Nu m-am măritat niciodată, fiindcă n-am simţit nevoia. Am trei animale de casă, care-mi ţin perfect loc de soţ. Am un câine, care sforăie toată noaptea, un papagal care înjură măcar o dată pe zi şi un motan care vine foarte târziu acasă, seară de seară.

citat din Marie Corelli
Adăugat de L. Iuliana
Comentează! | Votează! | Copiază!

LIMBĂU (cu voce gravă): Am fost iar la cârciuma "Cocoşul Roşu". Acolo se adună, seară de seară, duşmanii poporului... Beau şi înjură...
LUPOI (curios): Înjură cumva partidul?
LIMBĂU: Înjură tot! Dar mai ales partidul! Cel mai activ este agitatorul Guran.

replici
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul fetei de măritat

O fată de măritat
Ce-i venită de la ţară,
A-ndrăgit pe un băiat
Cam sfios din cale-afară.

Inima i-a-nfierbântat
Si eu văd seară de seară
O fată de măritat
Ce-i venită de la ţară

Stând de vorbă c-un băiat
Ce-i tot cântă din chitară,
Dar nu-i spune de-nsurat,
Cum aşteaptă bunăoară

O fată de măritat.

rondel de Liviu Sergiu Manolache din Flori de mătrăgună (2003)
Adăugat de Liviu Sergiu Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diana: Ia te uită la Rikky; credeam că numai pe umărul lui Luci stă.
Lia: Ah... Singur s-a aşezat la mine.
Diana: Bineînţeles. N-a zis nimeni că l-ai fi aşezat tu cu forţa.
Iulian: Ştii de unde avem acest papagal, domnişoară?
Lia: Da; de la colega noastră cea blondă, Maria, domnişoara biolog.
Iulian: Aşa-i; de la ea.
Diana: Dacă ai vedea câte animale are fata aceea blondă acasă... Eu am văzut; am fost cu Luci şi cu Nero, pentru că se îmbolnăvise câinele. Şi m-am speriat îngrozitor de un şarpe imens, un piton galben încolăcit pe covor, căruia colega voastră îi zicea Marta. Vai, cât era de mare! Iar Luci l-a mângâiat. Mai târziu m-am trezit cu un şoarece din acela de rasă... Cum naiba îi zice?!
Iulian: Hamster, dragă...
Diana: Aşa; exact. Un hamster din ăla mi se urcase pe picior! Şi câţi câini, câte pisici... Mai avea şi papagali din ăştia, dar Rikky era cel mai drăgălaş. N-a vrut să mai plece de pe umărul fiului meu, iar aseară, când domnişoara blondă a venit să-l ia acasă, Rikky n-a vrut; a preferat să rămână la noi. Aşa ne-am ales cu un papagal. În plus, Luci s-a dus să-l ia pe Nero acasă, de la domnişoara blondă; îl lăsase acolo cu o seară în urmă, pentru ca mama domnişoarei, medic veterinar, să-l ţină sub observaţie. Eu n-am mai vrut să merg din nou acolo, în acel apartament, unde, din cinci camere, patru sunt ocupate de felurite animale; nici nu vreau să-mi închipui ce fel de animale or fi pe acolo. Luci a vizitat toate camerele, eu nu! De Rikky însă îmi place; şi de Nero, evident, doar m-am obişnuit cu el. Luci mi-a reproşat că l-aş fi lăsat intenţionat fără hrană şi apă timp de o săptămână, cât a lipsit el de acasă, dar nu-i chiar aşa.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Linda: Oare, dintre toţi bărbaţii din lume, m-am măritat cu singurul care e absolut perfect? Nu bea, nu iese serile, nu are o zi în care să vrea să fie singur cu prietenii. Viaţa lui se rezumă la familie. Ar fi un vis dacă nu ar fi un coşmar. Fiindcă responsabilitatea mea de a-i corespunde e uriaşă.

replică din romanul Adulter de Paulo Coelho (2014)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unuia care sforăie foarte tare

Soţia l-a pârât la doctor,
Chemând şi un vecin ca martor:
- Omul meu sforăie atât de tare,
Că acidulează apa din pahare.

epigramă de Paul Constantin (8 iulie 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

jazz

Jazzul este singura muzică în care aceeaşi notă poate fi cântată seară de seară, dar diferit de fiecare dată.

