Negru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor

Când o să-mi fie dor
de tine, într-o noapte,
am să-ţi bat în geam
cu degete de ploaie.
Să nu tresari
când va tuna afară
E dorul meu
ce te cheamă.

poezie de Lucreţia Ionescu Buiciuc
Adăugat de Lucreţia Ionescu Buiciuc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragă inimă, dragă suflet....

Am fost tăcută,
nu te-am certat niciodată.
Spiritul tău pătrat, gol, respins
de fiecare impuls, fiecare erupţie,
dar în această seară, cerul de toamnă
răsfoieşte un soare sfâşietor.
Lasă-mi vocea să-şi dea demisia,
pentru a trăda secretele noastre.
Dragă inimă fără dulceaţă,
dragă suflet insensibil şi încăpăţânat,
în această zi, mărturisesc,
tristeţea şi supărarea mea,
şi de câte ori am vrut să mor?
Aici, în inimă, parcă e o rană de cuţit,
un sentiment care este acolo.
E dureros, e undeva, în inimă...

poezie de Eugenia Calancea (14 septembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toma Pahonţu: Nu eşti pentru mine numai femeia iubită, eşti însuşi destinul meu pentru care am fost creat şi care mi s-a impus. De aceea din clipa când te-am întâlnit ai devenit viaţa şi moartea mea. Am luptat împotriva d-tale, m-am ferit, m-am zbuciumat, te-am blestemat, toate în zadar. D-ta trăiai în mine înainte de-a te fi cunoscut... Până atunci îmi făuream idealuri şi scopuri de viaţă, mă războiam cu lumea întreagă; de când te-am văzut, d-ta îmi întruchipezi tot, absolut tot...

replică celebră din romanul Gorila de Liviu Rebreanu (1938)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când cerul plânge şi noaptea îşi lasă vălul peste petalele ofilite ale amintirii, atinge visul cu degetele de cerneală ale speranţei, închide pleoapele timpului, fără să mai întrebi "De ce?", "Unde?"....

Lucreţia Ionescu Buiciuc
Adăugat de Lucreţia Ionescu Buiciuc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă numai cocoşul cântă în casă, găina se poate duce şi la vecini.

aforism de Lucreţia Ionescu Buiciuc
Adăugat de Lucreţia Ionescu Buiciuc
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce oare te-am visat azi-noapte ?

De ce oare te-am visat azi-noapte?
Acum zorii gri împing chica nopţii-n spate.
Cad amintiri peste casă – lovituri de palmă peste faţă;
Ridicat într-un cot, încerc să privesc pe fereastră
Dincolo de ceaţă.

Atâtea lucruri pe care le-am crezut pierdute revin
În mintea mea cu o durere stranie, nicidecum postumă:
Asemeni unor scrisori care tot sosesc, adresate cuiva
Care-a părăsit casa cu mulţi, mulţi ani în urmă.

poezie de Philip Larkin, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia ta, cale spre desăvârşire spirituală

Te voi cuprinde în mintea mea
În care numai vocea ta şi poezia ta există
Nu pot exista fără această creaţie... poezia
Fără acest dar pe care mi-l oferi în fiecare dimineaţă
La fiecare răsărit de soare, la fiecare apus
Suntem un ulcior de apă pentru însetaţi de dragoste
Suntem nişte frunze peste grădina bunicii
Sau poate nişte imagini de vis, ancorate de pânze dese
Suntem corăbiile mării ce portul îl inundă
Nu aşteptăm salvarea din nemurirea trupului
Dar suntem conştienţi de salvarea sufletului
De iubirea ce ne salvază, ne ridică, ne venerează.
Amintiri suave pentru iubitori, copii ai sufletelor pereche
Ferestre deschise spre suflete
Căi spre călăuzitoare timpuri...
Cunună în cer şi pe pământ.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am mai visat...

Când m-am trezit în mine era toamnă,
Se ofileau şi crini şi trandafiri,
Dar mi-a rămas în minte-un chip de doamnă
Ce îmi zâmbeşte-n zilele pustii.

Poate-ai plecat, poate-ţi încerci norocul,
Sau poate ai găsit o nouă zi,
Şi umbra îţi mai tine acum locul,
Pe acea bancă-n serile târzii.

Poate din când în când priveşti spre stele,
Cu-n zâmbet trist renunti la orice vis,
Şi par aşa departe, când pe ele,
Cu mâna-ntinsă nu le mai atingi.

Când m-am trezit era târziu şi noapte,
Te-am căutat până în ierni târzii
Şi mi-au rămas în inimă păcate
Să le ador în fiecare zi.

