Câinele înţelept

Într-o zi a trecut pe lângă un grup de pisici un câine înţelept.
Apropiindu-se şi văzând că ele, foarte preocupate de ceva,
nu-l bagă în seamă, s-a oprit.

Din mijlocul grupului tocmai se ridicase
un motan mare, care pe un ton grav a spus:
"Fraţilor, rugaţi-vă; şi după ce vă veţi fi rugat o dată şi încă o dată,
cu toată încrederea, adevărat vă spun, va ploua cu şoareci."

Câinele auzind asta a râs din toată inima şi s-a îndepărtat spunând:
"O, pisici oarbe şi nesăbuite, nu este scris
şi nu ne-a fost făcut cunoscut, nouă şi părinţilor noştri,
că după rugăciuni şi credinţă şi plângeri fierbinţi
nu plouă cu şoareci, ci cu oase."

poezie clasică de Khalil Gibran, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visele unei pisici sunt pline cu şoareci.

proverbe arabe
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pisici şi maimuţe, maimuţe şi pisici - toată viaţa omenească e cuprinsă în asta.

citat din Henry James
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

A treia seară dacă se adunară şi se puseră la rugă, se rugară, se rugară, până ce către miezul nopţii o dată începu a se cutremura biserica şi se auziră nişte pocnete şi tunete, bubuituri şi duduituri îngrozitoare, ca de tunet. Căzură şi de astă dată în genunchi, se rugară şi de astă dată cu toată credinţa în Dumnezeu. Însă, ce să vedeţi d-voastră? tocmai în toiul rugăciunei, unde se coborî un călugăr din turnul bisericii, apucă pe băiatul unchiaşului de subţiori, îl răpeşte din mijlocul lor şi se înalţă cu dânsul în sus. N-apucară oamenii să bage bine de seamă, şi pieriră din ochii lor ca o nălucă. Ba că o fi rămas prin turn, ba că o fi pe după biserică, ba că o fi pe colo, ba pe dincolo. Aşi! El s-a dus cu călugărul ce-l răpise, şi dus a fost. Toţi rămaseră ca căzuţi din cer de spaimă, dar unchiaşul şi baba, mai cu asupra. După ce se mai astâmpărară din spaimă, şi după ce biserica se linişti, oamenii ieşiră şi se duse fiecare într-ale sale. Fiul unchiaşului, deşi răpit de călugăr, dară cartea din mână n-o lăsa. Citea mereu şi în gura mare; iară când fu de ajunse pe la mijlocul cărţii, călugărul nu-l mai putea ţine. Vru să-i smucească cartea din mână; dară băiatul o ţinea vârtos. Luptându-se cu băiatul prin văzduh ca să-i ia cartea, călugărul îl scăpă, şi fiul unchiaşului căzu într-o prăpastie adâncă.

Petre Ispirescu în Voinicul cel cu cartea în mână născut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumoasa

eşti cea mai frumoasă
frumoasă din lume
scriu asta pe pereţi
să ţin minte să nu uit
să vadă şi ea
o literă încolţeşte în colţul
buzelor care şoptesc
inima mi-a rămas pe o coală a4
pe care am scris că e frumoasă
şi chiar e frumoasa frumoaselor
dacă eram elev scriam pe caiet
şi pe manuale şi pe celelalte cărţi
din biblioteca judeţeană
să ştie toată lumea că sunt îndrăgostit
trebuie să-i spun că e frumoasa frumoaselor
încă o dată şi încă o dată

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

şoareci prin casă
caută de mâncare –
pisici în dulap.

haiku de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apropierea unei singure pisici, pune pe fugă o cohortă întreagă de şoareci.

Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucian: Hmm... Ştii că la început îmi spuneai "domnule"?! Ţi-aminteşti? Dintre toţi, ai fost singurul care mi-a spus vreodată astfel.
Mihai: Cine, eu?! Ah, da, Luci... Sigur; însă doar atunci, la început, când de abia te-am cunoscut; tu, cu Alex şi cu Nis... Ce să-ţi spun?! Eram timid, emoţionat... Şi-mi păreai; nu ştiu cum... Deosebit? Oricum, o singură dată ţi-am spus astfel; după aceea, nu mai; gata!
Lucian: Da; o singură dată...
Mihai: Şi?! Ce-i cu asta, comandante? Ai vrea să-ţi spun din nou astfel? Să ştii, aş putea, nu mi-ar fi greu...
Lucian: Cum?! Nu! În nici un caz, Mihai! O singură dată a fost mai mult decât suficient.

replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sperietoarea

I-am spus odată unei sperietori, "Cred c-ai obosit
să tot stai singură pe câmpul ăsta pustiu." Şi ea mi-a răspuns,
"Bucuria de-a-i speria pe alţii este intensă şi durabilă,
de aceea nu obosesc niciodată."

