Colecționarul de trofee
"Trofeu" Fortuna să îți deie,
Duci totuși un război acerb
El poate fi un corn de cerb,
Precum și-o fustă de femeie
Și nenea Mișu vrea crâmpeie,
De cerb, mistreț, ori urs superb,
Energic e precum un verb,
Se simte-mpins ca de-o scânteie.
Coclauri fără de-ncetare,
A tot bătut prin toată glia,
Colecție de coarne are
Ce îi justifică mândria
Trofeul însă, cel mai mare,
E cel ce i l-a dat soția!
sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puțin sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre colecționare
- poezii despre verb
- poezii despre soție
- poezii despre război
- poezii despre mândrie
- poezii despre fuste
- poezii despre femei
- poezii despre căsătorie
- poezii despre Fortuna
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare

Iubire cu cerbicie
Femeie-n ochiul tău acerb,
Citesc ca-n lună și în stele
Un verb de dragoste superb
Ofrandă adus inimii mele.
Și chiar dacă sunt un imberb
Eu simțitor îs peste poate,
Femeie-n ochiul tău acerb
Vreau să citesc până la moarte.
Mă rog la Domnul ca să-mi deie
Puterea de-a citi același verb,
Să-l recitesc în ochiul tău femeie,
Ca-n ochiul ciutei... tânăr cerb!
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre lectură, poezii despre iubire, poezii despre tinerețe, poezii despre timp, poezii despre stele, poezii despre ochi sau poezii despre inimă
Imaginații perfecte
mirabile emoții un fluviu de adrenalină
trece prin suflet ca vechiul Danubiu
valuri de optimism în ritm de mandolină
îmi frânge mâhnirea fără nici un dubiu.
cu versul aproape timpul mi-e aliat
pot prin rugăciune să fac un colț de rai
să mă simt puternic precum Goliat
cu rădăcini înfipte adânc pe-acest plai.
în lume e chaos, nu e a mea culpă
sunt doar o rimă plutesc pe un verb
fiori de cuvinte îmi zvâcnesc în pulpă
și am pe creștet coroană de cerb.
trăiesc în mileniul fascinant superb
învăț să-nving demoni cu spirit acerb.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre poezie, poezii despre învățătură, poezii despre vinovăție, poezii despre viață, poezii despre versuri, poezii despre tristețe sau poezii despre suflet

Joben
Dacă mai vreau ceva? Poate-un joben
Și poate vremuri care l-au purtat
Doamne în rochii lungi, cu păr șaten,
Ce se plimbau alene pe-nserat
Prin dreptul lor treceau bărbații chic
Cu mâna pe joben le salutau
Zâmbeau tăcuți, nu le spuneau nimic,
Și foarte mult, ei toți, le respectau
Femeile erau ceva superb
Un dar frumos ce poți să îl admiri
Erau trofeu, precum un corn de cerb,
Ce fericeau și cei mai strașnici miri
Atâta eleganță s-a pierdut
Și de aceea eu visez să-l am
Ca să trăiesc ce poate n-am avut
Să pot să fiu acela ce voiam
Mă-ntrebi de vreau ceva? Doar un joben
Pe scena vieții să salut cu el
Să-l port în pași de dans pe un refren
Și realitatea astăzi s-o înșel
poezie de Adi Conțu (3 iulie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre tăcere
- poezii despre rochii
- poezii despre realitate
- poezii despre păr șaten
- poezii despre prezent
- poezii despre nuntă
- poezii despre mâini

Braconierii de frumuseți
În lumea nemiloasă și atee
Și pofta morbidă de carne
Și goana acerbă după trofee
Golește pădurea de coarne...
De cerb!
Eu fierb...
De ciudă că ei, nemernicii făptași
Pot face-n codru iarăși crime
Lăsând ciute fără miri și nași
Și pe poeți fără de rime
Sau verb!
Eu fierb...
Când văd pâlcul de ciute bătrâne
Ce adulmecă mereu schitul
De parcă ar face o rugăciune
S-audă iar boncăluitul...
De cerb!
Eu fierb...
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păduri, poezii despre religie, poezii despre poftă, poezii despre frumusețe, poezii despre bătrânețe sau poezii despre ateism
Unui încornorat
Să nu fii trist, să nu te doară
Că porți acest "trofeu" superb,
În viața ta anterioară
E sigur că ai fost... un cerb.
epigramă de Ion Z. Butnaru din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre viață sau epigrame despre tristețe

