Joben

Dacă mai vreau ceva? Poate-un joben
Şi poate vremuri care l-au purtat
Doamne în rochii lungi, cu păr şaten,
Ce se plimbau alene pe-nserat

Prin dreptul lor treceau bărbaţii chic
Cu mâna pe joben le salutau
Zâmbeau tăcuţi, nu le spuneau nimic,
Şi foarte mult, ei toţi, le respectau

Femeile erau ceva superb
Un dar frumos ce poţi să îl admiri
Erau trofeu, precum un corn de cerb,
Ce fericeau şi cei mai straşnici miri

Atâta eleganţă s-a pierdut
Şi de aceea eu visez să-l am
Ca să trăiesc ce poate n-am avut
Să pot să fiu acela ce voiam

Mă-ntrebi de vreau ceva? Doar un joben
Pe scena vieţii să salut cu el
Să-l port în paşi de dans pe un refren
Şi realitatea astăzi s-o înşel

poezie de Adi Conţu (3 iulie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corn pe joben

Tot răscoleam praful, nu mă găseam
Ochii s-au întors interior de dor, orbind
Legat cu file privirii mergeam visând
Totuşi cu mine in vis mă întâlneam

Sobru, elegant cel din vis, eu, nebun interzis
Unde eram cu adevăr în paradis
Orb şi hoinar sau domnul cu corn pe joben
Am fugit din vis vagabond ca un unicorn

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Perfecţiune?

Vreau să fiu perfect în toate,
Dar apoi stau şi gândesc,
Oare îmi voi da dreptate
Dacă, poate, mai greşesc?

Este ea, perfecţiunea,
Chiar ceva ce îmi doresc?
Îmi şopteşte raţiunea
Să mai stau să mă gândesc.

Ar fi bine bun la toate?
Mă ajută cu ceva?
O ascult, îi dau dreptate,
M-am pierdut pe undeva...

Pot fi geniu, pot fi suflet,
Sau iubire... sau nimic,
Pot fi versuri, pot fi cântec,
Pot fi tot... sau doar un pic.

Pot să fiu perfect în toate?
Poate nu, poate că da,
Conştiinţa va răzbate,
Voi trăi şi voi vedea.

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceva de la mine ţi-am dat

bucuria de a trece dincolo de spaţiu şi timp
ceva de la tine am primit
o altă viaţă
şi am învăţat să trăiesc
în acelaşi timp
două vieţi

ceva am dat şi ceva am primit
chiar şi cu mâinile pline de sânge
tot aşa am spus
că viaţa pe care mi-ai dat-o
e cu mult mai frumoasă
şi vezi tu
nu vreau să o pierd
nu vreau să rămân ca o piatră la marginea gândurilor tale

nu
nu lăsa nimic din toate astea să se întâmple
caută-mă
în adâncul fiinţei
şi-ai să mă găseşti
cu respiraţia tăiată
cu buzele arse de-atâtea rugăminţi

nu mă lăsa
te rog
nu vreau să mă sting
când ştiu
cât de mult am dat din bucuria mea
şi cât de mult am primit de la tine
o altă viaţă
una pe care vreau s-o trăiesc
mereu

nu vreau să mă sting
nu vreau

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colecţionarul de trofee

"Trofeu" Fortuna să îţi deie,
Duci totuşi un război acerb
El poate fi un corn de cerb,
Precum şi-o fustă de femeie
Şi nenea Mişu vrea crâmpeie,
De cerb, mistreţ, ori urs superb,
Energic e precum un verb,
Se simte-mpins ca de-o scânteie.
Coclauri fără de-ncetare,
A tot bătut prin toată glia,
Colecţie de coarne are
Ce îi justifică mândria
Trofeul însă, cel mai mare,
E cel ce i l-a dat soţia!

