Lacrimile descleştării noastre

Noaptea
şi-a lăsat
stelele la geamul tău.
În ardoarea selenară
tu
mă-nveţi cum să fac dragoste.
Broboane roz
se-adună pe sânii jucăuşi
ca nişte iezi, pe pulpe
şi pe coapse
când tremurul de argint
mă ţine peste tine
sau când mă ascund
sub vajnicul tău trup
şi când
sârguincios
învăţ
mă-nveţi
cum să te provoc
să te seduc
şi să te ud
cu lacrimile
descleştării noastre.

poezie de Liana Sabău
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă este ţara mea...

Vasăzică, dumneata
Ai venit în ţara mea;
Zor-nevoie plac-nu-plac,
Să mă-nveţi tu ce să fac?
Zor - nevoie vreau - nu vreau,
Să mă-nveţi pe un' s-o iau?
Ca să fac ce nu e bine,
Ca s-ajung slugă la tine?!
Apăi dacă este ţara mea,
Ce te-amesteci tu în ea?!
Păi... nu-i aşa?!

poezie celebră de Constantin Tănase
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Învăţ

Învăţ când învăţ pe alţii
Învăţ când ascult
Învăţ când citesc
Învăţ de la copii
Învăţ de la animale
Învăţ de la natură
Învăţ să respir
Învăţ să trăiesc
Învăţ să iubesc
Învăţ... sa fiu OM...
Învăţ...

poezie de Viorel Vintila
Adăugat de Dan .C
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa

Mă-nrobeşti cu veşmânt înşelător
şi răbdătoare-mi coşi peste trup
panglicele umilinţei.
Mă-nveţi tot mai des
să-nchipui în tine
o scoică a timpului
prin care ecoul se pierde
spre nudul depărtărilor...

Ca şi cum noi n-am fi fost
niciodată.

poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAŞI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş fi dansat cu tine

Aş fi dansat cu tine, înc-o vară,
La Vama Veche sau la Costineşti,
Când pescăruşii cântă la chitară
Şi pe nisip... păcatele-nmulţeşti.

In noaptea violetă... şi mahmură
Ascund sitarii frica-n stufăriş,
Iar luna c-un pahar de băutură
Revendică amorul... pe furiş.

Aş fi dansat cu tine, dezgolită,
Ca o ispită albă, de argint,
Lăsându-mă, încet, a fi iubită,
Când pică stelele înspre Corint.

Parfumul tău, de iasomie pură
Pătrunde în adâncuri inocent,
Ca o esenţă... ca o picătură,
Ce răscoleşte trupul... permanent.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erezie de mătase

Bijuterie-înrourată de carne şi de foc
cu sânii de zăpadă şi coapse de smarald
numai lângă stele ai mai avea un loc
icoană pentru care în zeci de iaduri ard

Cu sânii de zăpadă şi coapse de smarald
chiar astăzi frumuseţea e un atac de cord
în apele iubirii ca un copil mă scald
ca noaptea mea cu ziua să fie iar de-acord

Doamne frumuseţea e un atac de cord
şi numai printre stele am mai avea noi loc
când sânii tăi iubito mi-arată Polul Nord
bijuterie-înrourată de carne şi de foc

Cu sânii de zăpadă şi coapse de smarald
cu flori de tei să ningă şi-n cer să fie cald

sonet de Costel Zăgan din Cezeisme II (2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

E noaptea suavă şi osânda plăcută

E noaptea aproape-nspre orele două,
Când visele strâng nectarul din sâni
Şi scutură pulberi albastre prin rouă
Privirea-ndrăzneaţă din ochii păgâni.

E noaptea atinsă... de o vie chemare,
Când coapse nebune... şi albe mă vor,
Adânc a pătrunde în miezul de floare,
Năvalnic... ca apa, semeţ... ca un zbor.

E noaptea plăpândă, sfioasă şi plină,
Când clipe rebele în cupe se ascund
Şi fluturi ce aleargă spre clipa divină
Turna-vor în tine... amorul... profund.

E noaptea suavă şi osânda plăcută,
Când fulgeră gânduri şi astrele cad
La porţi de izvoare, iar luna-i tăcută,
Ca cetina verde... sfinţită... de brad.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când sufletul îţi plânge, esti ca un copac fără rădăcini prin geometria vieţii, stelele picură peste tine ca nişte lacrimi de argint. Atunci, ai nevoie mai mult ca oricând de speranţă.

