Trup îmbălsămat în jar

Iubita mea îți dăruiesc această noapte cu stele și cu vântul liniștit,
Cu inima mea de la miazănoapte, cu sufletul asfințit și răsărit
Când focul se aprinde pe dealuri, când aripa păsărilor zboară afară
E vânt, dar ochii mei zboară până la tine în palmă
Zburând, dimineață solară
Căci în noaptea asta fără tine mă trezesc
Adierile părului tău și sânii tăi și brațele tale
Răvăsându-mi mâinile în carnea umerilor
Când eu te strâng în brațe și tu ai pielea roz catifelată.
Obrajii unde sărutarea mea înverzind se împreună cu ploaia
În trup, curgându-ţi o dragostea eternă.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet curat de făclie

Suflet pe ape ce te scalzi în dimineața asta în soare
Toate zonele au venit la izvor
Merg cu tine în leagănul cerului din aripi de păsări
Nemuritori şi tineri se aud
Iubirea și gândul senin
Numai la ea erata sthie aprinsă în inima mea
Fiinţa vie precum lumina din stea
Suflet curat de făclie
Timpul acesta fă-l nemuritor
Sărutarea mea pusă pe tâmple
Din zborul de fluturi ridică un nor senin
Ca sufletul unei păsări din ciuturi și
Hai să închinăm o ideee de zâmbet și soare
Dimineața are brațele deschise pentru ea
Sfărâmând tăcerea din ulcioare
Suflet ce înalță seninul poem.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te ţin in braţe, fulg de zăpadă!

Te ţin in braţe, fulg de zăpada!
Ninge!
Cu mâinile albe de ger îți mângâi obrajii.
Venim dintr-o ninsoare a albelor stele,
Trenul a plecat din gară, lăsând in spate grijile şi suspinul
Trenul s-a oprit în linia inimii tale, în linia inimii mele, într-un crimpei de poem
Ai dormit, am scăpat din mână un fluture a plecat către tine să-ți adie somnul
Brațul meu s-a făcut verde de atâta iubire degetul tau mic de la mîna s-a făcut albastru ca o bucată de cer
Mi-ai deschis ochi ca un înger, plutind într-un negru de lună și de atunci eu te țin în brațe ca pe un fulg de zăpadă.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Devin secundă

Și din acel apus va răsări soarele cu mâinile de ploaie
Să știi tu, iubito, că mieii urcă pe deal
Cu brațele mele te îmbrățișez
Luminindu-ţi dimineață și dacă te voi striga
Numele tău va fi focul inimii mele și din acel apus va rămâne lumina
Aprinzindu-ţi trupul prin iarba de opsidian
Ce coboară adiânc în ape ca o mireasă celtica
Uneori vei privi înspre ea iubirea sau acel foc neștiutor
Ce curge din inima în purpură de soare sângeriu
Ce-i dragostea în albul și albastrul picăturilor de ploaie în gri
Când mâna mea ți se așează pe sânii
Dezlipindu-ţi iluzia ce uneori face timpul relativ
Nu există decât iubirea
Acum m-am trezit
Ești tot mai frumoasă și eu urc spre cer cu fiecare clipă, devenind secundă.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia izvorul vieţii

Femeie, când mă uit în ochii tăi,
Văd cerul plin cu stele,
Femeie, când ascult cum bate inima ta,
Văd viitorul vieţii mele.

Femeie, când eşti departe,
Sufletul mi se aprinde de dor.
Când eşti lângă mine,
Dorul mi se preschimbă în amor.

Femeie, când sărut mâinile tale
Albe ca miezul pâinii,
Atunci înţeleg că tu eşti
Speranţa mea în ziua de mâine.

Căci fără tine, femeie, lumea ar părea
O frunză bătută de vânt,
Dar cu tine e ca o grădină a raiului,
Unde îngerii niciodată nu plâng.

poezie de Vladimir Potlog (5 martie 2024)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte fără atingerea ta

Ce înseamnă noaptea asta, fără ochii tăi?
N-ar fi ferestre albe şi adiere de vânt
M-ar ispiti un demon cu trâmbiţe deşarte
Şi n-aş putea să dorm
Cuvânt şi necuvânt.
Şi vin cu dimineaţa privighetori celeste
Şi sângele îmi vine, se naşte ca la prunc
Dezleagă, caii minţii să poată colinda!
Până-n pridvorul gurii tale, ce suspină de sete
Cum laptele îşi cere iarba
Miroase iasomia a mure, a gutui, a toamna şi a iarnă
Şi sânii tăi miros a mere, a verdele iubirii, a apelor durere,
Simt cum te strâng în brate pe tine, doar pe tine.

poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vântul şi steaua călătoare