definiţie de Ornette Coleman
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

E adevărat că tânărul comandant ajunsese destul de târziu acasă seara trecută, dar asta nu-l împiedică să se trezească dimineaţa nici prea devreme, dar nici foarte târziu; pe la 09.00... Având în vedere ora la care ajunsese el seara trecută acasă, era foarte bine! Era deja duminică, 17 iunie 2085. Iată cum numai 10 zile îi mai despărţeau de măreţul eveniment: lansarea navei "Pacifis" în îndrăzneaţa misiune. Deocamdată, în programul comandantului pentru acea zi era inclusă încă o seară de dans, la discoteca Institutului. Îi plăcuse seara trecută; fetele se comportaseră bine. "De ce n-o fi fost aşa mereu?" se întrebă el în gând. De asemenea, îşi închipui şi cum ar fi fost dacă printre fetele prezente ar fi figurat şi reclamanta, domnişoara consilier, frumoasa brunetă... Evident însă, ea nu fusese acolo; nici în acea seară nu va onora discoteca Institutului cu nobila-i prezenţă...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apel de seară

– Hai în casă, fată,
Lasă-l pe vecin...
– Îl mai las o dată
Şi pe urmă vin...

epigramă de Corneliu Ioan Iovuţa din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limbău: Am fost iar la cârciuma "Cocoşul Roşu"... Acolo se adună, seară de seară, duşmanii poporului... Beau şi înjură...
Lupoi: Înjură cumva partidul muncitorilor şi ţăranilor?
Limbău: Înjură tot! Dar mai ales partidul... Cel mai activ este agitatorul Guran.
Lupoi: Cine e Guran?
Limbău: Un pungaş! Pui de legionar! Taică-su avea fabrică de cuie...
Lupoi: Şi ce s-a întâmplat cu fabrica lui?
Limbău: I-a luat-o poporul! Aşa e drept! Acuma toată naţiunea face cuie...
Lupoi: Şi ce spune acest Guran?
Limbău: Când se îmbată, ţine cu reacţiunea...
Vulpescu (scrie, cu dificultate): Ţi-ne cu re-a-cţi-unea...
Lupoi (gânditor): Se îmbată des?
Limbău: Tot timpul e beat. Şi-i agită pe ceilalţi... Care, nici ei nu-s treji...
Lupoi: Concret! Ce spune?
Limbău (triumfal): Multe! Aseară spunea că generalisimul Stalin a fost un porc...

replici din piesa de teatru Rugul aprins, scenariu de Valeriu Butulescu (2013)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

E seară, e târziu şi e iarnă

e seară, e târziu şi e iarnă
cobor spre ţara care nu mai este.
acolo, unde zările s-au rasturnat
caut adieri de suflete, de vise, de umilinţă,. de credinţă
iau in mâini tristeţea si durerea şi... plec
las o picatură de soare pentru cei ce mai cred în adevăr

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traian: Tot aici eşti, Luci?!
Lucian: Dom' director... Mă scuzaţi, n-am observat când aţi sosit.
Traian: Lasă asta! De ce n-ai plecat cu colegii tăi?
Lucian: Eu, acasă?! Nu prea, dom' director! Nu atâta timp cât mama e încă împotrivă. Cred că pentru următoarea perioadă, am rămas fără casă, până vom pleca în misiune; n-o să mai cunosc semnificaţia cuvântului "acasă".
Traian: Nu procedezi corect.
Lucian: Tot eu, domnule?!
Traian: Tu, bineînţeles. Vei pleca, pentru următorii cel puţin 13 ani... Ar trebui ca măcar în această perioadă scurtă care a rămas până la plecare, cel puţin în fiecare seară, să fii acasă, împreună cu părinţii tăi. Nu-i lipsi de prezenţa ta!
Lucian: La ce bun?! Să aud tot felul de reproşuri? Să-mi repete neîncetat că nu e de acord cu plecarea asta, că nu-mi permite să particip la misiune, sau alte lucruri asemănătoare?! Mă scuzaţi, dar nu vreau să am parte de certuri inutile de acest gen în fiecare seară, dacă ei nu vor să înţeleagă şi să aprobe decizia mea.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt un bun cetăţean, dar în oricare ţară m-aş fi născut, tot aşa aş fi fost. Sunt un bun cetăţean, fiindcă am fost întotdeauna mulţumit cu starea în care m-am aflat. Fiindcă am consimţit mereu soartei care mi-a fost hărăzită şi nici n-am roşit vreo dată de ea, nici n-am pizmuit pe a altora.

