Fotografia
Ascunsă undeva, într-o cutie
Plină de praf de-atâta neumblare,
Stă cumințică o fotografie
Pe care am iubit-o cel mai tare.
De multe ori am vrut s-o scot afară,
Să n-o mai las să zacă într-un vraf,
Dar zi de zi și seară după seară,
M-am tot ferit să nu bag mâna-n praf.
Și poate că în bezna din cutie
Culorile aprinse au pălit
Și poza aceasta, atât de dragă mie,
Acum e ternă și s-a zdrențuit.
Dar chiar de n-o voi scoate niciodată
Să vadă iar lumina îmbietoare,
Ea va rămâne poza preferată,
Pe care am iubit-o cel mai tare.
poezie de Octavian Cocoș (15 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Într-o seară
Te aștept într-o seară să vii,
Depărtări să pălească uimite,
Până ieri se credeau infinite,
Iar acum parcă nici n-ar mai fi.
Te aștept într-o seară să-mi spui
De iubiri care nu au sfârșit,
De un vis ce s-a vrut împlinit,
Făr-a da vreun tribut nimănui.
Poate-am spus, poate sper doar să știi
Că iubirea nu are hotare,
E-o cerească și pură-ntâmplare,
Te aștept într-o seară să vii.
poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 7
Tu ești Pandora, marea curioasă,
Ce o cutie ai avut în pază
Și viața ne era mult mai frumoasă
Când ochiul tău n-a vrut în ea să vază.
Dar într-o zi, crezând că o comoară
Se-ascunde în ea, te-a furnicat la piele
Și deschizând-o, ai văzut cum zboară
În jurul nostru numai lucruri rele.
Și-atunci ne-am dus în lume ca nebunii
Să le-adunăm, ca să ne fie bine,
Dar ne-am lovit de furia furtunii
Ce a luat locul zilelor senine.
Așa-i când te conduce ignoranța
Azi în cutie este doar speranța.
poezie de Octavian Cocoș (4 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru
că am iubit-o pe fericita
pe care am iubit-o dintr-o dată
în timp ce culcam la pământ
lanuri de floarea
soarelui coborât în cuvânt
eu
am iubit-o pe ea
deși s-ar putea
să n-o fi iubit și să nu
fi scris poemul acesta
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Compensatoriu
poza în care par așa de reală
se aude foșnetul inimii
100 de bătăi pe minut
(niciun doctor nu suspectează tahicardie!)
miroase a magnolie... a zăpadă vie...
lacul e întreg
simți peștii
cleștarul palatelor
degetele neastâmpărate
încrezându-se în poveste
am adus cu mine
iarbă cât încape
ziua de naștere
multe hematii
felul în care parfumat gândul
modela mimica și cerul
nu se mai îndoia
știi... oxigenul acela
care întreține arderile
poza aceasta... poza aceea
compensație pentru ziua în care
tu m-ai strigat... tu mă vei...
și eu eram... și eu voi fi
așa de
nă
lu
că
păstreaz-o lângă tine!
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploaie de stele
Într-o noapte oarecare
Am vrut să prind în zbor,
O stea arzândă căzătoare.
Am vrut să prind doar una,
Credeam că e de-ajuns
Să-ntind firesc doar mâna.
Păreau atât de multe stele
Încât ploua în atmosferă,
Cu praf cosmic, din ele.
Și fără nici o ezitare,
Am prins la întâmplare,
Pe cea dintâi strălucitoare.
Lumina ei ce-mi aparține,
Aprinse cerul pentru mine,
Într-o noapte... lângă tine.
poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
O seară ca oricare
O seară ca oricare...
Nu este ieșită din tipare.
A apărut din depărtare
cu-a ei magie de-nnoptare,
cu secretele în fașă
și-a lor privire trufașă,
cu neliniști fugare
și un dor care doare...
O seară ca oricare
își lasă umbra sa mare
peste a lumii mirare.
