Cerbul fermecat
Un cerb frumos, cu coarne minunate
Pășea semeț prin codrul de aramă
Cu ochii vii, cu nările umflate,
Căci nu avea în suflet nicio teamă.
Și pe cărare a văzut o fată
Cu părul lung și fața zâmbitoare,
Ea l-a chemat, ușor emoționată,
L-a luat de gât, i-a dat o sărutare.
Iar el atunci s-a înfiorat pe dată
Și-au murmurat copacii de uimire,
Că-n loc de cerb un mândru prinț se-arată
Și s-au îndrăgostit dintr-o privire.
Poate mai sunt și azi fete modeste
Ce-așteaptă cerbul lor să se ivească,
Dar căutându-și prințul din poveste,
Pe omul bun să nu-l disprețuiască.
poezie de Octavian Cocoș (26 martie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Octavian Cocoș. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.