În palma ta

Aş dormi în palma ta...
Ocroteşte-mi obrajii
şi buclele rebele,
lipeşte-ţi buzele
de pleoapele mele.
Aş visa în palma ta
cuprinde-mi genunchii
şi pulpele perfecte,
muşcă-mi rotula
- ca mărul verde -
sărută-mi tălpile
de-atâtea ori
până când...
mă trezesc în carnea ta
deposedată de litera a!

poezie de Liana Sabău
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mugurul-floare

Sunt nerăbdătoare
ca un mugur
ce devine floare.
Când te voi vedea?
Când voi fi a ta?
Simt că mugurul moare
născând o superbă floare
o beţie de culori,
de petale.
Ia-mă în palma ta
şi miroase-mă!
Ocroteşte-mă
ca pe o femeie-floare
ce sunt
şi iubeşte-mă
într-o continuă polenizare!

poezie de Liana Sabău
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Palma mea

Palma mea sânul cuprinde,
Buzele... îl dezgolesc,
Degetul... coarda întinde
"Doamne", cât o mai iubesc.

Palma mea... binecuvântă,
Limba-i necuvântătoare,
Sufletul... în mine cântă,
"Doamne", câtă desfătare.

Palma mea... vise desface,
Ochii verzi... ademenesc,
Vinul în pahare... tace,
Degetele, doar, vorbesc.

Şi o fac... fără ruşine,
Nu au linişte, nici pace,
Nebunia o-ntreţine
Ritmul inimii buimace.

Oare ce gândeşte fata?
Coapsa cine-i încălzeşte?
Timpul e aproape, gata,
Palma mea o-nnebuneşte.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dormi

Dormi dulce somn netulburat
În flori şi în dantele,
Dormi că ţi-au pălit mâinile
În grelele inele.

Dormi rece somn ne’nfiorat
De gânduri, nici de vise,
Dormi că ţi-au rănit pleoapele
Făcliile aprinse.

Dormi veşnic somn îmbălsămat
În beznă şi-n uitare,
Dormi că ţi-a muşcat buzele
A Morţii sărutare.

poezie clasică de Mateiu Caragiale
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi e destulă fericirea!

Că cerul stă să se prăvale peste creştet
Cu hora norilor de ploaie hămesiţi,
Că printre nori o rază se grăbeşte
Spre paşii de-alergări îndrăgostiţi,

Că ochiul poartă-a verdelui cunună
Perpetuu răstignită de frumos,
Că-n suflet resemnările-şi adună,
Comoara împlinirilor, mănos,

Că gust această clipă minunată
Din palma timpului înnebunit,
Că inima zvâcneşte răsfăţată,
Când pruncul îmi zâmbeşte fericit,

Îmi e destul, îmi e destul, Viaţă,
C-alerg cu pas de râu vertiginos,
Că mă trezesc în fiecare dimineaţă
Cu dor în piept şi gândul luminos.

Îmi e destul, că-mi depeni fir de aţă
Pe ghemul ce-ndrăzneşte a visa,
Că pot să scriu cu pacea sângelui: Viaţă,
Sunt fericită că mă ţii în palma ta!

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce nu dormi?

De ce nu dormi la ora asta
Când păsarile dorm in crang?
Doar ingerii vegheaza cerul
Şi muritorii pe pamant!

De ce nu dormi, ce gand te-apasa
În noaptea neagra, ce stihii
Din colturi triste de odaie
Trezesc în tine amintiri?

Tu lasă pleoapele sa cada
Aşterne-ti liniste in suflet
Şi lasa somnul sa te prinda
Iar zorii să-ţi aducă zambet.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gutui cu obrajii înfriguraţi

îmi aşez bagajele cu grijă alături
văzduhul ninge înspre amiază

cred că aş putea să învăţ
pe dinafară plânsul unei ninsori sclipind de durere
am simţit de-atâtea ori cum mă nărui
în mine când scriu
şi ce mult am visat să fiu frumoasă preacurată zăpadă
să mă iubeşti până la poluri să mă sorbi
ca pe vinul fiert cu scorţişoară
ţinându-mă cu două mâini tremurând

se răsucesc în ninsori copacii
am pus stop-cadru pe munţii târzii
să mai pot visa
până la întoarcerea acasă

unde mama mi-a pus în cameră
gutui cu obrajii înfriguraţi

poezie de Ştefania Puşcalău din Măr copt de iubire (30 noiembrie 2010)
Adăugat de Ştefania Puşcalău
Comentează! | Votează! | Copiază!

