Scrisoare către un copac

Stejar, ori fag, ce vei fi fost,
A tale "moaşte" vor să-nvie
Chiar transformate în hârtie
Pe care scrie-acum un prost
Să-ţi faci iluzii, n-are rost,
Nu scriu pe tine poezie
C-ar fi curată tragedie,
Talentul meu e cam anost.
Dar o speranţă se arată,
În soarta-ţi ce părea ingrată
Şi-n lumea asta mult umblată,
Ai exista chiar şi-un mileniu
De-ar fi hârtia reciclată,
Şi-ajunge-n mâna unui geniu.

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Om de geniu

Om de geniu, Om de geniu
Esti mai mult decit un sfint.
Om de geniu, Om de geniu
Sansa noastra pe pamint.

Nici nu putea sfirsi acest mileniu
Ca toate celelalte cite-au fost,
Era nevoie de un Om de geniu
Sa ne invete sa avem un rost.

Nici nu putea incepe un alt mileniu
Reeditind istorii fara sens,
Era nevoie de un Om de geniu
Sa ne reintegreze-n Univers.

Nici nu puteam, mileniu dupa mileniu,
Trai, mintindu-ne-ntre patru ochi.
Era nevoie de un Om de geniu
Sa ne descinte de acest deochi.

Nici nu putem concepe vreun mileniu
In care sa ne vindem iarasi intre noi,
Da-ne, Doamne, Oameni de geniu
In locul multilor eroi.

poezie de Corneliu Calciu
Adăugat de Corneliu Calciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul rostuirii

Tu ai plecat să-ţi faci un rost,
Copilul meu gândesc la tine
C-a prins grădina mărăcine
De când acasă n-ai mai fost.

Mă rog la Domnul şi ţin post,
Dumnezeu să-ţi dea tot bine
C-ai plecat să-ţi faci un rost,
Copilul meu gândesc la tine.

Să reuşeşti are un cost,
Sacrific totul de la mine
Chiar dacă traiul mi-e anost
Acum când bătrâneţea vine.

Tu ai plecat să-ţi faci un rost!

rondel de Ioan Friciu (22 februarie 2018)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă proştilor

Motto:
Cu prostul care n-are şcoală
Te lupţi puţin şi-ai câştigat.
Dar duci o luptă colosală
Cu prostul care are şcoală!

De-ar fi să-i luăm pe toţi la rând,
Şi actualii, dar şi foştii,
Cei mai deştepţi de pe Pământ
Au fost întotdeauna... PROŞTII.

Nu te ruga la ursitoare
Să-ţi facă-n viaţa ta vreun rost,
Mai bine urlă-n gura mare:
"Iubite Doamne, fă-mă... PROST!"

De ce să tragi ca la galeră,
Să-nveţi atâtea fără rost,
De vrei să faci o carieră,
Ajunge numai să fii... PROST.

În lumea asta cu de toate,
Unde se-nvaţă contra cost,
Păcat că nici o facultate
Nu dă şi diploma de... PROST.

Avem impozite cu carul,
Dar înotăm în sărăcie
şi ce buget ar avea statul
Dintr-un impozit pe... PROSTIE...

Ei sunt ca iarba, cu duiumul,
Să nu-i jigneşti, să nu-i împroşti!
O, Doamne, de ne-ar creşte grâul
Cum cresc recoltele de... PROŞTI.

Şi-n lumea asta răsturnată,
Unde cei strâmbi sunt cei mai drepţi,
Savanţii noştri mor de foame
Şi numai PROŞTII sunt deştepţi.

poezie celebră de Ion Pribeagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

GENII DE HÂRTIE

Încearcă unii-n versul alb s-arate
Că naşte-n mintea lor, din Cer, carate
Cu-mbârligate-nşiruiri de vorbe
Ce-aduc pe file-un fel de chioare ciorbe;

Convinşi că chiar din Cer le vine versul
Ei cred că pot albi şi universul
Şi aripa de îngeri cu-ncifrarea
Ce îi stârneşte Cerului mirarea.

Înfioraţi de marea lor chemare,
Vin criticii la masa cu mâncare
Şi cu poeţii-aceştia-ntr-o beţie
Ei genii îi declară pe vecie;

Aşa se nasc de-o vreme "literaţii",
Neînţeleşi măcar nici de confraţii
Ce le ridică-n Ceruri "poezia"
În care ne-mplinită e hârtia!

