Ceasul adevărului
O pasăre albă cântă-o baladă...
ciudat mai îngână acuma și vântul
ceața toamnei a acoperit pământul.
***
Alergam prin ceasuri cu flori la ureche,
flori ce timpul, râzând, le albește
și anii-s puțini, că mulți au trecut,
colindă Toamna fără cuvânt
***
Stau rezemată de un vis pripeag,
îl încântă durerea și anii ce-i am,
cerul albastru tânjește de dor,
un fulger face din iubire ecou.
***
Acel ceas l-am trăit o vreme
sau poate l-am găsit într-o carte veche,
sfânt ceas pentru o noapte albastră
marele a d e v ă r bate la poartă
și iartă...
poezie de Lucreția Ionescu Buiciuc
Adăugat de Lucreția Ionescu Buiciuc

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.