De dragul tău...

De dragul tău...
S-au oprit vulcanii din scâncetele lor surde,
când, simţindu-ţi tălpile arse de lacrimile mele,
ţi-au adormit focurile din adâncuri.

De dragul tău...
Şi-a oprit dogoarea peste ceruri, soarele,
când, atingându-ţi buzele crăpate de suspinele mele,
ţi-a plâns norii peste ele

De dragul tău...
Şi-au închis ochii strălucind noptea, stelele,
când, luminandu-ţi chipul brăzdat de săruturile mele,
ţi-au mângâiat obrajii îmbujoraţi.

poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glas

De ce mă mai caut, oare,
când ştiu
că m-am ascuns
printre foile de tutun ale ţigării
pe care tocmai
o fumezi?

poezie de Liana Sabău
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmbrăţişare

Cu degetul în palma ta
Trasez comete
Verticale
Pentru soare răsare
Şi lună călare pe mare.

Cu braţele te prind strâns
Să n-ai scăpare
În mişcare
Totul pare că stă
Totul pare.

Dulceaţă de cireşe amare
Dacă mă doare
Cerul
Când păşeşti agale
Sărutare.

Picioarele mele te-aleargă
S-ajungi până mâine
La mine
Să-mi strigi în ureche
Mai tare.

Cu degetul în palma ta
Te vreau, Culoare
În mine.
La tine sunt norii mei
Îmbrăţişare.

poezie de Claudia Ciobanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din palma mea cocori
Zburară în eter
Şi palma mea în zori
Se prefăcu în Cer

catren de Corneliu Sofronie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Palma dată de cerşetor doare mai tare decât palma bogatului...

aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2020)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

în palma ta

în palma ta creşte copacul
care înfloreşte şi-şi desenează cerul
îl face cum vrea să-l facă
îi trage o culoare sângele zvâcneşte
îl simţi în timpane cum vuieşte
copacul din palmă deschide lumea
deschide geamul zgârie să nu zacă
trist şi izolat în debutul veacului

palma ta hrăneşte viaţa născută
cu multă trudă din veştedul copac
muză în palida chemare
degetele zvâcnesc şi strâng copacul

palma ta e o ultimă chemare
cu înţelepciune lipeşte şoapte

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire

Sărută-mi umbra de pustiu celest şi noaptea ce-n apusuri se-nfiripă
Atinge-mi timpul de amar firesc şi visele cuminţi trăite-n pripă
Cuprinde-mi paşii mici rămaşi în zare şi gândul mi-l îmbracă-n primăveri
Dă amintirilor tribut uitare, firav şi taină peste mutele plăceri.
Sărută-mi gândul primenit de tine, la răsărit de clipă şi trecut
Aprinde-mi dorul în lumină vie şi oază de sublim necunoscut
Îmbracă-mi goliciunea caldă, cu fir de soare plin de strălucire
Veşmânt de vânt să ne adie, cu poftă de senin şi fericire.
Sărută-mi iarna alungată-n cremeni şi-n jar nestins de izbucniri
Să fim pentru o clipă gemeni, plini de păcate, bine şi simţiri
Opreşte-mi dulcele suspin, cu şoapta mării pe un ţărm uitat
Să ne găsească îmbrăţişati aprilie, cu trupul său de fum înmiresmat.
Sărută-mi dorul de a te avea şi teama nesfârşită de-a te pierde
Rămâi şi doar trăieşte-mă frumos, în Raiul nostru necuprins şi verde
Şi de vor ninge anii peste noi, cu-a lor povară şi robire
Tu rogu-te, sărută-mi viaţa cu iubire...

poezie de Andreea Palasescu (4 martie 2018)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu, cuibărită în palma mea

Când toate venele te dor şi toamna-i toamnă
Primăvara ta un ochi marin al fericirii
Ne îmbrăţişează la răscruce
din timpul răsărit pe cruce,
Din florile de trandafir
în toate se întorc poveşti
Pe zi ce trece eşti mai albă
Te caut asiduu ca pe o scânteie,
ce zânele o poartă în salbă
E lună plină miezul nopţii
Îmi las privirea să plutească la colţul porţii
Licurici, lumina ca s-o împodobească cu adierea verii
Ierni, iar prin silabe trece înghetul
Tu, cuibărită în palma mea
Să dormi să te trezeşti, visând.

poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În palma ta, într-un poem de jale...

