Când cerul plânge și noaptea își lasă vălul peste petalele ofilite ale amintirii, atinge visul cu degetele de cerneală ale speranței, închide pleoapele timpu...
Când cerul plânge și noaptea își lasă vălul peste petalele ofilite ale amintirii, atinge visul cu degetele de cerneală ale speranței, închide pleoapele timpului, fără să mai întrebi "De ce?", "Unde?"....
Lucreția Ionescu Buiciuc
Adăugat de Lucreția Ionescu Buiciuc

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.