După un minut de gândire, am spus, "E adevărat, ai dreptate;
am cunoscut şi eu o asemenea bucurie."
Iar ea, "Numai cei umpluţi cu paie ştiu asta."

Apoi am părăsit-o.
Nu mi-am da seama dacă m-a complimentat sau m-a luat în râs,
dar după un an sperietoarea devenise filozof.

Două ciori îşi făcuseră cuib sub pălăria ei.

poezie celebră de Khalil Gibran, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pensionarul şi fata

Un pensionar odată
Pe o stradă se plimba.
Era strada rău famată.
Asta însă căuta.

Deodată vede-o fată
Îmbrăcată subţirel.
Era fata de-altă dată
Pe la care trecea el.

În faţă i se arată
Cu zâmbetu-i cunoscut:
- Să o facem înc-o dată
Ca în timpul ce-a trecut.

El pe dată se opri.
Se roti să vadă tot.
Când în ochii ei privi
Oftând zise:
- Nu mai pot...

- Nu-i nimic, să n-ai teamă.
Noi ştim să te ajutăm.
Să vezi cât de degrabă
Amândoi ne descurcăm.
..................................
- Aşa sunt bărbaţii toţi?
După cum te-ai descurcat,
De ce spui că nu mai poţi,
Că nu este adevărat.

- Tu mi-ai zis că nu-i nimic.
Mai oprit ca să vorbesc,
Însă eu am vrut să zic,
Că nu pot... să mai plătesc.

poezie satirică de Adrian Timofte din Versuri (2014)
Adăugat de Adrian Timofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi cu asta ce-am făcut?

Ne-am trezit din hibernare
Şi-am strigat cât am putut:
Sus Cutare! Jos Cutare!?
Şi cu asta ce-am făcut?

Am dorit, cu mic, cu mare,
Şi-am luptat, cum am ştiut,
S-avem nouă guvernare?
Şi cu asta ce-am făcut?

Ca mai bine să ne fie,
Ne-a crescut salariul brut,
Dar trăim în săracie?
Şi cu asta ce-am făcut?

Ia corupţia amploare,
Cum nicicând nu s-a văzut,
Scoatem totul la vânzare?
Şi cu asta ce-am făcut?

Pentru-a câştiga o pâine,
Mulţi o iau de la-nceput,
Rătăcesc prin ţări străine?
Şi cu asta ce-am făcut?

Traversam ani grei cu crize,
Leul iar a decăzut,
Cresc întruna taxe-accize?
Şi cu asta ce-am făcut?

Totul este ca-nainte,
De belele n-am trecut,
Se trag sforile, se minte,
Şi cu asta ce-am făcut?

Se urzesc pe-ascuns vendete,
Cum nicicând nu s-a văzut,
Ţara-i plină de vedete,
Şi cu asta ce-am făcut?

Pleacă-ai noştri, vin ai noştri!
E sloganul cunoscut;
Iarăşi am votat ca proştii,
Şi cu asta ce-am făcut?

poezie celebră de Constantin Tănase
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doi mari învăţaţi

Odinioară în anticul oraş Afkar trăiau doi mari învăţaţi
care se urau şi care-şi luau în râs unul altuia învăţăturile,
iar asta pentru că unul dintre ei nega existenţa zeilor,
în vreme ce celălalt era un credincios.

Într-o zi cei doi s-au întâlnit în piaţă şi, în mijlocul susţinătorilor,
au început să conteste şi să argumenteze foarte convingător
existenţa sau non-existenţa zeilor.
După îndelungi dispute s-au despărţit.

În acea seară necredinciosul a mers la templu
şi s-a închinat înaintea altarului,
şi-a rugat zeii să-i ierte rătăcirile de până atunci.