Ascultă vântul dau noaptea în seara asta
Şi înţelege lumina cum se aprinde în târziu
Poate e acel suflet care zboară
Vestindu-ţi primăvara
Înfăşurat în steaguri albe de abis.
Am fost cu tine-n noapte în fiecare seară
Am fost cu tine-n gând şi în privirea mea
Ce rană sa îmi fac ca să-nţelegi, iubito
Doar noaptea e aceiaşi şi tu aceiaşi stea
Şi ce frumos e albul din pielea ta
Şi galbenul din păr şi verdele privirii
Cine sunt eu, acela
Ce nu pot adormi îmbălsămat în trandafirii firii
Eşti tu o altă viaţă! Sau Steaua călătoare?
La mine-n palme noaptea
Când se aşază-n stele,
Iubita mea e timpul să vi să ne-aşezăm
Într-o lumina-naltă de flori şi Cosânzene.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubito, vino în noapte

E noapte si străzile se lasă cucerite
Se opresc din mersul liniar al soaptei
am uitat să-ţi mai spun: iubita mea
să te mai am în privire, aproape
Tu ispiteşti cu sânii tai aprinşi
Să ducem lumina până la blestemul iubirii!
Am fost cândva argintul verii tale,
Dar ai plecat si ochii de nisip devin statui unde zburam în razele din mare?
unde ne întâlnim?
unde si cînd, în ce zare mai rămân timpurile deschise?
Oare putem zbura în palmele unui zeu?

La bacon Ţine-mă de mâini, ca atunci...
Când inserarea vine să cobori lânga apă, Coboară, lângă inima mea!
Si eu tem îmbrăţişat cu un răsărit poate de luna, poate de soare!

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Palmele de dor

Dar numai duminica ne certăm?!
Unde sunt florile, unde e dragostea?
S-au pierdut?
Unde eşti tu, unde e noaptea?
Noaptea aceea de lut,
Când îţi acopeream ochii cu linişte
Caută-mi un puzzle!
Aşterne-mi în inima foc,
Desfă-ţi mijlocul sânilor!
Şi te voi încălzi cu palmele mele de dor
Să te cuprind în marea de foc a inimii mele
Ce stare de foc o pasăre-mi strigă
Prin munte-mi trece un vânt
Îţi deschid ochii cu dimineaţa ochilor mei
Limpezi, ca soarele, ca razele soarelui din cuvânt.

poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ne îmbrăcăm în ploaie, iubito!

Să ne îmbrăcăm în ploaie, iubito!
Aşternutul verii cu iarba cosită e aproape
Sânii tăi miros a salcâm,
Unduirea părului tău a libertate,
Pe braţe îţi prind fluturi coloraţi, iasomii,
Răsărite din ploaie şi noapte
Cuvântul se tot coboară în seri de aprilie,
Din stele ce miros a gutui
Încă puţin şi vom trece marea,
Dăruindu-ţi o icoană din calcar nestins,
Inima mea va fi zidită în cetăţi,
În fiecare primăvară şi iarnă
Florile de cais care au nins
Au nins pentru tine
Când sufletul meu tace între prunci la izvor
Ca o stofă din mine ce pleacă şi nu se întoarce
Decât atunci când din aripi înfrunzesc cocorii.

poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te primim cu drag, Moş Nicolae

Ce-i cu lumina asta?
În care ne regăsim cu toţii
Ce noapte e asta?
În care lumina se regăseşte-n noi
Ce dimineaţă e aceasta?
În care lumina se regăseşte-n noi
Te primim, cu drag, Moş Nicolae
Ghetele noastre sunt singurele noastre speranţe
Tu ai obrajii luminaţi
Şi inima de copil
Semeni cu bunătatea merelor coapte
Te primim cu drag, Moş Nicolae
Moşul nostru din străbuni
Ce-şi împarte odată darurile cu noi
Şi inima, acea pasăre măiastră în care toţi credem.
Te primim cu drag, Moş Nicolae, bogaţi şi săraci
Noaptea fără tine nu ar fi magică
Copii nu şi-ar îmblânzi somnul, fără aşteptarea bunătăţii tale.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca o zeiţă în templul solar

Vântul scapără stelele în lac
Ochii tăi îmi aprind inima ca pe un şoim
Mâna ta mă mângăie ca o zeiţă în templu solar,
Apusu-i răsărit înconjurat de ape limpezi
Nu înţeleg vântul în dimineaţa asta,
Dar ţie îţi înţeleg adierea inimii tale
Bate cu pulsul sângelui meu, odată ca două cristale
Eu sunt curat în poemul acesta, ca fluturii atinşi de lumină
Mâinile mi se spală în lumină ca două sinteze
Port şi acum macul aprins şi inima ta lângă inima mea
Depărtarea e o pasăre ce zboară şi ninge spre ochii tăi,
Ce sclipesc undeva când te ascunzi printre stele.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sângele roz al iubirii

