E adevărat că tânărul comandant ajunsese destul de târziu acasă seara trecută, dar asta nu-l împiedică să se trezească dimineața nici prea devreme, dar nici foarte târziu; pe la 09.00... Având în vedere ora la care ajunsese el seara trecută acasă, era foarte bine! Era deja duminică, 17 iunie 2085. Iată cum numai 10 zile îi mai despărțeau de mărețul eveniment: lansarea navei "Pacifis" în îndrăzneața misiune. Deocamdată, în programul comandantului pentru acea zi era inclusă încă o seară de dans, la discoteca Institutului. Îi plăcuse seara trecută; fetele se comportaseră bine. "De ce n-o fi fost așa mereu?" se întrebă el în gând. De asemenea, își închipui și cum ar fi fost dacă printre fetele prezente ar fi figurat și reclamanta, domnișoara consilier, frumoasa brunetă... Evident însă, ea nu fusese acolo; nici în acea seară nu va onora discoteca Institutului cu nobila-i prezență...
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Comandantul misiunii, fără uniforma specifică funcției sale, se afla din nou la distracție; discoteca Institutului era plină de tinere domnișoare frumoase; localul, destul de spațios, părea acum neîncăpător. Ca și seara trecută, îl întâmpinară cum se cuvine pe Don Juan, doar pe el îl așteptau. Fetele încercară totuși să nu fie prea insistente, ca nu cumva să i se pară lui ceva în neregulă și să plece acasă prea devreme; doreau să petreacă împreună cu el cât mai mult timp posibil, sau măcar să-l știe acolo, aproape... Și pentru că fetele nu aveau un comportament care să nu fie pe placul lui, Lucian le recompensă rămânând toată seara la discotecă, miezul nopții găsindu-l tot acolo, iar el nu părea dispus a pleca, deși era târziu. Era conștient că de dimineață va fi nevoit să se trezească devreme, pentru a nu întârzia la bordul navei...
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Domnișoara doctor Stela ajunse la Institut în acea dimineață nu foarte devreme, dar nici prea târziu. După ce coborâse cele 13 etaje, jos, la intrarea în bloc, o așteptau cei doi body-guarzi pe care-i cunoscuse ziua trecută... Cu mulțimea strânsă în fața blocului ei, parcă mai puțin numeroasă decât în ziua precedentă, nu mai avu probleme, doar era acolo Poliția, Jandarmeria, Gardienii Publici, plus cei doi body-guarzi personali, care o vor însoți până pe 27 iunie aproape peste tot pe unde va merge, în afara Institutului, deci prin oraș. Acum însă ajunsese la Institut, cu mașina celor doi, pe care aceștia i-o puneau la dispoziție în această perioadă, până pe 27 iunie. Se apropie de poarta Institutului, împreună cu cei doi body-guarzi. Unuia dintre ei îi promisese o consultație de specialitate în cabinetul ei medical din Institut; nu uitase acest amănunt, iar acum dorea să-și onoreze promisiunea, deși nu era obligată să-l consulte pe acel om, doar nu era un pacient obișnuit de-al ei... Totuși, la urma-urmei, respectivul îi va asigura protecția în perioada imediat următoare, o perioadă destul de îndelungată, zi de zi, de dimineața devreme, până seara târziu, până la data plecării în misiune, 27 iunie, deci, îi putea acorda măcar o consultație.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din când în când, Lucian mai privea spre frumoasa lui colegă brunetă, domnișoara consilier; va avea el oare vreodată nevoie de sfaturile ei? Și dacă da, la ce sfaturi se va putea aștepta din partea ei?! Deocamdată, ar fi dorit ca în acea seară s-o conducă din nou până acasă, dar era conștient că nu va putea, din două motive: Rikky și Nero. Deci, domnișoara blondă se va afla alături de el în acea seară, în mașina directorului. Nu-l deranja foarte mult acest amănunt, că doar o simpatiza pe Maria, dar... Domnișoara consilier se bucura de ceva mai mult decât doar simpatia lui, cu toate că ea nu părea a-i împărtăși sentimentele.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru că-și văzuse prietena, Nistor era mult mai liniștit ziua următoare, când ajunse pe puntea principală a navei albastre, înainte de ora 08.00. Nu-i mai zburau "păsărele" imaginare în jurul capului; era vesel, zâmbitor. Primise o fotografie de la Adela una foarte reușită, după cum constatase când ajunsese acasă. O avea și-n acea dimineață la el, bine așezată, să nu se murdărească sau să se îndoaie; în plus, mai păstra în minte, încă vie, amintirea acelui prim sărut din seara trecută... Uff, de n-ar pleca peste câteva zile... Dar nu era cu putință să nu plece. Fiind bine dispus, nu se mai luă de Alex, care sosise la scurt timp după el. Pe puntea principală mai erau profesorul Manea și directorul. Domnișoara Lia era în Institut încă de la ora 07.00, cu prietena ei, Dora Bercea.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru Lucian și Lia se aranjase totul și-n acea seară; tânărul comandant își putea conduce colega acasă, fără a se vedea acompaniați de cei patru body-guarzi. Deocamdată însă, mai aveau puțin de așteptat, până ce directorul va rezolva situația. Putea însă Lucian scăpa fără a fi observat? Spre ghinionul lui, nu! Rapid se trezi înconjurat de o grămadă de fete, pierzând-o pe Lia din vedere. De data aceasta, fetele păreau decise să nu-i dea pace așa de ușor; doreau, sub orice formă, ca el să le însoțească spre discotecă, doar era vineri seara, petrecerea era mare; protestele lui rămâneau zadarnice! Lia se încruntă nemulțumită! De ce oare trebuia să asiste mereu la scene de genul acesta? Nu se învățase deloc minte? De altfel, la ce altceva se putea aștepta de la el, Don Juanul Institutului?! Nu trecuse încă sfertul de oră pus la dispoziție de director, altfel ar fi plecat singură, să ia un taxi până acasă, lipsindu-se bucuroasă de compania body-guarzilor și a lui... Nu dorea însă nici să rămână în acel loc!
