Cantec de lebada

Lasă-mă
In colivia mea de aur
Numai acolo
Mai ştiu să zbor,
Mai pot să cânt.
Iubeşte-mă
Punându-mi zilnic
Simfonii albastre
La pick-up-ul care
Se învârte
Roată a norocului.
Hrăneşte-mă
Din când în când
Cu câte o sămânţă
Ne-ncolţită
Si mai dă-mi să beau
Când mi-s ochii uscaţi
Câte-o lacrimă.
In rest
Nu te mai obosi
Să mă-nveţi zborul
Pentru că ştiu
Că nu m-aş mai găsi.

poezie de Cristina Davidescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orgolii

Orgoliu nemăsurat şi mândria
Sunt lucruri ce ne-au furat bucuria
De-a ne căuta sau de-a ne găsi,
De-a conjuga, la prezent, verbul,, a iubi".

Sunt la o bătaie de inimă... distanţă
Nu-i timp pentru atâta ignoranţă
Iubeşte-mă, când dorm cu tine-n gând
Iubeşte-mă, când te alint sau când îţi cânt!

Iubeşte-mă şi-atunci când te mai cert
Iubeşte-mă, când grabnic eu te iert
Când te aştept cu visele pe masă
Tu, pentru mine-nsemni mereu,, acasă"!

poezie de Lucia Guriţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte-mă!

Iubeşte-mă când plouă,
Iubeşte-mă când râd,
Când lacrima e nouă
Şi râsul e flămând.

Iubeşte-mă când ninge,
Iubeşte-mă de plâng,
Când zâmbetul atinge
Zăpada mea din gând.

Iubeşte-mă când poţi
Sărutul să-l îngropi,
Când ochii mei netoţi
Bat la nouă porţi.

poezie de Amelia Florentina Glava
Adăugat de AMelia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sms eşuat

Eu nu îţi trimit sms,
Aş scrie scrisori, dar nu ţi le-aş trimite,
Le-aş pune în sertarele pe care nu le am,
şi nu le voi mai scoate niciodată de acolo.
m-aş trasforma în scrisoare
şi m-aş ascunde printre cărţi groase şi prăfuite
ştiind că acolo nu mă vei găsi niciodată.

Dar sunt un e-mail ajuns în Spam,
pe care îl citeşti doar atunci
când nu m-ai primeşti declaraţii de vise în Inbox.

Apăs sute de like-uri
pe imaginea ta care mi sa oprit de atâta timp pe lentile,
păcat ca nu pot să dau un replay amintirii.

Numai tastele mele au rămas întregi
pentru că îţi iubesc tăcerea,
îmi place să ştiu că eşti
dincolo de monitorul meu,
în aşteptarea unei discuţii banale
plină de semne zâmbitoare sau triste.

Ştiu că nu îmi poţi da delete...
Ştiu că ţi-e dor de ceea ce voi fi
după ce mă vei vedea...

Eu nu îţi trimit sms,
Pentru că tu ştii...

poezie de Anna Panovici din Sfârşit de Autograf (21 iunie 2011)
Adăugat de Anna Panovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când o să mai ştiu oare...

Când o să mai ştiu oare
Să vorbesc graiul pâinii
Ca atunci când alergam,
copilă
să culeg îmbrăţişări
din marea galbenă
despletită în pletele verii...

Când o să mai ştiu oare
să ascult şoapta pământului
ca atunci când închideam ochii
şi atingeam cu palma
obrazul pământului ud
înăsprit de zdrenţele ploii.

Când o să mai stiu oare
să hoinăresc fluierând prin padure
ca atunci când creşteam
doar o frunză în priviri
şi o plângeam verde
pe trunchiul unui copac
să-i panseze rănile
lăsate de naşterea frunzelor.

Când o să mai stiu oare
că dorul nu e o rană.
Când o mai ştiu oare
că amintirea nu e o lacrimă tristă.
Când o să mai ştiu oare
că nu o să mai ştiu...

poezie de Mirela Nicoleta Toniţă
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

În rest totul e nisip...