Am mai rămas, zâmbind, în chip de ceară
Şi-am mai visat puţin, la răsărit,
M-am modelat în chipul tău, de vară
Şi m-am topit, pe bancă, liniştit...

poezie de Daniel Leonard Moraru din Din suflet
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Senectofilie

poate
de dorul înţepăturii
te-am rupt floare
şi mi te-am pus trofeu
în buzunarul de la piept
ca într-o vază a vieţii
să mă fudulesc cu tine
unde te-am uitat

abia acum mult prea târziu
după ce te-ai ofilit
şi m-am trezit
din anestezia aromelor tale
îţi simt spinul în inimă
cum dureros te mugurşte
singurătate

poezie de Dumitru Sava
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Izvorul e limpede pentru că şi-a făcut drumul din piatră.

aforism de Lucreţia Ionescu Buiciuc
Adăugat de Lucreţia Ionescu Buiciuc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-am căutat

Te-am căutat atât de mult şi am sperat că n-ai să pleci,
Mi-ai lăsat sufletul mut şi pe obraz doar lacrimi reci.
Nu mă întreba dacă mai plâng, nu am să-ţi spun tot ce mă doare,
Chiar dacă răni în suflet strâng, tot ce-ţi ofer azi e UITARE.

Din ziua în care ai plecat, nicicând n-am mai zâmbit,
Şi aş vrea să stii că în urma ta, pe nimeni n-am iubit,
Mi-e cerul fără stele, mi-e cerul fără soare,
Şi inima din piept, iubito, iar mă doare.

Rămas în urma ta, tot strâng la piept iluzii,
În noaptea fără stele, amintiri, îmi sunt perfuzii,
În toate, doar pe tine mereu te regăsesc,
Stau singur şi adorm, în lacrimi mă trezesc.

Te-am aşteptat în gară pe un peron pustiu,
Ştiam că vii la mine, cu tine urma să fiu,
Ţi-am pregătit în grabă, un imens buchet de flori,
Când ai sosit, iubito, ne-am sărutat de mii de ori.

N-aş fi crezut că soarta e atât de nemiloasă,
Erai în faţa mea, fericită şi frumoasă,
Tu îmi zâmbeai continuu, iar timpul tot trecea,
Eram iubitul tău, iar tu prinţesa mea.

Te voi iubi o viaţă, mereu ai fost confuză,
Mai pot simţi şi acum aroma ta pe buză,
Parfumul tău de firmă şi chipul tău angelic,
În camera noastră, dragă, noi ne iubeam feeric.

Mi-e dor de glasul tău şi dorul ma doboară,
Dar poate într-o zi te aştept din nou la gară,
Ne aşteaptă banca noastră din parcul părăsit,
Eu ştiu şi ştii şi tu, noi doi chiar ne-am iubit.

poezie de Daniel Scripcaru
Adăugat de Daniel Scripcaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub pătura albastră

De oboseală, de nesomn şi de toate,
m-am întins cu faţa la cer, fără să mă gândesc la nimic,
nici măcar la tine.

Ştii tu, cum ne ţineam de câte o bară de tren
(iar cititorul, pentru că şi el are dreptul poetic la legănare – o bară de tramvai sau de fluturi)
şi ne atingeam străin aşteptând coborârea,
tot astfel copacii, cu umbrele lor subţiri şi înfometate,
se atingeau şi priveau fără vorbe.

Din tălpi, din genunchi sau poate din spusele greierilor
am ştiut deodată şi chiar am vrut să exclam:
- Uite, copacul acesta eşti tu! Şi celălalt eu!
Am fost şi iarăşi vom fi!

Dar liniştea, liniştea pe care atât de mult o doreai la sfârşit,
şi atingerea mâinilor,
a umerilor sau a gândurilor lemnoase ale copacilor
sau poate cea din curgerea nisipoasă a stelelor – în lumina ce înlumina treptat totul –
m-au adormit pe o parte
şi, când am dat să te învelesc,
tu erai şi nu erai cu mine,
de oboseală, de nesomn şi de toate.

poezie de Dorin Cozan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt parte din tine

Aveam o teamă despre noi
Şi te-am luat de mână...
Să-ţi simt iubirea ca şuvoi,
Cu mine să rămână.

Dar ţi-ai retras-o imediat
De parcă n-ai fi vrut
În inimă să îţi fi stat
Aşa cum am crezut.

Şi te-ai retras în tine mut,
Aşa cum faci mereu;
Spui doar că bine tu mi-ai vrut,
Dar binele-a fost greu...

Fost-am respinsă-n clipă grea,
N-ai vrut să mă iubeşti!
M-ai fi iubit şi-n vreme rea,
De-ai fi primit ce eşti.

Ce şarpe mi te-a-ngenuncheat,
Hrănind doar cu minciuni
Mintea ce ţi-a învolburat,
Ca răul să aduni?!...

Vorbeam, dar nu mă auzeai,
Erai aşa departe...!
Şi dacă tu mă ascultai,
Învinsă era o moarte!

Aştept să cauţi, să găseşti
Şi să mă iei de mână...
Cărarea să ţi-o potriveşti,
Iar dragostea să vină.

Ţi-am fost şi sunt un sfetnic bun,
Tu nu le ştii pe toate...!
Parte cu parte îţi adun,
Definind o carte.

Tu aminteşte-ţi cine eşti,
Găseşte drum spre mine...
Sunt partea care-o tot goneşti,
Iar partea e din tine!

Stai şi priveşte înspre cer,
Predă-te în iubire...
Te vei simţi-ncălzit în ger
Şi beat de fericire...

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!