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puţin sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atinge-mi versul

Cumva resimt durerile umane
Ce mult aş vrea să simt doar bucurii
Dar din păcate-s suflete sărmane
Ce-acceptă azi doar a se chinui

Aş lua din ei tot greul disperării
Să îl prefac, dă Doamne-n altceva!
În fulg purtat de vânt în largul zării
Te rog să-mi pui, în vers, puterea ta

Să-ncerc să-i liniştesc, poate cuvântul,
Mi-l vei blagoslovi dinspre etern
Ajută-mi Doamne inima şi gândul
Să pot iubirea ta spre ei s-o cern

Şi nu îmi pasă Doamne ce vor crede
Atâta timp cât îi va vindeca
Nu toţi percep ceva ce nu se vede
Dar vor iubi şi asta va conta

Adu-mi, te rog, exact ce le lipseşte
Să pun în poezie ce-i divin
Acel ceva, de sus, ce îi trezeşte
Din nepăsare, teamă şi suspin

poezie de Adi Conţu (22 iunie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atinge-mi versul

Cumva resimt durerile umane.
Ce mult aş vrea să simt doar bucurii,
Dar din păcate-s suflete sărmane
Ce-acceptă azi, doar a se chinui.

Aş lua din ei tot greul disperării,
Să îl prefac, dă Doamne-n altceva!
În fulg purtat de vânt în largul zării,
Te rog să-mi pui în vers puterea ta.

Să-ncerc să-i liniştesc, poate cuvântul,
Mi-l vei blagoslovi dinspre etern,
Ajută-mi Doamne inima şi gândul,
Să pot, spre ei, iubirea ta s-o cern.

Chiar nu îmi pasă Doamne ce vor crede
Atâta timp cât îi va vindeca,
Nu toţi percep ceva ce nu se vede,
Dar vor iubi şi asta va conta.

Adu-mi te rog exact ce le lipseşte,
Să pun în poezie ce-i divin,
Acel ceva, de sus, ce îi trezeşte
Din nepăsare, teamă şi suspin.

poezie de Adi Conţu din Dansul emoţiei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vrei să mă laşi?

Vrei să mă laşi?
Vrei să mă laşi să te sărut?
Promit că nu am să stric nimic,
poate am să pun
pe ici-colo câte ceva.
Am să pun
câteva raze de lumină
în ochi,
sau un zâmbet strengăresc
pe colţul celor mai senzuale buze,
sau poate am să pun
puţină poezie pe fruntea
brăzdată de timp,
sau poate am să pun
mâna să îţi ating roşul
nefiresc din obraz.
Promit să îţi ating
atât de uşor sufletul
încât să nu simţi că te dor,
sau poate am să te dor,
poate am să aduc
mobilier nou pentru inima ta,
câteva sentimente acolo,
ca să nu vin cu mâna goală.
Poate am să stric ceva totuşi!
Da.
Vreau să stric ceva,
nu pot să trec aşa
prin viaţa ta fără să las nimic,
am să îţi stric tristeţea,
de aceea am să-ţi mobilez
sufletul cu fiecare zori de zi,
cu un sărut pe fiecare vis,
am să o acopăr cu palmele mele,
să mă doară pe mine,
eu pot să o duc.
Şi am să mai fac o stricăciune,
am să stric fiecare zi
când nu vei zâmbi,
aceea nu e ziua ta.
o trăieşti în locul altcuiva.

Mă laşi să te sărut?
Promit să nu stric nimic!