într-o bună zi voi coborî
de pe linia orizontului
şi voi trece malul
toate întâmplările vor fi
numai ale mele
ştiu asta...
bătăile de clopt
îmi vor deschide poarta
înspre Dumnezeu
acolo e mama
acolo e tata
acolo e şi cireşul înflorit
de sub care tata
îmi zâmbea
când alergam după fluturi
acolo e şi o parte din mine

drumul va fi lung dar
nu atât de lung
încât să
nu pot evada din mine
din când în când
o să vă privesc
prin ochiul lui Dumnezeu

din urmele acoperite cu lacrimile fiicei mele
vor creşte linişti
în rest totul e nisip...

poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştiu

Nu ştiu, Doamne, să mă rog mai bine,
Nu ştiu, Doamne, să Te chem mai mult,
Nu ştiu, Doamne, dacă eşti cu mine,
Nici nu ştiu de ştiu să Te ascult.
Ştiu atât: să Te privesc întruna,
Să mă cânt la cer de dorul Tău,
Să Te-aştept când licăreşte luna
Şi să strig când bântuie cel rău.

Nu ştiu să mă-nchin cu voce tare,
Nici nu ştiu să plâng dacă mai pot
Ţi-am cerut doar milă şi iertare
Şi-am venit cu sufletul cu tot...

poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am trăit exclusiv pentru tine, de când te ştiu. Am venit după tine mereu, am ieşit cu toţi prietenii tăi mereu, am fost acolo, lângă tine, de câte ori am simţit că ai reală nevoie. Am fost femeia ta cum nu ştiu câte femei au fost ale altui bărbat, refuzând şi simplul gând de a fi cu altcineva. Am făcut lucruri pentru noi, am înfruntat oameni pentru noi, am plecat de-atâtea ori din lumea mea şi... m-am trezit singură, nu numai după visul de azi noapte, ci aşa, dintr-odată. E atât de aiurea să nu-l mai poţi crede pe iubitul tău, să nu mai ştii când îţi spune adevărul şi când te înşală, să nu poţi avea măsura iubirii lui decât când îi eşti în braţe.

Mihaela Rădulescu în Întreabă-mă orice (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiu să cred...

Am decupat din mine
o pagină de alb
prin care respir
începuturi de univers.
Mă topesc
în zboruri albastre
şi renasc
orizont.
Simfonii de gânduri
curg între noi
simulând întregul,
care învaţă să crească
în sine însuşi...

Deschid ochii.
Trăiesc în vibraţiile
oricărui centru de lume
şi pentru prima dată
ştiu să cred...

poezie de Iuliana Şerban
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă...

.. mai lasă-mă te rog mai lasă-mă în viaţă
mai lasă-n trupu-mi suflul vlăguit
mă lasă-mă să văd în dimineaţă
luceafărul din ape răsărit

mai lasă-mă te rog mai lasă-mă în viaţă
să mai apuc un soare purpuriu
cu rouă să mă spăl senin pe faţă
de colbul lunii rece şi pustiu...

mai lasă-mă te rog mai lasă-mă în viaţă
voi încerca să nu te mai ador
voi inerca să fiu că tine- ghiată
să nu mai ştiu ca ghiaţa nici un dor

mai lasă-mă te rog mai lasă-mă în viaţă
să gust din plin şi ceruri în amiezi
să mai privesc la norii ce se- agăţă
de zări pe care simt că le mai vezi

iar când se va lăsa în mine noapte
şi numai stelele şi zări vor licări
să ştii că am lăsat în urmă şoapte
în care strig că nu mai pot iubi...

poezie de Iurie Osoianu (16 ianuarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-aş lepăda de tot

Tu mi-ai robit şi inima şi visul;
Nu-naintez, iar să mă-ntor nu pot,
Mă-nchid şi tac... prieten mi-e doar plânsul,
Am obosit... m-aş lepăda de tot!

De tot, de toate, dar nu şi de tine,
Căci tu rămâi, în mine, doar al meu,
Chiar dac-aşa mi-e rău şi când mi-e bine,
Te voi iubi, până la Dumnezeu!

Am să te-aştept, ştiu c-ai să vii la mine,
Lumină ai să faci la tine-n gând,
Numai tu te pricepi atât de bine
Să-mi ştergi o lacrimă, din când în când!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea vine de la Dumnezeu şi se întoarce tot la Dumnezeu. În rest, când vreau să zbor, mă apuc şi scriu. Nu ştiu dacă scriu bine, dar, în general, textele mi le scriu singură. Nu ştiu dacă sunt poezii, dar puţin fior poetic, acolo, tot au! Îmi place şi fac asta cu toată fiinţa mea. De fapt, în momentul în care nu voi mai putea face asta, înseamnă că voi muri.

citat din Dida Drăgan
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doina (Oralităţi)