În aceeaşi oră celălalt mare învăţat,
cel care ţine zeii în mare cinste, şi-a ars cărţile sfinte.
Iar asta pentru că devenise un necredincios.

poezie clasică de Khalil Gibran, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu m-am măritat niciodată, fiindcă n-am simţit nevoia. Am trei animale de casă, care-mi ţin perfect loc de soţ. Am un câine, care sforăie toată noaptea, un papagal care înjură măcar o dată pe zi şi un motan care vine foarte târziu acasă, seară de seară.

citat din Marie Corelli
Adăugat de L. Iuliana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă vreţi să învăţaţi cu adevărat ceva despre viaţă, luaţi-vă o pisică. Felul în care eu consider că oamenii ar trebui să stabilească o legătură cu animalele este prin intermediul unei pisici deoarece toată lumea este a ei.

citat din James Cromwell
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leonard (către Sheldon, care după "despărţirea" de Amy, a înlocuit-o cu pisici): Bine. Poţi să trăieşti cu pisici. Fii ca mătuşa mea, Nancy. Avea o duzină. Şi ştii ce s-a întâmplat după ce a murit? Au mâncat-o.
Sheldon: Nu trebuie să le faci reclamă pisicilor, Leonard. Sunt deja fanul lor.

replici din filmul serial Teoria Big Bangului
Adăugat de Adriana Stoica, Mttlc
Comentează! | Votează! | Copiază!

La Geamie

După o baie înviorătoare
La Mamaia cea de vis
M-am sfătuit cu Mihaela
Să vizităm şi vechiul Tomis.

În grabă am plecat
Lăsând plaja arhiplină
Ajunşi la marele exilat
Satisfacţia a fost deplină.

După vizită şi resemnare,
Evocând al său trecut,
Ne-a apărut în zare
Un edificiu cunoscut.

Ne-am dat seama că-i geamie
Lăcaş islamic de cult
Şi unanimi în părere
La vizită am trecut.

Bucuria a fost mare,
Văzând un turn înalt
Era Minaretul în care
Veneau, muedinii la rugat.

De servici, două doamne
O turcoaică şi o tătară,
Pe cap purtau marame
Şi nu voal ca'n altă ţară.

Ne-au dat albume, pliante
Şi o carte despre neam,
Toate fiind interesante,
Spunând şi de Ramadam.

Le-am întrebat de Mahomed
Mirate s-au uitat la mine
Spunându-mi că le e Profet
Şi a islamizat o lume.

Le-am luat vorba şi le-am zis
C-am văzut moschei multe
Prin Alger, Rabat, Tunis
Şi muedini citind versete.

Din Coranul lor cel Sfânt
Cu credinţă şi supunere
Şi respectând al lor cult,
Fără vorbe, sau murmure.

Ne-am îndreptat spre Minaret
Luând scara la escaladat
Am urcat treptele încet,
Peste o sută am numărat.

Şi ajuns sus la culme,
Am stat şi m-am odihnit
De unde am văzut o lume
Şi tot ce s-a înfăptuit.

M-am gândit la muedini
Urcând treptele zi şi noapte
Să cheme pe beduini
Citind din Coran versete.

Am coborât apoi din turn
Fiind întrebat de islamiste
Cum am putut să ajung
Când ai tineri cad pe piste.

Le-am spus să ai credinţă,
Să fii cinstit şi cumpătat,
Prin rugăciuni şi căinţă
De Allah eşti binecuvântat!

Mirate cele două fidele
De ceea ce am enunţat
M-au aprobat cu plăcere,
Şi viaţă lungă mi-au urat!

poezie de Dumitru Matei din Clepsidra vieţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fetiţa: Ai logodnic?
Lily: Marshall a fost pe aici ieri, tocmai au învăţat cuvântul "logodnic".
Robin: A, nu. Nu am logodnic.
Fetiţa: Atunci cu cine locuieşti?
Robin: De fapt, am cinci câini.
Fetiţa: Şi nu te simţi singură?
Robin: Nu, am cinci câini.
Fetiţa: Bunica are cinci pisici, dar se simte singură.
Robin: Păi da, are pisici, eu nu sunt doamna patetică cu pisici, nu că bunica ta ar fi o doamnă patetică cu pisici – mai are cineva întrebări?

replici din filmul serial How I met your mother
Adăugat de Păuna Maria, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când aţi obţinut ceea ce aţi dorit, desigur că veţi fi fericiţi pe moment; dar imediat după aceea veţi simţi un gol, mai aveţi nevoie încă de ceva... Niciodată nu sunteţi satisfăcuţi. Ce este atunci de făcut? Să căutaţi lucrul cel mai îndepărtat şi de nerealizat: perfecţiunea, imensitatea, veşnicia, iar pe drum le veţi găsi pe toate celelalte: cunoaşterea, bogăţia, puterea, iubirea... Da, le veţi dobândi chiar fără să le cereţi.