Camelia Opriţa în Te Deum (25 decembrie 2007)
Adăugat de Ioan Alexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glas

De ce mă mai caut, oare,
când ştiu
că m-am ascuns
printre foile de tutun ale ţigării
pe care tocmai
o fumezi?

poezie de Liana Sabău
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu mă cerţi

Să nu mă cerţi de voi greşi vreodată
Şi mâinile-nspre tine... le întind,
Adulmecând făptura ta curată
La vreme când luceferi se aprind.

Ai să mă cerţi... iubindu-mă nebună
Când pică frunze galbene de nuc,
Jucându-i noaptea vântului pe strună
Şi visele pe-o culme... îmi usuc.

Să nu mă cerţi... că nu pot fără tine,
Că nu ştiu a uita şi-a părăsi,
Năpraznic fi-va fulgerul ce vine
Şi porţile închise va găsi.

Ai să mă cerţi... în fiecare seară,
Iertându-mă în dimineţi de-amor,
Când trupul tău în rouă se-nfăşoară
Şi se-adânceşte-n mine ca un dor.

Să nu mă cerţi sau ceartă-mă... iubire,
Furtunile de voi opri la piept
Şi împletindu-le cu argint şi fire,
Am să le-aşez pe sânul tău cel drept.

Ai să mă cerţi când muzicile cântă
Şi plouă peste rând şi peste noi
Când palme-ncinse coapsele-ţi frământă
Şi noi iubito suntem încă... goi

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mugurul-floare

Sunt nerăbdătoare
ca un mugur
ce devine floare.
Când te voi vedea?
Când voi fi a ta?
Simt că mugurul moare
născând o superbă floare
o beţie de culori,
de petale.
Ia-mă în palma ta
şi miroase-mă!
Ocroteşte-mă
ca pe o femeie-floare
ce sunt
şi iubeşte-mă
într-o continuă polenizare!

poezie de Liana Sabău
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trup îmbălsămat în jar

Iubita mea îți dăruiesc această noapte cu stele și cu vântul liniștit,
Cu inima mea de la miazănoapte, cu sufletul asfințit și răsărit
Când focul se aprinde pe dealuri, când aripa păsărilor zboară afară
E vânt, dar ochii mei zboară până la tine în palmă
Zburând, dimineață solară
Căci în noaptea asta fără tine mă trezesc
Adierile părului tău și sânii tăi și brațele tale
Răvăsându-mi mâinile în carnea umerilor
Când eu te strâng în brațe și tu ai pielea roz catifelată.
Obrajii unde sărutarea mea înverzind se împreună cu ploaia
În trup, curgându-ţi o dragostea eternă.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cantec de lebada

Lasă-mă
In colivia mea de aur
Numai acolo
Mai ştiu să zbor,
Mai pot să cânt.
Iubeşte-mă
Punându-mi zilnic
Simfonii albastre
La pick-up-ul care
Se învârte
Roată a norocului.
Hrăneşte-mă
Din când în când
Cu câte o sămânţă
Ne-ncolţită
Si mai dă-mi să beau
Când mi-s ochii uscaţi
Câte-o lacrimă.
In rest
Nu te mai obosi
Să mă-nveţi zborul
Pentru că ştiu
Că nu m-aş mai găsi.

poezie de Cristina Davidescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patruzeci de zile

Obiectele au ochi de jar, mai ales cărţile, cum spunea o prietenă.
Când privesc cum s-au demodat, prizoniere în imitaţii ieftine de piele,
în cartoane căptuşite cu burete, în haină de supracopertă,
mi se tulbură ochii de milă, ca pentru nişte copii.

Nu toate femeile scot cărţile la aer o dată pe an, la fel cum
tot ele nu curăţă tocul ferestrelor, ci doar geamul,
geamul păcătos care ne inundă cu razele maculate cu praful gărilor şi
aşteptărilor, cu praful celor muribunde, cu file palide şi litere
ce-şi pierd identitatea, atrase în hârtie precum frunzele toamnei în pământ.

Povestitorul scrie, scrie tot mai repede.
Scrie, scrie tot mai la fel, până când ele nu mai au titluri.
Abia ce mă prind cu dinţii de liana unei jungle, că imediat jungla
devine deşert, liana şarpe şi eu călcâiul Evei muşcat de şarpe.
Eu scriu despre apă, apoi despre fântână, apoi despre găleată,
el scrie invers: găleata se varsă în fântână, fântâna seacă şi apa se tulbură.

Nu toate femeile îşi scutură hainele de praf, şi atunci
praful razelor dimineţii în casa lor e doar praful anticarilor şi bibliotecilor,
peste genele lor frumoase şi închise, când stau de veghe şi de rugă
pentru copiii lor buni şi fără de noroc. Acest pământ, ţinut în lumină.
Povestitorul scrie mai departe, cărţi noi şi fără de noroc.

