GENII DE HÂRTIE
Încearcă unii-n versul alb s-arate
Că naște-n mintea lor, din Cer, carate
Cu-mbârligate-nșiruiri de vorbe
Ce-aduc pe file-un fel de chioare ciorbe;
Convinși că chiar din Cer le vine versul
Ei cred că pot albi și universul
Și aripa de îngeri cu-ncifrarea
Ce îi stârnește Cerului mirarea.
Înfiorați de marea lor chemare,
Vin criticii la masa cu mâncare
Și cu poeții-aceștia-ntr-o beție
Ei genii îi declară pe vecie;
Așa se nasc de-o vreme "literații",
Neînțeleși măcar nici de confrații
Ce le ridică-n Ceruri "poezia"
În care ne-mplinită e hârtia!
Și cum hârtia n-are cum să spună
Că urlă câinii de-al lor stih la Lună,
Prefer anonimatu-n poezie
Decât să fiu un geniu de hârtie!
poezie de Pavel Lică din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Pavel Lică. [Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre versuri
- poezii despre mâncare
- poezii despre hârtie
- poezii despre genialitate
- poezii despre îngeri
- poezii despre timp
- poezii despre naștere
- poezii despre câini
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.