Am uitat să te strig în fiecare dimineaţă pe nume
Afară zorii îşi trezesc iarba
Cântă cocoşi şi în memorie chipul tău stă ca o cosânzeană, Desprins din poveste tot jucându-se
Mâinile tale cu ploaia ai devenit clară,
Ca răsăritul de soare
Balurul îşi varsă capul în zăpadă florilor de cireşi rănit în zbor De o pasăre moare cercul se închide în sângele roz al iubirii Şade vântul la pândă, numărând stele, căzindu-ţi în palme
Parcă prind o nălucă ce îmi aleargă
Prin zgomotul paşilor tăi de felină
Primăvara s-a urcat în munţi, aşteptându-şi iubita.

poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima mea fără tine

Vântul ca un gheţar îmi îngheaţă inima fără tine
Am oprit ceasul la miezul nopţii să te ascult
Macii se priveau în oglindă
Păşeam amândoi prin iarbă desculţi
Alt orizont se scaldă
Privirea frunzelor verzi de mesteacăn
Tu treci ca o lumină prin mine
Şi mâinile mi le aprinzi.
Vântul ca un gheţar îmi îngheaţă inima fără tine
Am oprit ceasul la miezul noptii să te ascult
Macii se priveau în oglindă
Şi dimineaţa aşează în glastra cu flori petalele albe
Răsăritul lângă apus
Mă trezesc şi noaptea se întinde ca o pătură de zăpadă
Ce dor mi-e de tine şi dimineaţa aşează
În glastra cu flori petalele albe
Răsăritul lângă apus.

poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubita mea

Luna-mi zâmbeşte din fereastră
Iar tu mă săruţi pe obraji,
Pe ochii deschişi şi plini de lumină
Suntem aproape unul de altul
Când cerul este albastru senin ca ochii plini de iubire,
Te contopesc cu braţele şi cu sufletul meu
Care te strânge atât de tare
Iar tu nu plângi şi nu refuzi
Din contră zâmbeşti şi spui: "- Continuă!"
Iubita mea, în noaptea aceasta te sărut
Când greierii ne cântă o serenadă
Vei fii zeiţa mea frumoasă
Şi dacă te naşti a mia oară, doar a mea vei fi
Tu eşti mireasa mea din prima zi în care te-am văzut
Şi nu cred că altcineva ar putea să-ţi ia locul cuvenit
Iubita mea, din prima zi în care te-am văzut
Ţi-am sărutat obrajii şi privirea ta m-a tulburat
Iubita mea, te-am iubit încât am scris o viaţă întreagă
Şi numai ţie m-am luptat să-ţi cânt iubirea
Cărţile în care ţi-am scris iubirea stau mărturie
Şi încă mai pot trăi un ultim mod de contopire cu tine
Cu mine, cu noi toţi, în nopţile cu lună plină
Iubita mea te strâng în fiecare noapte la pieptu-mi răvăşit,
Eu devin fluture tău din noapte
Ce nu doreşte să te lase până-n zori
Iubita mea, sărutul tău mă apasă
Vei fi a mea o noapte şi vei trăi un ultim ţel
Să ştii că te iubesc
Chiar dacă nu îţi spun de câte ori ai vrea.
Eşti soarele şi luna de pe cer
Când mie nu mai îmi trebuie nimic din tot cea fost cândva
Iubita mea, lanul de gâu este un nimic în intimitatea ta
Părul tău bălai îmi împrospătează aerul din jur
Ochii tăi mă-nvăluie, iar cerul este necuprins
Iubita mea să nu devii a altuia în noaptea asta!
Tu eşti a mea şi a mea vei rămânea
Te sărut cu fiecare şoaptă şi te cuprind de trup
Te îndrep spre pământul din care m-am născut
Şi apoi devin zborul spre necunoscut.
Iubita mea, în fiecare noapte voi tresări şi voi visa
Privirea ta mă îndeamnă să cânt aievea cum tu ai vrea
Nu mai cred în vorbe şi vreau să te strâng la piept în fiecare zi
Te sărut în noapte când tu dormi atât de fin şi visător
Copii tăi şi ai mei sunt liniştea din cer şi pe pământ
Vor fi cel mai frumos cadou din noaptea fără de sfârşit
Iubita mea, tu eşti un dar pe care nu mi l-am dorit
Te iubesc la nesfârşit...
Te iubesc cu porii pielii mele
Şi mă îndrept spre tine adeseori
Iubita mea, ce tainice mistere!
Iubita mea, să nu devii a altuia!

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe unde eşti?!

Pe unde eşti când zori de zi se crapă,
Când gura mea pe buza ta se-adapă?!
Pe unde eşti când ceru-i plin de stele,
Când ţi-as zidi din ele-n cer castele?!