citat clasic din Montesquieu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe culmi

Ochi înlăcrimaţi şi dureri de oase,
Fumez şi scriu literatură contemporană.
Viorile plâng în mine cu note de disperare,
Stihuri de cenuşă, de urlet, de mucegai,
Poetizez acum tot ce n-am cerut vreodată să trăiesc.
Râsuri teatrale la prânzuri şi la cină,
Schiţez veşnica mea fericire de lut.
Dar pământul de sub picioare mă-ngroapă,
Şi nu l-am lăsat niciodată, dar acum îl las.
Şi m-apropii, seară de seară, tot mai mult,
De acel flaut trist, care-mi cântă la mormânt.

poezie de Daniela Vizireanu din Poeţii noştri (iunie 2017)
Adăugat de Daniela Vizireanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câinele înţelept

Într-o zi a trecut pe lângă un grup de pisici un câine înţelept.
Apropiindu-se şi văzând că ele, foarte preocupate de ceva,
nu-l bagă în seamă, s-a oprit.

Din mijlocul grupului tocmai se ridicase
un motan mare, care pe un ton grav a spus:
"Fraţilor, rugaţi-vă; şi după ce vă veţi fi rugat o dată şi încă o dată,
cu toată încrederea, adevărat vă spun, va ploua cu şoareci."

Câinele auzind asta a râs din toată inima şi s-a îndepărtat spunând:
"O, pisici oarbe şi nesăbuite, nu este scris
şi nu ne-a fost făcut cunoscut, nouă şi părinţilor noştri,
că după rugăciuni şi credinţă şi plângeri fierbinţi
nu plouă cu şoareci, ci cu oase."

poezie clasică de Khalil Gibran, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciodată n-am simţit, ca astăzi, că toată poezia vieţii, până la infinitezimal, emoţia pe care o dă o floare de câmp, răsăritul unei stele, o adiere de vânt, are ca principiu gândul morţii, fiindcă vorbeşte de iubire, şi că preţul integral al vieţii îl dă numai moartea.

Garabet Ibrăileanu în Adela
Adăugat de Monica Mihaela
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joey: Pacey, am vrut să-l văd pe Dawson în seara asta nu pentru că pentru patru luni a fost iubitul meu, ci pentru că mi-a fost prieten aproape toată viaţa. Şi ca prieten, l-am rănit foarte mult şi nu m-am simţit mai puţin vinovată în aceste trei luni. Aşa că da, am fost preocupată, m-a făcut să-mi pierd şirul gândurilor, dar inima mea? E de nestrămutat. Trei luni în care am cutreierat mări şi oceane nu au reuşit să o zdruncine şi nici nu o să las nesiguranţa ta să facă asta. Inima mea nu a plecat niciodată de pe barcă. Nu te-a părăsit niciodată. Şi din câte observ nici nu o să se întâmple asta prea curând.

replică din filmul serial Cei mai frumoşi ani
Adăugat de Moţ Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chris Keller: O să ne vedem azi, nu?
Sora Peter Marie Reimondo: La trei ai o vizită. Una din fostele tale soţii.
Chris Keller: Da.
Sora Peter Marie Reimondo: Care din ele? Kitty sau Angelique?
Chris Keller: Bonnie, soţia numărul 2 şi 4, e cea mai bună.
Sora Peter Marie Reimondo: Hmmm.
Chris Keller: Iat-o.
Sora Peter Marie Reimondo: Aha, o roşcată.
Chris Keller: Nu, cealaltă.
Sora Peter Marie Reimondo: Chris, e...
Chris Keller: Enormă.
Sora Peter Marie Reimondo: Ei bine, a luat ceva kilograme în plus după divorţ?
Chris Keller: Nu. Aşa era când m-am însurat cu ea. De fiecare dată. Pa. (O duce pe Bonnie în camera de vizită)

replici din filmul serial Oz – Închisoarea federală
Adăugat de Oana Romanescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar Ana