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Domnul Eugen Manea nu-și mai căută elevii în acea zi; îi lăsase "de capul lor", fiind convins că nu procedează greșit. Avea încredere în ei, îi știa pe toți de treabă. Se pregăteau de plecare, fiind deja seară. Alex avu grijă să nu iasă din Institut în același timp cu vreunul dintre colegii săi. Cât despre Lucian, evident, o reținu la bord pe colega lui, Lia. După cum se înțeleseseră seara trecută, urma s-o conducă din nou acasă, cu aceeași mașină albastră a directorului, fără cei patru body-guarzi. Porniră spre clădirea principală a Institutului, întâlnindu-se cu directorul la intrare; acesta tocmai sosea din oraș, de abia la acea oră. Lipsise întreaga zi din Institut, lucru mai neobișnuit în cazul dânsului. Părea foarte obosit, dar pentru preferatul său... Se opri în dreptul celor doi.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se părea că pentru tânărul comandant, ziua aceasta nu începuse chiar atât de bine cum i se păruse lui de dimineață, nu fusese tot timpul atât de norocos, asta putea înțelege după incidentul din fața Institutului, al cărui protagonist fusese chiar el, Lucian, deși fără voia lui. Iată-se acum în jeep, alături de director și profesor. Rușinat, își plecă privirea și capul; nu arăta întocmai demn de funcția pe care o primise seara trecută. Nu-l durea nimic, dar nu îndrăznea să spună un cuvânt. Își închipuia cum îl vor privi colegii lui, când îl vor vedea astfel; probabil că ei, ceilalți, arătau mult mai bine, nu ca el.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
"Șefu'?!" Nu putea fi Nis! Privi derutat în jur. Își aminti: Era Rikky, papagalul domnișoarei Maria, îl luase acasă, iar pe Nero, dulăul său negru, îl lăsase acolo. Nu zări însă pasărea. Parcă seara trecută rămăsese pe o crenguță din lămâiul de jos, de pe holul de la intrare. Cum ajunsese acum papagalul în camera lui? Evident, zburase, doar era pasăre...