Şi cum hârtia n-are cum să spună
Că urlă câinii de-al lor stih la Lună,
Prefer anonimatu-n poezie
Decât să fiu un geniu de hârtie!

poezie de Pavel Lică din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scriitorul, "prieten" al pădurii

Când îl cuprinde frenezia,
Din scris el nu se mai opreşte
Şi muza tare-o chinuieşte,
De o apucă-apoplexia
Se face din copaci hârtia,
Dar nicio clipă nu gândeşte,
Ci, fără milă, mişeleşte,
Îşi varsă peste ea prostia
El spre pădure, simpatia,
În felu-acesta îşi arată...
Care-i motivul? Apatia
Şi liniştea de cine-i dată?
Da, are scuze, căci hârtia,
Pe care scrie-i reciclată!

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Notă scrisă de mână

Am hotărât să-ţi scriu
cu mâna mea atât de reală,
folosind o tastatură virtuală.

Încerc să-mi explic
cât de aproape am fost,
când lumea părea fără rost.

Îţi trimit mesaje virtuale scurte
dar tu priveşti indiferentă,
semnalul de alarmă aparentă.

Încerc să te înţeleg
adulmec murmur de sentimente,
savurez iluzii aproape perfecte.

În ultima notă de mână
am să-ţi propun evadarea din lumea reală,
într-o scurtă dar nelimitată poveste virtuală.

poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

de-ar fi
să mă nasc iar
te-aş iubi
de tânăr
cu oasele mai uşoare
precum cele
ale unui înger de flutur
din care să scutur
tot timpul pierdut
şi lunile-i reci

te-aş iubi mai mărunt
migălos
mai tăcut
oceane de ceruri, chip de azur,
tot ce-mi fu fără tine
aş scoate din lume
şi-aş uita iadu-n sahare
anost
jinduind niagare
de lâncezire pe un
fără rost

de-ar fi
să mă nasc iar
ţi-aş fi mirt în suflare
te-aş iubi tot pe tine
chiar şi aşa
spre sfârşit

dar
doamne
cât aş suferi
înmiit

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem melancolic

Dac-ai fost sau dac-am fost,
să te-ntreb aşa deoparte,
astăzi n-are niciun rost;
lumea-ntreagă ne desparte.

N-am ştiut să-ţi scriu de mine
drăgăstos şi-n mii de rime;
n-ai vrut să mă mai aştepţi,
n-ai ştiut cât să astepţi.

Ce străin de toate eşti,
ce străină-mi sunt eu mie!
De-ar fi să mă întâlneşti,
n-ar fi mare alchimie.

poezie de Livia Mihalachi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

N~am plâns,n-am râs,n-am dansat

Eu n-am mai plâns de ani de zile,
Sunt sigur că n-avea niciun rost
Din calendar am rupt multe file,
Şi nici indrăgostit nu am fost!

N-am râs o dată de ani de zile,
Probabil că am fost un prost
Ieşeam adesea cu diverse copile,
Dar îndrăgostit eu n~am fost!

N-am mai dansat de ani de zile,
Chiar mi se părea un lucru anost
Trăiam poveşti de-o noapte, inutile
Dar îndrăgostit eu n-am fost!

poezie de Alex Dospian (august 2021)
Adăugat de Alexandru Dospina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altă scrisoare către Adrian Păunescu

Noi ne cunoaştem din copilărie,
De la-nălţimea troscotului bont,
Ne-a luminat aceeaşi apă vie
Şi am râvnit acelaşi orizont.

Acum, m-am hotărât să-ţi scriu aceste
Cuvinte, ca unui duşman de rând,
Să te condamn şi să-ţi mai dau de veste
Că te voi părăsi foarte curând.

Mi-ar fi plăcut să fii poet şi-atâta,
Să nu te văd prin ţară fără rost
Cum faci dreptăţi, cu lacrima şi bâta,
Şi-n geniu vrei să-l schimbi pe omul prost.

Cu haina ta de lucru, la recepţii,
Cu fracul, în grădină, când o sapi,
Te ponegresc şi bunii, şi inepţii,
Te judecă şi medici, şi satrapi.

Nişte tembeli ţi-au zis poet de curte,
Doar pentru că intrai în dialog,
Aici, acasă, nu pe unde scurte,
Cu fostul lider şi-i spuneai "Vă rog!".

De ce, prin asta, ai făcut dreptate
Şi-ai scos nevinovaţi din puşcării,
De ce te-ai tot băgat, hulit, în toate,
Când doar pe tine te puteai iubi?

Rezervă-ţi altă soartă, măi băiete,
Măcar la bătrâneţe fă ce-ţi spun,
Mai lasă-ncăierările concrete
Şi trage-n cer cu marele tău tun.

Nu vezi că te-au uitat aceia care
Te convingeau să rişti şi chiar să mori,
Ca să-i ajuţi cumva pe fiecare,
Şi nu-ţi mai sunt nici c-un cuvânt datori?

Nu-mi face teorii inteligente,
Cum că substanţa operei întregi
De speculaţii şi de sentimente
E chiar aceea că îi înţelegi.

(...)