Ana era mai degrabă urâtă, n-aş spune slută, dar avea
o figură banală şi-un fel de fire uscată
nu râdea niciodată, ba mint, uneori mai zâmbea
când vedea -habar n-am ce- poate un fel de adânc
în sinea sa,
poate copiii altora sau altceva,
n-o să ştiu;
oricum, te trezeai într-un târziu
cu ea că zâmbea. Stâlcit şi firav.
Da,
Ana era o făptură ciudată. Tristă ca o picătură de apă.
Un fel de pată
măruntă, sâcâitoare, pe un şervet de mătase,
un fel de frig care intră sub pragul din case.

N-avusese niciodată bărbat, doar un amant amărât, cândva
foarte demult, foarte aşa... cum să spun,
însurat şi sărac
un pic filosof, un pic posac.
Nici n-o prea iubise cu adevărat,
se folosea de ea şi pleca. Era bărbat...
Maică-sa, mda,
poate- avusese dreptate când îi striga
''ieşi din casă, stricato, ai ajuns o căţea!

Oricum, a trecut, maică-sa a plecat într-o zi, s-a dus
undeva foarte sus
foarte departe şi foarte demult.... dar ştii? încă-i vorbea
în serile lungi, de apăsare grena (căci Ana numai pe ea o avea)
şi parcă n-o mai certa. N-o mai hulea. ''Mama mea'' tot şoptea
când se visa iar copil, şi în vis tremura,
fiindcă în amintiri avea pielea plesnită, nu pe genunchi, ci pe tâmplă,
aşa cum se-ntâmplă
atunci când eşti îmbrâncit şi dai cu capul de-o stâncă.
(Aiurea, în casă nu sunt niciodată stânci,
poate doar aşa i s-a părut atunci).
Şi în visul ei, taică-su încă bea pe balcon
şi Ana scotea
de sub coşul de rufe
o scrisoare ascunsă
cu litere strâmbe, tremurate, cam unsă
în care ea, Ana, îi scrisese lui Dumnezeu
''te rog eu, Doamne, din sufletul meu,
fă-l pe tata să nu mă mai bată
şi mama să mă iubească un pic, măcar o dată,
iar dacă nu,
dă-mi Doamne şi mie un vagon de ciocolată!...''

Ea era doar Ana, o biată fată.
Aşa că Dumnezeu nu i-a trimis răspuns niciodată.

poezie de Camelia Radulian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fotografia

Ascunsă undeva, într-o cutie
Plină de praf de-atâta neumblare,
Stă cuminţică o fotografie
Pe care am iubit-o cel mai tare.

De multe ori am vrut s-o scot afară,
Să n-o mai las să zacă într-un vraf,
Dar zi de zi şi seară după seară,
M-am tot ferit să nu bag mâna-n praf.

Şi poate că în bezna din cutie
Culorile aprinse au pălit
Şi poza aceasta, atât de dragă mie,
Acum e ternă şi s-a zdrenţuit.

Dar chiar de n-o voi scoate niciodată
Să vadă iar lumina îmbietoare,
Ea va rămâne poza preferată,
Pe care am iubit-o cel mai tare.

poezie de Octavian Cocoş (15 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lia: Interesant! Ai putea aranja acelaşi lucru şi pentru mâine seară?
Lucian: Bineînţeles; dar cu o condiţie.
Lia: Care?!
Lucian: Să-mi permiţi şi mâine seară să te conduc până acasă, tot cu maşina directorului.
Lia: Bine, de acord.
Lucian: Ia te uită! Dacă ştiam că vei fi de acord atât de uşor, îţi puneam altă condiţie: Aceea de a-mi accepta prietenia.
Lia: În cazul ăsta, ai fi pierdut; ar trebui să-ţi fie clar că aş fi preferat compania celor doi body-guarzi.
Lucian: "Nemilosul" şi "Temutul"... Ar fi de preferat compania lor decât prietenia mea?
Lia: Da! Măcar poreclele lor exprimă clar ceea ce sunt ei; în cazul tău, "Don Juan" – nu e foarte relevant. Dar dacă te rezumi la partea cu condusul acasă, poţi avea şanse; numai dacă nu cumva ai pe altcineva în vedere pentru seara următoare...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!