Rochia cu cerb
rochia ei
cu imprimeu cu cerb carpatin hăituit
coboară mai mult
pe un picior se curge mai mută
miere opacă: mister
rochia ei
rezistă totuși sub gloanțele cu nas polisat (?!) în
an centenar ro
mânia e totuși a bărbatului emigrat
în scoția de
exemplu într-o fustă vetustă-n carouri, co
coșat, ce îi ascunde varicele
ridicate pe vremuri de primii
romani cu lenjeria pătată
cu verde
cerneală de arbore
la rang de scriitură umblată, um
blată prin pădurile
daciei scoția felix felicitată
prin păduri
prin bună voința pădurarului cu liceul
silvic frunzărit la seral
așa cum
druizii în alte ocoluri luau
note de zece
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre silvicultură, poezii despre picioare, poezii despre miere, poezii despre liceu sau poezii despre emigrație
Unui soț încornorat
La vreo agapă când apari
Cu-acest trofeu, nu pari erou,
Căci ale tale coarne mari
Nu sunt de cerb, ci sunt de bou!
epigramă de Mihai Haivas din revista "Booklook"
Adăugat de Mihai Haivas

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre eroism
Cerbul fermecat
Un cerb frumos, cu coarne minunate
Pășea semeț prin codrul de aramă
Cu ochii vii, cu nările umflate,
Căci nu avea în suflet nicio teamă.
Și pe cărare a văzut o fată
Cu părul lung și fața zâmbitoare,
Ea l-a chemat, ușor emoționată,
L-a luat de gât, i-a dat o sărutare.
Iar el atunci s-a înfiorat pe dată
Și-au murmurat copacii de uimire,
Că-n loc de cerb un mândru prinț se-arată
Și s-au îndrăgostit dintr-o privire.
Poate mai sunt și azi fete modeste
Ce-așteaptă cerbul lor să se ivească,
Dar căutându-și prințul din poveste,
Pe omul bun să nu-l disprețuiască.
poezie de Octavian Cocoș (26 martie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre sărut, poezii despre păr, poezii despre oameni buni sau poezii despre modestie
Colecționarul
Gândea la vânătoare-un cerb:
- Cum, de mânie, să nu fierb?
El pentru coarne doar mă vrea...
(Pe-acasă parcă n-ar avea!)
epigramă de Caten Popescu din Zece ani de epigramă (1979)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre colecționare

- cerb
- Cerb: Unul fericit că e încornorat.
definiție aforistică de Tudor Mușatescu din Dicționarul umoristic al limbii române
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe aforisme despre fericire

- Cerb
- Cerb. Încornorat de mama natură.
definiție aforistică de David Boia (27 septembrie 2019)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre natură sau aforisme despre mamă
Te-am iubit de tânăr
Te-am iubit de tânăr, mai eram imberb,
Luam luna în coarne ca un pui de cerb,
Aiuram pe stradă și visam frumos:
Că te țin de mâna și mergem pe jos.
Că foșnește frunza când îți pun în păr
Flori de iasomie, ramură de măr,
Chiar și ploaia dulce presărată rece
Cu o fericire grea vrea să mă-nece.
Dulcea ta făptură îmi plăcea nespus,
Nici nu mai țin minte dacă ți-oi fi spus,
Și când ți-am prins sânul m-am înfiorat,
Era mic și dulce și m-a îmbătat.
Altădată, Tina, te-am văzut pe stradă,
Îngeri de zăpadă veneau să te vadă
Te-am iubit de tânăr, mai eram imberb,
Luam luna în coarne ca un pui de cerb.
poezie de Ioan Lilă
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre zăpadă, poezii despre ploaie, poezii despre mersul pe jos sau poezii despre frunze
N-am să mă-ntorc în Ithaca
N-am să mă-ntorc în Ithaca,
Chipul mi-e mască de scrum,
Arsă e puntea suspinelor,
Cioburi de moarte rămân.
Grea e povara aceasta,
Stins mi-este brațul și-ateu,
Lung e carnajul simțirilor
Prin răscolirea de zeu.
Pașii se-mpiedică-n mare,
Calul troian amputat,
Frâul, șiragul, izvoarele,
Într-un festin vinovat.
Scurmă cu botul de carne
Noaptea, rahiticul cerb,
Scurmă hipnotice coarne
Răstălmăcire de verb.
poezie de Mihai Robea
Adăugat de Mirela Băcilă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre măști, poezii despre cenușă, poezii despre calul troian sau poezii despre cai
De iarna asta
Iarna asta
jumatate de femeie
calare
pe jumatate de iepure alb
Fetita scrie Mosului
as vrea
un curcubeu intr-un plic
Am deschis plicul
din coade
mi s-au despletit povestile
am pus frana
in mine a fulgerat
un cerb fara coarne
credinta
poezie de Lavinia Motoc
Adăugat de Yunonna