Gândul rău, gândul bun
își pregătesc de pe-acum,
a nopții cărare.
Se-aud clopotele, parcă, mai tare,
culorile au aceeași culoare,
iar eu mă simt ca oricare,
nici mai mic, nici mai mare...
O seară care pășește ușor,
alături de păsări în zbor,
alături de stele, de ceață,
de florile iernii de gheață...
O seară ca oricare,
ce-a apărut dintr-un nor
și-acum, în noapte dispare,
încetișor...
poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu există nimic care să poarte eticheta "adevăr"; adevărul nu este un lucru pe care îl vei putea găsi într-o bună zi într-o cutie și pe care, deschizând-o, să exclami uimit: "Fantastic! Am găsit adevărul!" Nu există o astfel de cutie.
Osho în Viața este aici și acum
Adăugat de Andreea Trifu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "The Colors of Your Life: A Meditative and Transformative Coloring Book Paperback" de Osho este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la 
37
Întreaga lume e un fir de praf,
Știința noastră, doar cuvinte-n vraf,
Popoare, flori și fiare, toate-s umbre...
Ce mai rămâne? Gol, ca după jaf.
poezie de Omar Khayyam din Ai clipa doar...
Adăugat de Cecilia Casiana Ivanov
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Rubaiate" de Omar Khayyam este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Poetul avea o fixația pe poza lui Ann pentru că atuncea, în vechime nu era Facebook ca să vadă toate panaramele dezbrăcate pe toți pereți. Șî ea perversa o lăsat poza ei în vitrină la foto pe unde știa că trece poetul.
perlă din examen de bacalaureat (2013)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-o seară
Într-o nu știu care seară,
Mă înec prin fulgi zglobii,
Mă simt copilul de odinioară,
Când fulgii îmi erau sortiți.
Eu simțeam căldură lor,
Ori eram îndrăgostit,
Ori poate ca sunt nebun,
Sau poate chiar obosit.
Dar și acum te simt în iarnă,
Dar fulgii au dispărut,
O dată cu fericirea
A rămas un drum abrupt.
poezie de Andrei Zamfir din Umanitate, 1
Adăugat de Andrei Zamfir
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iona
am vrut să scriu ceva despre un om singur,
nemaipomenit de singur,
dar am scrijelit în noptiera plină cu praf
zvârcolirea broaștei exilate
în muntele de sare -
am vrut să scriu ceva despre un timp,
un timp nemaipomenit de singur,
dar lumina dintre mine și umbra lui
s-a împietrit în gândul ce-mi zbura
cu aripi surde de liliac
printre tristețile macrocosmice,
încât nu am putut să mai scriu niciun cuvânt
până la urmă am tăcut, am tăcut de tot,
încătușat în propria-mi lumină
și deodată m-am întunecat
auzind pașii de furnică
cum pregătesc în bucătărie
celelalte războaie
scot totul din priză și zic aceasta a fost
Lumea
poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă privim cerul noaptea
Prima stea care răsare
e Luceafărul de seară.
După el încet apare
Calea Lactee, brățară.
Lângă ea, Steaua Polară
strălucește cel mai tare.
Ea arată-n nopți de vară
calea celor două care.
Pe bolta cerului senin,
Cloșca, puii și-i veghează.
Pe gemeni dacă-i privim,
fete frumoase visează.
Peste toate, luna-i doamnă.
Regină e seară de seară.
Tot regină e și-n toamnă
când este mai frig afară.
Iar când noaptea-i pe sfârșite,
un alt luceafăr apare.
Cu el zorile-s grăbite,
bolta se umple de soare.
poezie de Dumitru Delcă (6 noiembrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Dragă inimă, dragă suflet....
Am fost tăcută,
nu te-am certat niciodată.
Spiritul tău pătrat, gol, respins
de fiecare impuls, fiecare erupție,
dar în această seară, cerul de toamnă
răsfoiește un soare sfâșietor.