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altă scrisoare către Adrian Păunescu

Noi ne cunoaştem din copilărie,
De la-nălţimea troscotului bont,
Ne-a luminat aceeaşi apă vie
Şi am râvnit acelaşi orizont.

Acum, m-am hotărât să-ţi scriu aceste
Cuvinte, ca unui duşman de rând,
Să te condamn şi să-ţi mai dau de veste
Că te voi părăsi foarte curând.

Mi-ar fi plăcut să fii poet şi-atâta,
Să nu te văd prin ţară fără rost
Cum faci dreptăţi, cu lacrima şi bâta,
Şi-n geniu vrei să-l schimbi pe omul prost.

Cu haina ta de lucru, la recepţii,
Cu fracul, în grădină, când o sapi,
Te ponegresc şi bunii, şi inepţii,
Te judecă şi medici, şi satrapi.

Nişte tembeli ţi-au zis poet de curte,
Doar pentru că intrai în dialog,
Aici, acasă, nu pe unde scurte,
Cu fostul lider şi-i spuneai "Vă rog!".

De ce, prin asta, ai făcut dreptate
Şi-ai scos nevinovaţi din puşcării,
De ce te-ai tot băgat, hulit, în toate,
Când doar pe tine te puteai iubi?

Rezervă-ţi altă soartă, măi băiete,
Măcar la bătrâneţe fă ce-ţi spun,
Mai lasă-ncăierările concrete
Şi trage-n cer cu marele tău tun.

Nu vezi că te-au uitat aceia care
Te convingeau să rişti şi chiar să mori,
Ca să-i ajuţi cumva pe fiecare,
Şi nu-ţi mai sunt nici c-un cuvânt datori?

Nu-mi face teorii inteligente,
Cum că substanţa operei întregi
De speculaţii şi de sentimente
E chiar aceea că îi înţelegi.

(...)

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau să scriu o poezie

Vreau să scriu o poezie
Pe o frunză de copac.
Despre acest miez de toamnă
Cât de mult Îmi este drag.

Vreau să scriu o poezie
Pe un strop de ploaie rece.
Despre timp, care fără milă
Aşa de repede trece!

Vreau să scriu o poezie
Pe palmele tale moi.
Care mă mângâie cu gingăşie
Când suntem în doi!

Vreau să scriu o poezie
Pe o rază de soare.
Care din ce în ce de dupa nori,
Mai rar răsare.

Vreau să scriu o poezie.
Pe ceru-ncărcat de stele,
Să aducă bucurie
De ziua măicuţei mele.

poezie de Vladimir Potlog (9 octombrie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul falsului poet

De vrei să scrii o poezie,
Dar n-ai talent, iar minte... ioc!
Tratează totul ca pe-un joc,
Că nu-i o mare comedie.

Cu rima nu-i o tragedie:
Pe Google poţi să o găseşti,
Dar n-are rost să te prosteşti,
De vrei să scrii o poezie.

Poţi pune gânduri pe hârtie,
În Word sau orice editor,
Şi, cu un spirit novator,
Le pui, apoi, ca o fâşie,
De vrei să scrii o poezie.

rondel de Daniel Vişan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar dacă...

Chiar dacă îţi apune "soarele " bucuriei,
să ştii că există " luna " înţelepciuni.
Chiar dacă două mâini te lovesc,
ai şi tu tot două cu care să te aperi.
Chiar dacă îţi pierzi o speranţă,
sădeşte alta în locul ei,
nu se ştie când se va adăuga
buchetului de împliniri şi te vei bucura mult.
Chiar dacă alţii te îndrumă spre drumuri greşite
care să te ducă la răscruci de rătăcire,
tu mergi mână în mână cu încrederea în tine
şi cu înţelepciunea având mult curaj.
Chiar dacă tu ţi-ai greşit drumul,
să nu crezi asta,
trebuie să înţelegi lecţia lui de viaţă.
Chiar dacă pierzi,
să ştii că pierzi mai mult
dacă te opreşti la această pierdere tot regretând,
nu ai timp să pierzi şi timpul continuă,
ca să câştigi altă rundă.
Chiar dacă unii îşi bat joc de tine,
nu îi lua în seamă.
Ia în seamă calităţile şi capacităţile tale!
Nu te cunosc ei mai bine decât te ştii tu!
Chiar dacă bate " vântul " dezamăgirilor,
nu te bate tu singur cu bolovanii pesimismului,
mângâie-ţi sufletul cu optimism, zâmbeşte!
Plângând faci pe alţii să se bucure
şi tu vei deveni mai slab în increderea în tine!
Chiar dacă unii îţi arată sabia,
tu arată-le teaca!
Chiar dacă vor să te orbească,
tu ai ochi gândirii dar şi ochii sufletului.
Ia uită-te mai bine!!
Chiar dacă vor să vorbească în locul tău,
pot să vorbească,
nu pot vorbi ei în locul tău şi prin fapte!!
Chiar dacă nu vezi cât de adâncă
este "marea " sufletului celor din jur,
cel puţin poţi fi sceptic(ă) şi precaut(ă).
Poţi vedea cât de "limpede " este caracterul.
Chiar dacă ai căzut,
fii propriul scripete şi ridică-te,
să nu cumva să îţi pună
şi mai mult cineva piedici!!
Tu, trebuie să mergi,
să mergi spre victorie şi bucurie.
Chiar dacă nu este "dacă " tu poţi reuşi!
Nu depinzi de un " dacă ", este "chiar " o greşeală!!