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iepuri, poezii despre iarnă sau poezii despre curcubeu
Tocanele
Tocane-s multe, fel de fel,
De porc, legume, de văcuță,
De pui, mistreț, de cerb, de miel,
Da-s bune cu mămăliguță.
poezie de George Budoi din Mâncarea în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (7 ianuarie 2021)
Adăugat de George Budoi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre porci, poezii despre oi, poezii despre mămăligă sau poezii despre legume
Muge-adânc un cerb în codru (variantă)
Muge-adânc un cerb în codru,
Codrul freamătă adânc,
De vânt crengile se frâng,
Muge-adânc un cerb în codru,
Muge-adânc și nu e modru
Gândurile să-mi înfrâng.
Muge cerbul singuratic,
Echo duce tânga-i lung,
Glas de bucium lung-prelung;
Peste codrul singuratic
Cade viforul tomnatic,
Nu pot jalea să-mi alung.
Muge-un cerb, Diana Doamna
Lui din ceruri se întristă,
Plânge-n nori ca-ntr-o batistă,
Muge cerbul. Nicicând toamna
N-a mai fost atât de tristă.
poezie clasică de Dan Botta
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre toamnă, poezii despre înfrângere, poezii despre vânt, poezii despre viscol, poezii despre singurătate, poezii despre nori sau poezii despre gânduri
Coarne: organe care la cerb sunt o podoabă, iar la bărbat o rușine.
aforism de George Budoi din Dicționarul încornoraților (2008)
Adăugat de George Budoi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe aforisme despre rușine sau aforisme despre bărbați
Avânt determinant
mă avânt spre cer precum un curcubeu
culori aprinse descriu un tablou magic
gânduri nesfârșite se dezvoltă în creerul meu
accesează universul cu freamăt nostalgic
valori sentimentale crează vastă boltă
sub care seninul prinde mereu contur
toamna mi-a pregătit o bogată recoltă
cu trăiri spectaculoase de trubadur
mi-am decorat ființa cu franjuri de lumină
simt trecerea timpului ca un cântec superb
o sumă de vibrații concentrez în albumină
anticipând succesul prin cuvânt și verb
mă simt o floare rară cu polen în stamină
doar raze mă mângâie timpul meu nu-i acerb
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre valoare, poezii despre succes, poezii despre recoltă, poezii despre muzică sau poezii despre lumină

Grația domniței
Tânăra Domniță a încălecat:
Pentru prima oară merge la vânat,
Cu-al ei mire june, tocmai sus în munte,
Să vâneze ciute, cerbi cu coarne-n frunte.
Tinerime-aleasă toți voinici băieți,
Intrarmați cu paloș, suliți și săgeți,
Îi urmează veseli. Zgomotul e mare;
Cornul suflă-ntr-una la patru hotare.
Se începe goana. Tânăra copilă
Tremură de spaimă, tremură de milă,
Văzând că-mprejuru-i acea tinerime
Face-atâtea jertfe cu așa cruzime.
Totdeun-un suflet c-al ei delicat
Cu cruzimi de-acestea greu va fi-mpăcat!
Pe când lăcrimează, iată că de-odată,
Din desiș, în față-i un cerb se arată,
Cu bogate coarne, cu pasul ușor,
Asudat de goană, cu ochi rugător,
Vine și-ngenuchie l-ale ei picioare
Grație imploră, ca să nu-l omoare.
Dar și al ei mire, iată-l că sosește,
Arma-n sus ridică și ochind țintește,
Ca un vultur aprig, cu sulița-i lungă,
Pe cerb, drept în coaste, vrea ca să-l străpungă.
"Nu! strigă Domnița! Nu da, dragul meu!
Pe-acest cerb, sărmanul, vreau să-l mântui eu;
Căci mie-n genuche, el s-a prosternat,
Convins că de mine poate fi salvat!
Mie în genuche a venit să ceară
Grație... Eu nu pot ca să-l las să piară!"
Și zicând acestea ea a dezsarmat
Brațul ce-al său mire ține ridicat.
Mirele-i se lasă-ndată-nduioși,
Către cerb se-ntoarce cu blândețe, și,
Când vin toți curtenii cu armele-ardicate,
Junele îi zice: "Mergi în libertate!"
Mult poate femeiea!... cu grația sa.
Orice răutate ea va dezarma!
poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Sagittarius

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânătoare, poezii despre vulturi, poezii despre spaimă, poezii despre salvare sau poezii despre răutate

Carul minții
Pot să alerg, în suflet nu am teamă!
Înham un cerb la carul minții... Doamne,
Cu gânduri bune-i împletesc în coarne
Și zgomotul copitei lui mă-ndeamnă
S-ating alte meleaguri, de departe,
Unde lumina curge-ntr-un izvor,
Iar soarele atârnă-n sfori de dor;
Acolo, vorba e pustietate...
Livezi de cuiburi înfloresc în glastre.
E vremea când se-arată-n zbor lăstunul
Și sufletu-mi jelește, ca nebunul,
În plinătatea depărtării noastre.
Am doar un cerb... Dă-mi, Doamne, unul
Să plângă-n ochii mei, lacrimi albastre!
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre nebunie, poezii despre frică, poezii despre flori sau poezii despre albastru