Omraam Mikhael Aivanhov în Grăuntele fericirii
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Credinţa este o stea luminoasă ce îl ajută pe cercetător să dezlege misterele naturii. Trebuie să căutaţi centrul vostru de greutate în Dumnezeu şi să vă bazaţi încrederea pe o credinţă divină, sinceră, curată şi puternică, şi să-i rămâneţi credincioşi cu toată inima, cu tot sufletul, cu toată simţirea şi cu tot cugetul. Dacă veţi avea o asemenea credinţă, Dumnezeu (Înţelepciunea) nu vă va ascunde Adevărul Lui, ci vă va dezvălui operele sale într-un mod credibil, vizibil şi consolator.

Paracelsus în Ars Alchimica
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Schimb de vorbe cu Gabriela

gabriela asta o fi vreo "fără ea nu se poate"
mă întreb căutând ceva pe google răsfoind un dosar cu facturi
ba încolo la rafturile bibliotecii
ba derulând mesajele electronice cu degetul mare
ba la bucătărie în joaca ouălor de găină în apa bulbuci
telefonul zbârnâie nu răspund e cineva care uită să se mai oprească
iar eu caut şi nu găsesc o notiţă un lucru aparent de nimic
dar uite cum mă agit îmi trebuie la disperare
te întrebam în mintea mea
cine este această gabriela care te urmăreşte
în fiecare poză în fiecare discurs apare şi ea teatral după cortină
imitându-te parafrazându-te zâmbind
după tine înaintea ta şi după fiecare trei puncte de suspensie
are mereu ceva de adăugat conturat evidenţiat haşurat întrebat
cum de rezişti tu unei tipe cum gabriela
are un tren în creier se aude cum şuieră de fiecare dată când apari
scoate fum şi de pe banchetă gândul cel rău te invită să o tragi rapid lângă tine
lângă pompa de apă ospătarul de piatră semicolorat cu o mână ciobită
pe terasa de la malul mării care îşi sparge valurile de pereţii inimii mele
cum se bagă ea în discuţie neîntrebată
cum sfidează pe toată lumea cu inteligenţa ei de prin cărţi reviste şi ziare
cum nu poate suferi agramaţii şi ţi-i arată cu degetul de parcă tu nu ai şti
cum se plimbă prin poemele tale ca pe nişte străzi europene arătându-ţi indicatoarele
şi spunându-ţi acum la stânga acum înainte vezi să nu calci acceleraţia
cât de aproape se bagă ea la fileu cum îţi salvează mingile face câte-un rever
de rămâne publicul în extaz şi meciul se încheie în favoarea ei
mă întreb de unde-şi cumpără gabriela eşarfele cu care te îmbrobodeşte
şi parfumul cu care te răpeşte de fiecare dată
de ce trebuie tocmai ea să pună punctul pe i
mă întreb şi tot nu găsesc acel ceva care poate m-ar face să realizez
că în viaţă este bine să mai şi asculţi
chestiune de morală ar spune pleşu

poezie de Ottilia Ardeleanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cliff Klingenhagen

Într-o zi Cliff Klingenhagen m-a invitat la cină,
Iar după aperitiv, supă şi friptură,
Şi-alte bunătăţi care se topeau în gură,
Clifff a luat două pahare şi, cu masculină
Eleganţă, a turnat în unul vin, iar în celălalt pelin.
Apoi, l-a ridicat pe cel cu conţinut amar
Şi a sorbit, tuşind uşor, toată otrava din pahar,
Spunând c-al meu e celălalt, cel plin cu vin.

Iar când l-am întrebat ce fel de parteneriat propune,
El a făcut din ochi – de-ai fi crezut că tocmai ar zâmbi –
Şi mi-a spus că era vorba doar de felul al lui de-a fi.
Mie, deşi-l cunoşteam, mi-au trebuit zile bune
Să mă-întreb dac-am fost vreodată până azi, încă din leagăn,
Sau voi fi cândva la fel de fericit cum este Cliff Klingenhagen.

poezie de Edwin Arlington Robinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!