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deocamdată, la acea oră, nu foarte matinală pentru o zi de vară, primul sosit dintre cei șapte tineri membri ai echipajului se dovedi a fi geneticianul Alex. Iar dacă mulțimea de curioși strânsă în afara Institutului nu putea crea probleme nici unuia dintre cei șapte, nu la fel se putea afirma și despre cei din interiorul Institutului, sau mai bine zis cele, pentru că marea majoritate erau tinere domnișoare, angajate ale Institutului sau încă eleve. Era de înțeles a cui sosire o așteptau fetele evident, nu a președintelui țării, ci a Don Juanului Institutului, comandantul misiunii, ele fiind marile lui admiratoare. Și pentru că aceasta era una dintre puținele ocazii pe care le mai aveau de a-l vedea, ignoraseră complet "amenințarea" directorului dânsul n-avea decât să ia orice măsuri împotriva lor, oricât de drastice ar fi acestea însă ele, admiratoarele înfocate ale lui Don Juan, nu renunțau la șansa de a-l mai întâlni, măcar o singură dată înainte ca el să plece în anunțata misiune spațială, mult mediatizată în ultima perioadă.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Era sâmbătă, 09 iunie, era vară, era sfârșit de săptămână, era cald... Cei șapte membri ai echipajului navei albastre erau toți tineri, deci, ar fi avut motive să fie veseli, să iasă prin oraș, să se distreze; totuși, doar geograful cel înalt alesese varianta cu plimbarea prin oraș, numai după ce scăpase de cei doi însoțitori ai săi. Ceilalți preferaseră să rămână acasă la ei: blonda Maria, mică și gingașă, se simțea foarte bine în apartamentul ei cu cinci camere, plin cu animale și plante, având în propria-i locuință un micuț colțișor din natură; domnișoara doctor Stela preferase și ea să rămână acasă, mai ales din cauza celor 13 etaje, pe care nu avea de gând să le mai urce sau coboare; Alex avea un alt motiv de a nu ieși nicăieri evita întâlnirea cu "Ucigașa", de care va scăpa de abia luni de dimineață; domnișoara psiholog Lia nu numai că era acasă, dar nici măcar nu catadicsea să iasă din camera ei, unde stătea închisă, cu motănelul gri în brațe, ținându-i companie, dar ea era tristă și abătută din cauza unei anumite reclamații pe care o depusese seara trecută către Comisia Disciplinară a Institutului, împotriva colegului ei, Lucian; Mihai se afla, din câte știm, tot într-o casă, deși nu la el acasă, ci la comandantul misiunii; iar acesta din urmă, bineînțeles, tot acasă era, iar figura lui îi trăda tristețea care-i măcina sufletul.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Momentul critic trecuse, fusese depășit, atât pentru tânărul comandant, cât și pentru misiune. Era deja vineri, 15 iunie 2085, iar ancheta în cazul "Enka Lucian" se încheiase, favorabil acuzatului. Comisia Disciplinară își făcuse datoria, iar Don Juanul Institutului scăpase nepedepsit, fără a fi fost necesară intervenția directorului. Desigur, doar nu era un tip indisciplinat!
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lucian se trezi devreme, mult prea devreme, deși se întorsese târziu în nava albastră seara trecută și nu dormise prea bine, nu-și găsise liniștea. De fapt, chiar și acum încă era agitat. Simțea nevoia de a-și aprinde o țigară, de a bea o cafea cât mai concentrată, însă amintindu-și de abuzul recent, se abținu. Renunță deci la țigări și cafele, ori alte licori cu efect amețitor, știind sigur că nu-l vor duce la nimic bun; nu dorea să repete greșeala comisă.
citat din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Blondul intrase în dormitor, deși nici gând să doarmă, nici el. Fiul lui, pe care mereu îl considerase a fi foarte cuminte, ajunsese în fața Comisiei Disciplinare a Institutului. Ce însemna oare acest lucru? În nici un caz că n-ar avea absolut nici o vină, doar nu ajunsese din greșeală în această situație. Iar blondul era tare nemulțumit din această cauză. Îl dezamăgise oare Lucian? Nu era foarte sigur de acest amănunt, dar îi venea tare greu să-l considere nevinovat. Și nu-i plăceau probleme de acest gen. Nu-i plăcea ca lumea să-l arate cu degetul, vorbindu-l pe la spate, șușotind pe seama comportamentului fiului său. Ușa dormitorului se deschise și intră Diana. Era întuneric, deci, n-o vedea prea bine; îi auzi însă glasul...
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rămași din nou singuri, doar cei șapte tineri, își continuară, într-adevăr, activitatea începută ziua trecută, aceea de a vizita nava albastră. Iar cum "Pacifis" nu era deloc micuță, nu reușiră nici până în seara acelei zile s-o vadă pe toată, dar după 27 iunie aveau destul timp s-o tot vadă, s-o tot cunoască, deci, considerară că totuși, ceea ce văzuseră era suficient. Oricum, vizitaseră locurile mai importante, care chiar trebuiau cunoscute de toți membrii echipajului, nu doar de cei trei tineri care o construiseră; bineînțeles, pentru ei, "Pacifis" nu avea secrete. Parcă nici pentru tânărul informatician nu avea atât de multe, acesta reușind să le afle din informațiile de pe computer, pe care le studiase cu atenție.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai târziu în seara asta
Aștepți până mai târziu
până mai târziu în seara asta
Aștepți până mai târziu
până mai târziu în seara asta
Băiatul acela nu ți-a aruncat niciodată măcar o privire
Nu a încercat să te cucerească
Se îmbracă după cum îți imaginezi tu,
e înalt și mândru
E mereu prezent
în gândurile tale
Zi și noapte
Iar tu aștepți până mai târziu
până mai târziu în seara asta
Aștepți până mai târziu
până mai târziu în seara asta
Iar tu aștepți până mai târziu
până mai târziu în seara asta
Aștepți până mai târziu
până mai târziu în seara asta
pentru că seara vine mereu.