Pe unde eşti în nopţi cu lună plină,
Când mă îmbrăţişai ca o glicină?!
Pe unde eşti când rupt de oboseală,
Mi-aş pune capul lin în a ta poală?!

Pe unde eşti când mor de dor şi jale
Şi leac mi-ar fi să-ţi strâng coapsele tale?!
Pe unde eşti când gândul mi-e la tine
Şi-s bântuit de îndoieli haine?!

Pe unde eşti când sufletul mi-e frânt
Şi-alerg ca un nebun şi mă frământ?!
Pe unde eşti când vreau, la miez de noapte,
Sărutul tău cu gust de piersici coapte?!

Pe unde eşti, c-aş bea cu tine seva
Ce-n cupe ne-a turnat-o Kamadeva?!
Pe unde eşti când viaţa mea-i o luptă
Şi timp perfid din trupul meu se-nfruptă?!

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Bolta-şi răsfrânge straiul peste brazi (2019)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem sincerităţii

Nu pot să te uit!
în inima mea doar vânt
şi tu esti departe
Poate că plouă sau ninge în calendar, şoaptele tale sunt vii, nu sunt moarte
la noapte în tren va ciopli călătorul în mâinile tale
un zid prin care zborul dragostei mele îşi va ciopli un copil
copilul de aur, visând la stele în căutarea ochilor tăi
nu pot să te uit!
ai crescut în trupul meu ca un copac, cu aripi de flăcări
şi cât ai fi de departe, blestemul iubirii mă naşte în altă piatră
găsesc cuvintele şi ţi le şoptesc la noapte
în inima mea luna ochilor tăi va sclipi copilul din mine, se va închina în mâinile tale alb-azurii.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stea străveche

-"Cât e ceasul de mână"? demiurgul mă întreabă
Pe cer răsare o stea străveche
Închide ochii să-ţi aud bătăile inimii!
Cu urechea lipită de sânu-ţi
Fluturând în dansul sălbatic de tobe şi vânt
Ce mult e de atunci de când boreale
Razele soarelui mă ispiteau!
Un dans şeptar, frate cu focul din trup îmi vorbea din aripă Cerul se amesteca cu pământul
Şoaptele tale cu marea, devenind legământ de iubire
Şi nu am mai dormit îmbătat sau visând ochii tăi
Noaptea mă trezeşte din somn ispita.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În aripile păsărilor stă vocea mea

Am uitat să mai iubim florile şi mâine va ninge
mâinile tale vântul le va risipi în fulgi si marea se va aprinde
de atâta dragoste, precum braţele intinse ale unui zeu homeric.
Deschide ochii!
in aripile păsărilor stă vocea mea, care te strigă pe nume,
pe numele de botez de fată
din timpuri vechi când iubirea nu s-a rostit
erau doar nori senini, ispitindu-ţi ochii cu lumină.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu cred în Tine, Doamne

Eu cred în Tine Doamne! Cred
că totdeauna Tu îmi dai
puterea-n care mă încred
că la sfârşit mă duce- n Rai!

Eu cred în Tine Doamne! Ştiu
că-mpreună vom fi mereu
căci sufletul meu este viu
chiar de e noapte-n jurul meu!

Eu cred în Tine Doamne! Când
nouri negri se vor ivi,
eu nu m-oi clătina nicicând
căci ochii Tăi mă vor privi...

Eu cred în Tine Doamne-oricând
când vânturi vor bate-n Vale,
că-n suflet mi-e-al Tău Duh arzând
cu focul Dragostei Tale!

Eu cred în Tine Doamne sfânt!
Tu comoara vieţii mele
ce am găsit-o prin Cuvânt
sus în Cerul plin de stele....

Eu cred în Tine Doamne-acum
câştigat de-a Ta Iubire,
căci o viaţă-i orişicum,
dar cu Tine-i fericire!

poezie de Ştefan Onofrei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi şi pământul

Atâtea stele cad în noaptea asta.
Demonul nopţii ţine parcă-n mâni pământul
şi suflă peste-o iască
năprasnic să-l aprindă.
În noaptea asta-n care cad
atâtea stele, tânărul tău trup
de vrăjitoare-mi arde-n braţe
ca-n flăcările unui rug.
Nebun,
ca nişte limbi de foc eu braţele-mi întind,
ca să-ţi topesc zăpada umerilor goi,
şi ca să-ţi sorb, flămând să-ţi mistui
puterea, sângele, mândria, primăvara, totul.
În zori când ziua va aprinde noaptea,
Când scrumul nopţii o să piara dus
de-un vânt spre-apus,
în zori de zi aş vrea să fim şi noi
cenuşa,
noi şi - pământul.

poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de stassia
Comentează! | Votează! | Copiază!