M-aşez în palma ta să-mi caut drumul
Spre primăvara care întârzie,
Pe linia iubirii stă nebunul
În braţe c-un buchet de iasomie.

Într-un hăţiş de riduri stă norocul,
Un caprifoi cu patru foi mă strigă,
Că i-a venit prea timpuriu sorocul
Şi lacrima neşansei mă irigă.

În palma ta sunt linii paralele,
Nu se-ntâlnesc nici în afara lumii,
Cum nu se întâlnesc visele mele
În nicio stea şi nici în palma lunii.

M-aşez în palma ta s-aud cum viaţa,
Mă cheamă să-i deschid ferestre-albastre,
Când de sub gene-mi cântă dimineaţa
Într-un poem cu versurile noastre.

Îţi scriu, iubite,-n fiecare seară,
Să nu mă uite noaptea printre stele,
Cu picături din lacrima amară
Proptită de eşecul vieţii mele.

Şi de-o găseşti pe-o linie-anonimă,
Adun-o în căuşul palmei tale!
Pe linia iubirii, într-o rimă,
Să-i faci alcov într-un poem de jale!

Un fluture cu aripile frânte,
Într-un extaz de-o clipă efemeră,
De vine moartea să ne înspăimânte,
Să ne nuntim pe-a vieţii emisferă.

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vals

cât de asemenea ardere
palma lui înghiţind în aer palma ei
ce dulce spaimă în concentrare
peste florile degetelor cu miros de taină
răpită din parfumul de ierburi de pe buze
când ultimele acorduri se sfârşiră
în vrăjită pierdere

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pomul nu este numai mărul căzut în palma vieţii, care primeşte pedeapsa sămânţei!

Viorel Muha (ianuarie 2011)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Palma condamnatului (după un caz real)

Singur într-o celulă,
neputincios între zidurile groase
şi pe deasupra condamnat la moarte;
Condamnat la moarte printr-un
nenorocit concurs de împrejurări
şi un şir de erori incredibile;

Câte din acţiunile oamenilor
sunt într-adevăr perfecte?
Către cine să-şi urle nevinovăţia
dacă nici un juriu nu l-a luat în seamă?
Somnul nu se mai atinge de el.

Oamenilor,
de ce vreţi să îmi luaţi viaţa
pe care mi-a dat-o Dumnezeu
şi eu n-am nici o vină?!
Şi punându-şi palma pe zid,
disperarea din el a strigat:
- Nevinovat sunt eu, Doamne,
fă ca urma palmei mele să rămână
mărturie pe acest zid!
Şi Dumnezeu i-a ascultat ruga;
După execuţie au încercat să o acopere,
să o vopsească, să o răzuie
dar urma palmei lui cu degetele răsfirate
apărea mereu, la fel de bine conturată

Până la urmă porţiunea aceea de zid
a fost decupată şi zidul refăcut
Ea se află acum la muzeul
condamnaţilor la moarte.

poezie de Ion Untaru din Paso doble (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Palma condamnatului (inspirată dintr-un caz real)

Singur într-o celulă,
neputincios între zidurile groase
şi pe deasupra condamnat la moarte;
Condamnat la moarte printr-un
nenorocit concurs de împrejurări
şi un şir de erori incredibile;

Câte din acţiunile oamenilor
sunt într-adevăr perfecte?
Către cine să-şi urle nevinovăţia
dacă nici un juriu nu l-a luat în seamă?
Somnul nu se mai atinge de el.

Oamenilor,
de ce vreţi să îmi luaţi viaţa
pe care mi-a dat-o Dumnezeu
şi eu n-am nici o vină?!

Şi punându-şi palma pe zid,
disperarea din el a strigat:
- Nevinovat sunt eu, Doamne,
fă ca urma palmei mele să rămână
mărturie pe acest zid!

Şi Dumnezeu i-a ascultat ruga;

După execuţie au încercat să o acopere,
să o vopsească, să o răzuie
dar urma palmei lui cu degetele răsfirate
apărea mereu, la fel de bine conturată

Până la urmă porţiunea aceea de zid
a fost decupată şi zidul refăcut

Ea se află acum la muzeul
condamnaţilor la moarte

poezie de Ion Untaru din Liziera de salcâmi (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea e ca argintul viu în palma ta: lasă-ţi degetele în voia lor şi argintul va rămâne acolo, strânge-ţi palma şi el va fugi...

citat din Dorothy Parker
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!