cântec interpretat de Pet Shop Boys
Adăugat de Oana- Manuela Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibil și textul în engleză.Lia acceptase, spre bucuria comandantului; o putea din nou conduce până acasă; seara trecută ratase această ocazie. Urcară amândoi în mașina albastră, care ieși în curând pe poarta Institutului, unde se opri, pentru o scurtă discuție cu body-guarzii. Petre și Adi pricepură rapid cum se prezenta situația și merseră împreună cu colegii lor, body-guarzii Liei, Florin Neamțu, zis "Nemilosul" și Bogdan Trană, zis "Temutul", în mașina acestora.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Își privi fiul; era într-adevăr un tânăr frumos! De parcă ea n-ar fi știut acest amănunt?! Ba îl știa și încă foarte bine! Îl aflase de ceva timp, încă de când fetele începuseră să-l caute pe acasă, adică de vreo câțiva ani... Mai știa însă că nici una nu-i trezise fiului ei interesul, nu legase cu nici una o relație serioasă, de durată; ea nu aflase încă despre domnișoara consilier și de sentimentele pe care fiul ei le avea față de această domnișoară, pentru că Lucian nu-i spusese nimic în acest sens, ocolea de fiecare dată subiectul legat de domnișoare, cu subtilitate... Diana îl privi din nou! Îi era tare drag! Acum era acolo, lângă ea, dar fiul ei va pleca în curând; și nu cu o mașină, la o scurtă plimbare prin oraș sau în afara acestuia... Deocamdată însă, ajunseră la Institut. Înainte de a intra pe poarta Institutului, cei doi body-guarzi coborâseră. Lucian parcă mașina directorului, el pornind spre nava lui albastră, în timp ce Diana, mama lui, chiar spre biroul directorului.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În plus, reporterii și ziariștii, celelalte personalități care fuseseră invitați seara trecută la oficializarea misiunii, habar n-aveau dinainte de ce fuseseră chemați acolo; directorul nu le spusese motivele pentru care îi convocase, nu le oferise detalii. Acum însă totul se deslușise: Era vorba despre o misiune spațială îndepărtată, de lungă durată, prima de acest gen, despre care se vorbea pe față, misiune organizată de Institut. Desigur, cei din conducerea Institutului aveau de mult în vedere această misiune, pe care o planificaseră tainic până atunci. Acum totul devenise oficial, iar cei șapte tineri resimțeau apăsător urmările oficializării.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dimineața, când se trezi, Lucian nu-și dădu imediat seama că nu se mai afla la Institut, în camera sau apartamentul directorului. Dacă ar fi știut ce-l aștepta afară, mai bine ar fi preferat să fi rămas în Institut. Dar el habar n-avea. Nu-i luă foarte mult timp până să se dezmeticească. Zări uniforma albastră acolo unde o lăsase seara trecută, frumos așezată. O privi neîncrezător, dar cele șase buline mici încă erau acolo, pe rever, iar pe minitransmițătorul din piept scria cu majuscule "E. L.". Deci, nu visase, nici nu i se păruse; chiar era comandantul misiunii...
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima seară pe care cei șapte tineri și-o petreceau acasă, cu familiile, se apropia de sfârșit; îi mai despărțea puțin de miezul nopții, care semnifica începutul zilei cu numărul 27 din luna iunie a anului 2085, o zi memorabilă pentru cei șapte tineri și familiile lor, poate nu doar pentru aceștia. Deocamdată însă, era încă marți, 26 iunie 2085, iar tinerii din echipaj se aflau pentru ultima oară acasă, fiecare cu familia sa. Desigur, apropierea mărețului eveniment îi bucura și îi întrista deopotrivă, gândindu-se la ceea ce lăsau în urmă, dar și la ceea ce-i aștepta: Adică, acasă, prietenii, familiile și tot ceea ce era legat, nu doar de locurile natale, ci, în general, de Terra (acestea rămâneau în urmă); în timp ce îi aștepta un viitor imprevizibil, plin de aventuri neobișnuite prin care vor trece împreună și explorarea unor tărâmuri necunoscute, misterioase... Chiar dacă tot n-ar găsi ceea ce căutau, adică viață în alte părți ale imensului Univers, tot era interesant să pornească într-o asemenea călătorie. Se simțeau norocoși că fuseseră aleși să participe la o asemenea misiune, însă nu doar norocul fusese de partea lor; munciseră mult pentru a obține dreptul de a face parte din echipaj și iată-i acum răsplătiți pentru eforturile lor: fiecare își merita locul câștigat. Iar dacă nopțile trecute le fusese greu să adoarmă, în aceasta cu siguranță le va fi și mai greu.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!