poezie de Mihail Coandă
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ly: Dar chiar Lia mi-a spus că ar fi rău şi periculos, deci...
To Kuny: Se referea la cu totul şi cu totul altceva, dar are dreptate; tu nu poţi înţelege! Tocmai de aceea ai interpretat totul greşit... Scumpo, hai să pornim totuşi înapoi, spre navă, împreună!
Ly: Nici nu mă gândesc!
To Kuny: Bine... Cum vrei... Dar hai să-ţi spun ceva, care sper că te va ajuta să înţelegi; deci... Dacă tot e să consideri pe cineva drept "rău", atunci, doar eu pot fi acea persoană.
Ly: Tu, tati?! Rău?! Ce vrei să spui?
To Kuny: Da, draga mea, eu. Sau uiţi cum eram înainte de a fi plecat de pe Terra?! Un deţinut evadat. O persoană privată de libertate. Un puşcăriaş. Un fugar... În plus, un răpitor, doar v-am răpit pe voi doi, pe tine şi pe fratele tău, din sânul familiei voastre şi v-am luat cu mine, obligatoriu, fără aprobarea nimănui... Deci, da, eu pot fi considerat drept un tip rău, foarte rău. Nu şi comandantul misiunii!
Ly: Dar, în cazul tău, a fost vorba doar despre o greşeală, o neînţelegere. Eu ştiu că nu-i adevărat, că nu poţi fi aşa.
To Kuny: Greşeală sau nu... Asta e irelevant! Eu pot fi considerat drept un element rău, negativ. El... Ce-a făcut atât de rău? Să vedem... Te-a sărutat doar... Eh, desigur, n-a fost foarte frumos din partea lui, ştiind că eşti iubita colegului său de echipaj, Mihai, dar... Asta nu-ţi dă dreptul să-l judeci şi să-l clasifici drept un tip rău, periculos... Frumos, da, poate. Cum i se spune printre colegi?! Ah, da; Don Juan... Asta explică chestia cu sărutul... Dar nimic mai mult! E un băiat minunat, cu un suflet de aur şi un caracter ireproşabil!
Ly: Cum poţi să spui aşa ceva, tati?
To Kuny: Am discutat în multe rânduri cu el şi am avut ocazia să constat cu cine am de-a face. Nu mă înşel în privinţa lui. Deci, te rog, hai înapoi la petrecere şi n-o mai supăra pe Lia! Rămâi cu ea în cameră şi n-o mai cicăli! Pricepe că Lucian nu-i un tip rău, în nici un caz! Şi n-ar face niciodată ceva care să-i pună viaţa Liei în pericol. Nici ei, nici altcuiva! Trebuie să înţelegi asta.
Ly: Off, tati... Nu ştiu... Mi se pare atât de dificil! Cum să înţeleg?!
To Kuny: Încearcă măcar, scumpo! Acum hai înapoi, în nava lor! Te rog!
Ly: Bine, pentru că insişti... O să rămân la petrecerea lor. Cât despre Lia, evident că aş vrea să mă-nţeleg cu ea, dar...
To Kuny: Nu! Fără "dar", scumpo! Bine?!
Ly: Bine, tati.
To Kuny: Aşa te vreau, draga mea.
Ly: Dar tu tot nu eşti rău, în nici un caz!
To Kuny: Nici comandantul lor, scumpa mea. Nici el.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nick: Bine. Fie cum vrei. Tu pierzi. Altcineva mai doreşte ceva?
Alex: Da, eu. Aş dori să beau ceva, o tărie... Un pahar nu prea mare, nu cu foarte multă băutură, numai puţină, să mă mai dumiresc niţeluş şi să înţeleg ce naiba se întâmplă pe aici, pe la voi.
Nick: Ce fel de băutură?
Alex: Ceva tare. Alcool.
Nick: "Alcool"... Mă tem că nu cunosc termenul. Ce înseamnă asta?
Alex: Nu cunoşti termenul? Vrei să spui că pe planeta voastră nu se consumă deloc alcool?
Nick: Nu, nu vreau să spun nimic altceva decât că nu cunosc termenul şi semnificaţia lui. Deci nu ştiu dacă pe planeta noastră se consumă sau nu alcool, pentru că nu ştiu ce înseamnă de fapt asta. Dacă mi-aţi explica mai bine ce anume înseamnă, poate că v-aş putea da un răspuns mai clar.
Alex: Nu, mai bine s-o lăsăm baltă! Uită de asta. De fapt, nu e nimic chiar atât de bun, încât să merite atâta atenţie sau osteneală.
Nick: Dar dacă tu vrei, poate că vom rezolva într-un fel.
Alex: Nu, nu vreau chiar atât de mult, încât să nu mă pot abţine. De fapt, nu sunt un mare consumator de alcool; voiam numai să aflu ce gust ar avea alcoolul vostru, dar dacă spui că nu există deloc aşa ceva, hai să uităm discuţia asta.
Nick: N-am spus că n-ar exista deloc, pentru că nu ştiu dacă există sau nu, însă fie cum vrei tu. Deci renunţi şi tu. Mai doreşte careva ceva?