! merg şi scriu-şi scriu!-
şi că te caut nu promit,
iar compun mintal
te când hârtia s-a scumpit,
scriu pe creier
cu negreala de pe suflet
negru negru negru negru-
şi negreala asta negreşit
apele-or s-o spele-
când îmi va ploua direct pe creier-
asta după ce-mi voi fi vândut calota
fiindcă osu-i bun pentru hârtie-
asta după ce mă vor fi otrăvit:
zilnic iau şi beau otravă,
zilnic beau otrava lor,
mă omoară, ştiu, dar cu zăbavă,
doamnelor şi domnilor!

poezie de Cezar Ivănescu din Doina (1983)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu vreau să ştiu

Eu vreau să ştiu de ce, Isuse,
Eu vreau să ştiu de ce mă doare
Şi vreau să ştiu la cine-s duse
Atâtea lacrimi şi splendoare.
Eu vreau să ştiu de ce sunt sfinţii
Îngenuncheaţi în catedrale
Şi până unde ochii minţii
Se vor împovăra de jale.

De ce Acela care cântă
Şi care vine şi adună
În prag de moarte şi de nuntă
Se-ascunde dincolo de lună.

Te rog să-mi spui aceste toate
Neînţelesuri, sau mai bine
De-n lumea asta nu se poate
Să vii şi să mă duci la Tine...

Mă ţine Tu în zborul lung
Când vreau la Tine să ajung
Să nu mai cad, să nu mai mor
Să nu mă mistuiesc în zbor.

Şi miilor de pui de cuci
Lumini de stele să le-aduci
La toţi, Isuse, să ne dai
Putere să zburăm spre rai...

poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când berzele pleacă în august

Berzele se-adună-n stoluri şi fac roată peste sat,
Se-vârtesc ca într-o horă, parcă inspectează locul
Şi planează-n rotocoale, apoi din aripă bat,
Bat cu aripile-n aer săgetând spre sud cu ciocul.

Şi-au luat cu ele puii care-ades se pierd de stol,
Câte una se întoarce ca un ghid şi îi adună,
Stolul îi îmbrăţişează şi îi prinde-n rotocol
Şi trec dincolo de zare, peste dealuri, împreună.

Nu e toamnă, nu e vremea, vara este încă-n toi
Zborul lor spre alte ţărmuri lasă semne de-ntrebare
Cine, ce nu le mai place, de ce pleacă de la noi?
Lasă pe pământ doar umbra şi se pierd în depărtare...

Mă cuprinde o tristeţe când văd berzele plecând,
De sub gene se prelinge câte-un strop mărunt de rouă
Fiindcă ştiu că după ele mă vor părăsi curând
Mierla şi privighetoarea... şi mai ştiu că toamna plouă...

Şi vin vremuri de restrişte, vin cu ceaţă şi cu vânt,
Vin cu burniţe şi brumă, nopţi şi zile friguroase
Care-alungă zbor de fluturi şi al păsărilor cânt,
Vin cu frunze ruginite, flori uscate... şi angoase...

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Au gust de tine...

Ochii mei poartă izbânda luminii
pun carmin în sângele macilor
şi râd atât de albastru
când fluturii se rotesc în simfonii,
ochii mei stau primii la pândă
să prindă galbenul ce sărută albul lunii
şi atunci ochii mei scriu poezii,
ochii mei sunt căprui şi verzi în lumină
aşa ca o dulce nehotărâre,
când vrei să pleci şi nu poţi,
sau ca atunci când stelele
nu ştiu să spună noapte bună
ochii mei poartă în sclipiri chipul tău,
aşa sunt ochii mei
scrişi să vadă cu tine....

poezie de Ioana Cîrneanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşteptare...

se zbat albastre vigelii
pe cer de seară purpuriu
şi eu te tot aştept să vii
de când mă ştiu decând te ştiu

sunt răbdător ca un păgân
cu trup scăldat în veşnicii
mai sunt ca iarna de bătrân
de când aştept şi nu mai vii

nici lacrimi triste nu mai am
să-mi ung orbitele pustii
dar ochii rezemaţi de geam
şi drum, te văd mereu cum vii...

poezie de Iurie Osoianu (13 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi m-aş stinge în Chontalpa...

Doamne, dă-mi puterea nopţii de-a aprinde felinare
Şi umbreşte-mă cu stele, să privesc numai spre cer!
Jos, sub talpa goală plânge, o bucată de cărare,
Unde-au aruncat poeţii colţii unui rinocer.

