Nevoia de suferință
uneori, e nevoie de fierbințeala lacrimilor
pentru ca dinăuntrul nostru să se evapore veninul lamentației
uneori, e nevoie de cataracta lipsurilor
pentru ca subconștientul să poată vedea dincolo de aparențe
uneori, e nevoie să renunțăm la un om
pentru a îi păstra amintirea vie
limpede
uneori, e nevoie de ghilotina deznădejdiei peste capetele noastre încoronate cu prea mult orgoliu
pentru a restabili echilibrul lucrurilor
pentru ca rugăciunile să își recapete gustul din copilărie
uneori, omul are nevoie suferință
ca de o resuscitare a simțurilor
ca de un restart lăuntric
pentru ca speranța să nu rămână inertă
pentru ca sufletul să redevină
fecund
poezie de Gabriel Petru Băețan
Adăugat de Gabriel Petru Băețan

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.