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plumb pe aripi

Mi-au fugit din jur "urâţii",
Nici nu ştiu ce i-a gonit,
Poate-a fost doar gluma vieţii,
De-a-i trimite-n asfinţit

Mă impiedicam de dânşii
Când dansam pe ritm de vals,
Mormăiau, erau ca urşii,
Pierdeam paşi în al meu dans

Nici nu caut explicaţii,
La ce bun? Oricum s-au dus!
Şi cu ei şi aberaţii...
Au fugit şi s-au ascuns

Nu cred c-am făcut nimica,
Am iubit, am existat,
Am uitat ce este frica
Şi te uită! Au plecat...

Să le fie numai bine,
Mă tot pun în locul lor,
Am ceva din ei în mine,
Ceva greu, ce curmă zbor...

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jerry: Du-te la masa aceea, ia un corn cu ou, nu spui nimic, îl mănânci, spui "mulţumesc frumos", te ştergi la gură, şi pleci. Îţi dau 50 de dolari.
George: Ce o să facă cei de la masă?
Jerry: Nu o să facă absolut nimic; de fapt, le dai ceva de povestit pentru restul vieţii.
Elaine: 50 de dolari, o să-mi dai 50 de dolari?
Jerry: 50 de dolari. Acea masă, cele trei cupluri.
Elaine: OK, dar nu vreau să mă duc acolo şi să o fac, apoi să mă întorc şi să aflu că mai era vreo chestie pe care nu mi-ai zis-o, că nu am pus muştar pe corn sau ceva de genul ăsta...
Jerry: Niciun truc.
Elaine: Să o fac, George?
George: Pentru 50 de dolari? Mi-aş pune faţa în supă şi aş sufla.

replici din filmul serial Seinfeld
Adăugat de Alina-Olimpia Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!

Venera: Doamne, ce naiv e! Şi minte cu atâta eleganţă! Poate e doar un ziarist deghizat...
Ala: Nu e ziarist! Ţi-am mai spus! E soţul meu...
Venera: Ce contează! Începând de astăzi, va fi şi soţul meu!
Ala (isterică): N-am de gând să-l împart cu nimeni!
Venera: Nu trebuie să-l împărţim, dragă! Îl vom folosi integral, prin rotaţie!
Ala (isterică): Dar e soţul meu, Venera! (Caută prin poşetă.) Am documente! Bărbatul acesta îmi aparţine! Iată actul de vânzare cumpărare...

replici din piesa de teatru Lady Robinson Bar (Insula femeilor), scenariu de Valeriu Butulescu (2009)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi doresc mai mult