Doamne, dă-mi puterea zilei, de-a dezvălui tăciunii,
Ce mocnesc sub măşti de ceară, când privesc în ochi un om,
Să mă-naripez albastru, să-mi întind precum gorunii,
Fruntea ca un ram cuminte din tăcerea unui pom.

Doamne, dă-mi un colţ de lume, unde se ascund poeţii
De arcaşi tocmiţi de foamea de-a muşca din muza lor!
Mi-ar fi bine-n stânca mută, unde scriu în gând asceţii
Toată nebunia lumii din satanicul decor.

Doamne, dă-mi puteri să-mi caut, prin cenuşa ce ne ninge,
Într-o iarnă-n care albul are cruci la cătăpâi,
Candela ce-au stins-o corbii! Doamne, ochii nu mi-i stinge
Şi în preajma fricii mele, te-aş ruga să mai rămâi!

Mi-s puterile sleite şi împiedicaţi mi-s paşii
În mătasea-ndoliată ce o ţese un paing.
M-aş teleporta-n Chontalpa, unde-au locuit mayaşii
Şi departe de-astă lume, Doamne,-aş vrea ca să mă sting...

rugăciune de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluturi

Vreau să cant, să uit că exişti; să îmi imaginez că eşti un coşmar care mă urmăreşte în vis.
Vreau să cânt, să pleci pentru totdeauna din sufletul pe care tu l-ai distrus.
Vreau să cânt când îmi vine să plâng, să cânt atunci când în mine fluturi sunt, şi să îmi amintesc cat de mult te iubesc sau ce mult te-am iubit.
Vreau să cânt pentru că ştiu că nu te-am pierdut, şi să plâng, că defapt niciodată nu te-am avut!

poezie de Rareş-Mircea Jiga (2015)
Adăugat de Rares Jiga
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi m-aş stinge în Chontalpa...

Doamne, dă-mi puterea nopţii de-a aprinde felinare
Şi umbreşte-mă cu stele, să privesc numai spre cer!🌟
Jos, sub talpa goală plânge, o bucată de cărare,
Unde-au aruncat poeţii colţii unui rinocer.

Doamne, dă-mi puterea zilei, de-a dezvălui tăciunii,
Ce mocnesc sub măşti de ceară, când privesc în ochi un om,
Să mă-naripez albastru, să-mi întind precum gorunii,
Fruntea ca un ram cuminte din tăcerea unui pom.

Doamne, dă-mi un colţ de lume, unde se ascund poeţii
De arcaşi tocmiţi de foamea de-a muşca din muza lor!
Mi-ar fi bine-n stânca mută, unde scriu în gând asceţii
Toată nebunia lumii din satanicul decor.

Doamne, dă-mi puteri să-mi caut, prin cenuşa ce ne ninge,
Într-o iarnă-n care albul are cruci la cătăpâi,
Candela ce-au stins-o corbii! Doamne, ochii nu mi-i stinge
Şi în preajma fricii mele, te-aş ruga să mai rămâi!

Mi-s puterile sleite şi împiedicaţi mi-s paşii
În mătasea-ndoliată ce o ţese un paing.
M-aş teleporta-n Chontalpa, unde-au locuit mayaşii
Şi departe de-astă lume, Doamne,-aş vrea ca să mă sting...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înnebunit

M-ai înnebunit c-un zâmbet şi gropiţe în obraji,
Cu sărutul tău albastru şi aroma ce-o degaji,
Mi-am pierdut luciditatea, dar ce bine-i fără ea,
Îmi simt inima cum bate, nu mai e rece şi grea

Acum sunt un vals poetic, sărut paşi în urma ta,
Culeg de prin vers petale, ca să nu te pot uita,
Tu mi-ai devenit buchete de îmbrăţişări şi vis,
Eram undeva prin iaduri, neştiind de paradis

N-am nevoie de prea multe, e de-ajuns să ştiu că eşti,
Lasă-mă să fiu năucul ce te face să zâmbeşti,
Iar din când în când dă-mi voie să te mângâi, să alin,
Să fiu eu acela care îţi mai fură un suspin

Am înnebunit femeie, te rog nu mă judeca,
Doar iubeşte-mă pe viaţă, însă nu mă vindeca,
La ce-i bună vindecarea când eu vreau să te iubesc,
Mai bine nebun de tine... ca să simt că mai trăiesc

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!