Pe culmi
Ochi înlăcrimați și dureri de oase,
Fumez și scriu literatură contemporană.
Viorile plâng în mine cu note de disperare,
Stihuri de cenușă, de urlet, de mucegai,
Poetizez acum tot ce n-am cerut vreodată să trăiesc.
Râsuri teatrale la prânzuri și la cină,
Schițez veșnica mea fericire de lut.
Dar pământul de sub picioare mă-ngroapă,
Și nu l-am lăsat niciodată, dar acum îl las.
Și m-apropii, seară de seară, tot mai mult,
De acel flaut trist, care-mi cântă la mormânt.
poezie de Daniela Vizireanu din Poeții noștri (iunie 2017)
Adăugat de Daniela Vizireanu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.