Numai noaptea, peste pietrele din curtea bisericii, peste lespezile scrise,
cad raze de lună ca în grădina Ghetsimani. Raze curate.

poezie de Cristina-Monica Moldoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De dragul tău...

De dragul tău...
S-au oprit vulcanii din scâncetele lor surde,
când, simţindu-ţi tălpile arse de lacrimile mele,
ţi-au adormit focurile din adâncuri.

De dragul tău...
Şi-a oprit dogoarea peste ceruri, soarele,
când, atingându-ţi buzele crăpate de suspinele mele,
ţi-a plâns norii peste ele

De dragul tău...
Şi-au închis ochii strălucind noptea, stelele,
când, luminandu-ţi chipul brăzdat de săruturile mele,
ţi-au mângâiat obrajii îmbujoraţi.

poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arta de a muri

Ali are o presimţire
şi-a lăsat sufletul lângă măslin
noaptea vin animalele
şi fură visele servitorilor
ramurile au început să se usuce

nu le poate spune nimic de când
a învăţat mersul pe ape
şi trecerile prin oglinzi

Ali ştie cum să le potolească foamea
în plină zi
se închină în văzul tuturor
nu poate respira dacă potirul e gol
i-a învăţat cum se trece prin site cuvântul

Ali ţine lumânările pe piept
şi nu se aud bătăile inimii
el trage cu poftă din narghilea
pufăind adevărul peste zilele triste
îşi piaptănă barba stufoasă
şi când e singur pleacă

Ali şi-a înscenat altă viaţă

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti lângă mine

Eşti lângă mine atunci când eu mă simt pierdută
Eşti lângă mine atunci şi asta mă ajută
Eşti lângă mine atunci când plouă şi când ninge
Eşti lângă mine atunci când dorul mă învinge
Eşti lângă mine atunci când rana rău mă doare
Eşti lângă mine atunci când caut alinare
Eşti lângă mine atunci, ca îngerul ceresc
Şi mă veghezi mereu, mă-nveţi cum să iubesc.

poezie de Angela Guo, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când se-adună

Când se-adună la un loc
Se admiră reciproc.

distih de Tudor Arghezi
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor de tine

Când ploaia-şi lasă paşii reci
Peste islazuri şi poteci,
Când cerul gri în umbră ţine
Şi răul, şi un strop de bine,
Mi-e dor de tine!

Când trenul şuieră în gară
Şi doi-trei călători coboară,
Când pe fereastră văd doar şine,
Una se duce, alta vine...
Mi-e dor de tine!

Când drumul nu se mai termină
Şi am sau nu am nicio vină,
Când totul pare trist pe lume,
Iar starea asta n-are nume,
Mi-e dor de tine!

Când nu mai am în lacrimi sare
Şi altă zi abia tresare,
Când nu aud decât suspine
În clipe de iubire pline.
Mi-e dor de tine!

Când mă trezesc, într-un târziu,
Peronul gării e pustiu.
Înnod eşarfa cu buline
Şi scriu pe un caiet cu rime:
Mi-e dor de tine!

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În palma ta

Aş dormi în palma ta...
Ocroteşte-mi obrajii
şi buclele rebele,
lipeşte-ţi buzele
de pleoapele mele.
Aş visa în palma ta
cuprinde-mi genunchii
şi pulpele perfecte,
muşcă-mi rotula
- ca mărul verde -
sărută-mi tălpile
de-atâtea ori
până când...
mă trezesc în carnea ta
deposedată de litera a!

poezie de Liana Sabău
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Condorul

Mă înalţ ca un condor,
Spre tine, spre tine...
Şi zbor, şi zbor
Alături de sufletul tău!
M-agăţ de Soare,
De poala lacrimii,
Ce curge din stele!
Şi zbor, şi zbor
Sub bolta cerului în valuri,
Prinsă-n nori...
Suflu, suflu
Peste zarea întinsă.
Şi-n gând, şi-n suflet
Lacrimă şi lacrimă!
Şi zbor, şi zbor
Prin lacurile luminii,
Prinsă de lanţul iubirii,
Printre stelele abisului,
Purtând sufletul bucuriei!
Zbor şi iar zbor,
În albia verde-albastră,
Să te-ntâlnesc, copilă dragă,
La poarta Raiului!
Ca un condor
Străbat viaţa...
Şi zbor, şi zbor
Alături de aripile condorului,
Ce mi le împrumută
Din când în când,
Să ajung la tine, Liana!
Să ajung la tine, Soare!
Şi la Dumnezeu!

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!