Lasă-mi vocea să-și dea demisia,
pentru a trăda secretele noastre.
Dragă inimă fără dulceață,
dragă suflet insensibil și încăpățânat,
în această zi, mărturisesc,
tristețea și supărarea mea,
și de câte ori am vrut să mor?
Aici, în inimă, parcă e o rană de cuțit,
un sentiment care este acolo.
E dureros, e undeva, în inimă...
poezie de Eugenia Calancea (14 septembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața într-un bagaj
A fost o zi în care am vrut să plec departe,
Să las în urmă planuri, speranțele deșarte,
Și rude, și prieteni, și gândurile toate,
Am vrut să fiu un altul, mai bun (de se mai poate).
Mi-am pregătit bagajul, cărând de prin unghere,
Atâtea obiecte ce îmi făceau plăcere...
Și-au fost atât de multe, și-așa de greu rucsacul,
Că planul de plecare a avansat... ca racul.
Păi, cum să las afară albumul plin de poze
Cu chipuri din pruncie și cu metamorfoze
Ce-au fost de-a lungul vremii? Nu, asta nu e bine!
Că pot să-i las pe alții, dar nu prea pot... pe mine.
Sau, cum să las pachetul cel plin de scrisorele
Cu urmele de rujuri, parfumuri, poezele?
Că astea nu se lasă, sunt amintiri plăcute
Din încercări timide, în vremile trecute.
E clar ce las în urmă, dar nu și amintirea,
Sau poza ei cu mine, sau gândul, sau iubirea;
De plec în lumea mare acum, să fac pe bardul,
Îmi iau mașina, numai, cu actele și... cardul.
poezie satirică de Daniel Vișan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tare mărunței suntem! Ne cutremură măreția Everestului, care e doar un neg al planetei. Iar aceasta este un fir de praf al Galaxiei noastre. Una din sutele de milioane de galaxii.
aforism de Valeriu Butulescu din Caietul albastru (2008)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Axioma lui Zymurgg despre dinamica sistemelor în dezvoltare
Dacă se scoate ceva dintr-o cutie și vrem s-o punem din nou în cutie, trebuie procurată o cutie mai mare.
murphologie
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 6 comentarii până acum.A fost odată un cocoșel de tinichea. Îl tăiase un meșter dintr-o cutie vevhe de tablă, în care înainte ținuse bomboane. Avea penajul auriu, picioarele și pintenii galbeni, creasta roșie, iar în coadă îi luceau pene felurit colorate. Două mărgele de sticlă verde ca smaraldul îi țineau loc de ochi. Arăta tare chipeș și cine nu știa, nici n-ar fi bănuit că altădată nu fusese altceva decât o biată cutie veche.
Virgil Chiriac în Cocoșelul fără inimă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Lacrimile Lacramioarei" de Virgil Chiriac este disponibilă pentru comandă online la numai 15.00 lei.
La vreme de seară...
La vreme de seară
Când berzele zboară
Primăvara e amară
Între incert și îndoială...
La vreme de seară
Când candela e goală
Pe ușa vieții se strecoară
Stropi invizibili de boală...
La vreme de seară
Când orbii încep să vadă
Nu mai ieșim noi afară,
Credința vor alții să dispară...
La vreme de seară
Când lumea-i bolnavă
Niciunde nu se mai simte
Dor de copii, dor de părinte...
La vreme de seară
Când sirenele țipă mereu
O lumânare stinsă-n ceară
E ruga ultimă spre Dumnezeu!...
poezie de Constantin Anton din Simplitate și firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Renunțare
Citind în presă într-o seară
Că băutura te omoară,
M-am panicat așa de tare,
Încât nu mai citesc ziare.
epigramă de Sorin Olariu
Adăugat de Sorin Olariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Renunțare
Citind în presă, într-o seară,
Că băutura ne omoară,
Așa m-am panicat de tare
Încât nu mai citesc ziare.
epigramă de Sorin Olariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!