Vreau să trăiesc în ţară, în multă armonie,
Să ne iubim cu toţii, fără de mânie.
Uniţi să fim şi să trăim în pace,
Fără duşmănie, la toţi cred, ne-ar place.
În ţărişoara mea, nu vreau manipulare,
Nici jocuri meschine, care mai murdare.
Cu toţii ar trebui, să ne iubim ţara,
Să n-o ponegrim, din zori şi până seara.
Nu vreau indiferenţă şi nici dezimformare,
Vreau loialitate, vreau lucruri normale.
Nu vreau să fiu credul, la ştirile postate,
Ce multe dintre ele, nu-s bine prezentate.
Vreau o analiză, apoi mă pronunţ,
Dacă nu-s în stare, mai bine renunţ.
Nu vreau să am păreri, de nu mă pricep,
Să arat lumii, ce mult sunt deştept.
Sunt speriat, când văd trădători,
Cum îsi ponegresc, chiar şi ţara lor.
Vreau să mă exprim şi vreau să votez,
Nu la întamplare, momentul să-l marchez,
Să fiu documentat, după, pun ştampila,
Atunci cînd votez, să măresc pupila.
Vreau să fiu condus de oameni loiali,
De la A la Z, să fie geniali.
Vreau mult adevar şi multă dreptate,
Nu vreau minciuni, vreau demnitate.
Am să trăiesc eu oare, să văd pe astea toate?,
Poate în altă viaţă, poate, poate, poate!!!.

Angelin Leru
14,02,2019

poezie de Angelin Leru (14 februarie 2019)
Adăugat de Angelin Leru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem rătăcit

Am pierdut un poem, nu ştiu unde l-am pus,
Era dragoste-n el dar acum s-a ascuns,
Îl tot caut de zor, de-l găseşti, să mi-l dai
Aş fi vrut să-l recit, lângă mine să stai.

Hai... adu-mi-l te rog, am uitat tot ce-am scris,
Ce e-n el nu mai ştiu, le aştern ca prin vis
Şi de n-am să-l găsesc părţi, din viaţă-am pierdut,
Ascunsesem în el doar iubiri din trecut.

Nu aş vrea să le pierd chiar de altele vin,
Cele care au fost, n-au contat mai puţin,
Amintiri ce-am avut nu mai am fără el,
Îmi dispare trecutul, nu rămâne la fel.

Am pierdut un poem, poate-un alt am să scriu,
Tu ce faci? L-ai găsit? Ştiu că este târziu...
Chiar nu vrei să te laşi până nu-l vei găsi?
Înţeleg... dacă-l ai... poţi la mine veni.

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu am avut niciodată nimic de-a face cu toate întâmplările care treceau pe lângă mine şi care erau urâte, considerând că prin filmele mele voi răzbate, voi exista. Consideraţia aceea că filmele pentru copii sunt ceva periferic nu-mi crea indispoziţie, pentru că mă uitam la cei care aveau această grimasă şi îi consideram teribil de primitivi.

citat din Elisabeta Bostan
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regăsire

Nu vreau să ne iubim numai o viaţă
Şi să te pierd atunci când n-om mai fii
Vreau dragostea ce astăzi ne răsfaţă
Să nu dispară când ne-om risipi

Am să îţi las prin inimă doar semne
Ce le voi recunoaşte mai apoi
Să ne atragă şi să ne îndemne
Să reclădim iubirea amândoi

Eu n-aş putea să fiu şi fără tine
Sau doar aş fi o umbră, undeva,
Sărman îndrăgostit ce nu i-e bine
De nu e mângâiat de mâna ta

Iubirea noastră, n-o măsoară timpul,
Nu poate fi-ncadrată în normal
Dar poate deveni stereotipul
Acelora ce nu iubesc banal

Mi-e teamă să te pierd în altă viaţă
Nu vreau să dispărem, precum zăpezi,
Atunci când mor şi-un soare le dezgheaţă
Nu vreau să nu te am, sau să mă pierzi