poezie de Elena Bogdana
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zic si eu...

Noi daci am fost şi suntem încă
Şi vom fi neam de neamul nost,
Pe veci aici precum o stâncă,
Căci neamul ăsta n-are cost;

Că nu mai suntem ca-nainte
Cu-acelaşi spirit de-avanpost,
Aşa o fi şi-o spun cuminte,
C-am adoptat un regim prost!...

Sunt conştient de lumea asta,
Care nu crede cum am fost,
Nici eu nu cred treaba cu coasta
Din ea făcându-ne un rost...

Totuşi prefer să-mi apăr ţeasta,
C-am devenit puţin anost,
Susţin răzbit, cu asta-basta,
Că ţara mea mi-e adăpost!...

A fost un stih cu politeţe,
Nu doar m-am jucat cu rima,
Şi zic şi eu, cu-acurateţe
Tu ţara mea, ai toată stima!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (28 februarie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scriu

Scriu catrene, scriu într-una,
Am voinţă, ce să-i faci...
Chiar şi-o epigramă, una,
Dar nici aia n-are "draci"!

epigramă de Cornelia Georgescu din Tăcere...
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şansă

Săgeţile lui Cincinat
Ţinteau din plin, în lung şi-n lat,
Acu-n debutul de mileniu,
Tranziţia-l făcea chiar geniu...

madrigal de Ion Bindea din Săgeţile lui Cincinat (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi tremură creionul, mâna nu...

Îmi tremură creionul, mâna nu
Îmi tremură şi ochii, la per tu
E ora fix vreo zece, chiar trecut
Este în miezul iernii şi atât

Este un frig afară, ger de fier
Şi-ţi scriu tăcute versuri, fel cu fler
N-am să imit pe nimeni, doar îţi scriu
C-aş vrea să vin la tine, chiar târziu

Îţi scriu un vis pe-o foaie, ce-a albit
De mută-ţi nepăsare, vis ciuntit
Şi de-ai vedea scrisoarea, rând cu rând
Să vezi ce poezie, dintr-un gând

Îmi tremură creionul, mâna nu,
Emoţional îndeamnă, la per tu
Să scrie despre tine, despre ploi
Privindu-mă în treacăt, despre noi

Şi dintr-o dată ochii-mi, obosiţi
Au scris fără de mine, s-a sfârşit
Şi îmi căzură pleoapele, pe rând
Şi te-am visat în noapte, aşteptând

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune

Nu-mi cere să fiu alta decât sunt,
Nu pot ca sfinţii să ajung deodată,
Tu ştii că-s doar o mână de pământ
Ţărâna ce se cere modelată.
Să-mi dai putere, să mă-nveţi Îţi cer,
Să nu mă laşi să rătăcesc pe Cale,
Eşti Dumnezeu şi pe pământ şi-n cer,
Făpturile sunt toate ale Tale.

Tu poţi să faci din mine ce voieşti,
Mă poţi purta în slava sau în moarte
Şi dacă nu ştiu bine Cine eşti
Nu mă împinge, Doamne, mai de-o parte.

Tu m-ai adus la Tine să mă-nchin,
N-a fost uşor şi, Doamne, ştii prea bine
Cu câtă noapte ai luptat să vin
Ca să-Ţi slujesc, să Te slujesc pe Tine.

Chiar dacă numai o clipita-a fost,
Din viaţa mea e jumătate dusă,
Tu care-mi ştii viaţa pe de rost,
Tu dă-mi puteri să pot să-Ţi fiu supusă.

Sunt încă mică pe cărarea Ta
Şi poate încă-n suflet sunt bolnavă,
Întinde-Ţ mâna, mângâie cu ea
Şi-ajută-mă de vrei să fiu în slavă...

Amin!

rugăciune de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui chel

Proverbul spune, şi pe drept,
Cu-nţelepciune, cu mult rost,
Că părul care e deştept
Chiar părăseşte capul prost.

epigramă de George Budoi din Inspirate din proverbe, Nu frumoase, ci superbe (3 ianuarie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!