Valsul vieții
Trupul acoperit de nisipul fierbinte al amăgirii
plutește pe aceeași apă împovărată de ani.
***
La casa sufletului am văzut pomii înfloriți
într-o noapte adâncă de prea mult dor.
***
Am vrut să cânt iubirea și noaptea iubirii
dar privighetoarea a spart tăcerea cu trilul ei..
***
Cântecul meu și cântecul de argint al păsării
au înflorit lăcrămioarele într-o singură rugăciune
***
Am vrut să cânt uitarea și durerea uitării
dar luceferii s-au stins înainte de vreme
***
Între cer și pământ, de pra multă singurătate,
asfințirea uscase și ultima alunecare de lacrimă.
***
Cântecul sorții îl deapănă noaptea și ziua
la o întretăiere de cruci bătute de vânt
pe care, din întâmplare, scrie numele meu.
poezie de Lucreția Ionescu Buiciuc
Adăugat de Lucreția Ionescu Buiciuc

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.