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Maria: Ştii, Luci, cred că şi tu eşti un tip bun, chiar foarte bun...
Lucian: Bun, eu?! Bun la ce?! Mersi pentru apreciere, blondo, dar nu sunt nici pe departe ca Nick. Eşti tare norocoasă că te-a ales tocmai pe tine.
Maria: Ah, Lucian, întotdeauna te-am admirat atât de mult, de la bun început... Eşti un tip grozav, deosebit, într-adevăr, cu totul deosebit! Ştii, Luci... Ţi-aş spune încă un lucru, dar mi-e teamă că ai să te superi pe mine după aceea.
Lucian: Nu-ţi fie teamă. N-am să mă supăr deloc. Poţi să-mi spui orice. Sunt aici; te ascult!
Maria: Ştii, de fapt, vreau să recunosc acum că mi-a plăcut de tine de la bun început, de cum te-am văzut. Nu numai că te admiram, dar şi simţeam ceva pentru tine, ceva puternic, special, nu pot să-mi explic ce anume, dar sigur era ceva, întotdeauna am simţit ceva pentru tine...
Lucian: Ce vrei să spui? Te rog, blondo, să nu mă dezamăgeşti! Ai grijă ce vorbeşti!
Maria: Nu, Luci, nu-ţi fie teamă. N-am de gând să te dezamăgesc. Vreau doar să-ţi spun adevărul. Cred că pot fi sinceră faţă de tine acum. Cred că pot să-mi dezvălui sentimentele pe care le-am avut pentru tine; repet: Le-am avut... Poate că n-aş fi renunţat la tine atât de uşor, aş fi luptat, aş fi încercat să te cuceresc, Lucian, poate că aveam totuşi ceva şanse de câştig, iar tu eşti de altfel atât de interesant, eşti, după cum am mai spus, un tip deosebit şi constitui o partidă bună pentru orice domnişoară. Dar tot de la bun început am observat şi atenţia deosebită pe care i-ai acordat-o mereu Liei, de aceea n-am insistat în privinţa ta, pentru că nu doream să par prea îndrăzneaţă, nici să mă pun între tine şi Lia, să stric relaţia dintre voi. Iar Lia e şi ea o persoană deosebită, îmi e o foarte bună prietenă, n-ar fi meritat să-i fac una ca asta. De aceea nu m-am amestecat niciodată între voi.

replici din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu mă-ntrebi!

Să nu mă-ntrebi, unde mi-e gândul
de-mi vezi privirea-n gol, pierdută!
Poate că-l mângâie aevea,
fiinţa ce îţi pare mută!
Să nu mă-ntrebi,
de ce tăcerea
mă însoţeşte pe-nserat!
Poate că îmi descopăr vrerea
din cântecul ce n-am cântat.
Să nu mă-ntrebi, nimic, acum,
când în răscruci se întretaie,
atâtea drumuri neştiute
şi inima mi-e vâlvătaie!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru (10 noiembrie 2010)
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

William Parrish: Vreau să ştii că te iubesc foarte mult, că tu ai dat sens vieţii mele mai mult decât mi-aş fi imaginat vreodată.
Susan Parrish: Tată...
William Parrish: Nu! Te iubesc atât de mult! Şi vreau să-mi promiţi ceva. Nu vreau să-ţi faci griji pentru mine. Indiferent ce s-ar întâmpla o să fie bine. Nu regret nimic şi vreau ca şi tu să simţi acelaşi lucru.
Susan Parrish: Te iubesc, tată!
William Parrish: Tocmai de aceea sunt aşa fericit.

replici din filmul artistic Întâlnire cu Joe Black
Adăugat de Loredana Matei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vreau

Nu vreau să cântăresc ceva acum
din ce-a fost bun sau rău sau nu a fost,
căci nu vreau viaţa să-mi măsor precum
acei ce cred că totul are-un cost.

Nu vreau să-mi fie teamă că ceva
din echilibrul vieţii n-a fost bun
şi m-a-nclinat, ca drept să nu pot sta
când judecăţii am să mă supun.

Nu vreau nici să compar, nici să măsor
o faptă sau un gând sau chiar un vis
din tot ce-a fost, cu dor sau fără dor,
din ce-am înfăptuit sau am promis.

De ce nu vreau? E doar un amănunt:
când toate-s pe un umăr, doare crunt.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!