Nepriceput...
Sunt săritor de coardă-nspre abis,
Îmi simt în coccis lovitura de solid.
Am vise sadice să mă afund în interzis,
Să mă transform în altceva, din insipid.
Doresc continu, ce mulți alții se feresc,
Sunt hărăzit, veșnic să lupt, ca un erou.
Am ținte, imposibil ș-izbutesc;
Căci am iubirea-n schimb, eternul nou.
E scrisu-o stâncă, munte, este o-ncercare?
Am oare darul să incit, să spun altfel?
Intuitiv am vise, sentimente... oarecare?
Am rima ne-nsoțind în ritm, sunt eternel?
Din litere ce știu, transmit cuvinte?
Pot ca să văd altfel, și crez și erezie?
Am 'ndeajuns suflet să te țin, îți pot fi minte?...
Și merit, să fac vers, să-ți scriu o poezie???...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Tatăl meu
De ce nu sunt creat la fel,
"Integrul ", dex-dicționar...
De ce nu-s bunul planetar,
De ce nu sunt, un eternel?
Îl am în minte, drept, semeț;
Avea o alură de stăpân,
Esența, la superlativ, de bun...
Era timid și îndrăzneț.
Mi-a dat aviz de calitate
Cu tot, ce-n timp a adunat
Intuitiv, din învățat...
Fructu-i sunt la maturitate.
Îl mai iubesc și-acum visând...
Îl am în piept, picior, în minte,
Îl am în scris, îl am cuvinte...
Îl am în zâmbet, mi-e în gând.
Sunt copia-i... nu vreau umil,
Sunt clona lui de-a fi precis.
Îi am bun-simț la interzis...
Sunt doar rebutul său, copil...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (8 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îți sunt...
Eu îți sunt nebunul
Cerșetor de-aminte,
Să-ți presare drumul,
Să-l întinzi cuvinte.
Eu îți sunt soldatul
Ce-ți păzește gânduri.
Eu îți sunt păcatul
Ce-n ascuns îți murmuri.
Sunt risipitorul
Ce-ți culege lacrimi
Să-ți înece dorul,
Să renaști din patimi.
Eu îți sunt duhovnic
Să te spovedești.
Veșnicul statornic
Să te-ndrăgostești.
Eu îți sunt păgânul
Ce-ți ia din păcate.
Eu îți sunt îngânul
Când îți cauți frate.
Îți sunt vis de vrei,
De mă ții o noapte
Să m-arunci în zori
Ca pe-un semn de carte.
Îți sunt tot ce n-ai
Și n-ai cum să cumperi...
Schimb poți să mă dai,
Dorul să-ți astâmperi.
Nici nu mai sunt eu,
M-am pierdut în "tu",
Nu mai sunt al meu...
Eu sunt "da" la "nu".
Îți sunt zi și noapte;
Eu îți sunt uzura,
Scris, cuvinte, șoapte...
Îți sunt aventura!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 2 comentarii până acum.Dezgust
Regurgitus sunt astăzi, jălbar cu multe ținte,
"On target" denumite, în snob de nou model,
De așcoliți ce adună diplome-n crez, ce minte;
E-o clonă din furat și bou e-ou... din vițel!
Și-i multă mult minciuna, tupeul cu hoția,
Că-s devenite merit, cu titluri de noblețe,
Ne păcălind și țara, pe cel ce dă simbria...
Și moare un neam... odată, predestinat să-nvețe?!
Mă jur pe toți strămoșii s-audă, să-i trezesc
Din os sfințit străjeri, din cultul rusticism
Să curme redundantul, pe cei ce săvârșesc
Rușinea dezlânată... școliții-n empirism!
Estomacabil simț 'n icterice sechele
Îmi lasă gust amar, îmi sparge voal-timpane...
Și-s depășit că-s mulți, sus-pușii de lichele,
Ce etnia îmi conduc... aleși din proști, cotloane!
Nici moartea nu-i îndeajuns la reprodușii-n copii,
Mai sadice-n pervers, cu spirit mai japcan;
Inculți cu școli plătite, cu mers ca interlopii,
Ce-și fac adepți din leneși... tipare, după șan!
Și mor de-atât necaz, că dacă-mi pierd și limbă
Nu am cum să mai spun și n-o să am nici cui...
Mă rog la Dumnezeu, că poate lume schimbă
Cu alții noi, din vechii... Lui, ce-are îndestui!?!...
Cum Doamne, pe Pământ, alții-s altfel? Să-mi spui!
PS
Nu-s sigur Eminescu, dar mă-ntreb c-o povață;
Ai noștri tineri, oare, tot la Paris învață???
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ex-matriculat
Sunt doar un număr,
dar de zece,
un veșnic tânăr...
nimic nu trece;
sunt de invidiat,
un ex... matriculat.
Sunt cel mai cool
body-super,
veșnic în pull,
sex am reper...
Sunt cel mai căutat,
un ex... matriculat.
Sunt teanc de cash
-un business man-
veșnic în rush
să fac un ban.
Sunt as la pat,
un ex... matriculat.
Sunt un șarmant,
un top de stil
mereu galant
de-amor febril...
Sunt talentat,
un ex... matriculat.
Nu poți alege altceva;
de vrei Adam și s-o faci lată!
Te-aștept să mă ispiți, Evaaa...
Pereche ex... matriculată!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 octombrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uni... vers
Ce mult mi-aș vrea, mai mult decât orice,
Să știu c-o să mă știu știut un altceva, altfel
De-un fost ex-Terra-om ce-ar provoca de ce
Doar pentru c-ar fi fost un singular... nițel.
... În viață nu se știe de orișicare șters,
Dar cel puțin cuvânt de-un unic, uni... vers...
Prin care aș fi trecut odată în pas de mers!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gânditorul
Îmi caut veșnic alte definiții
Așa cum n-au fost spuse înainte,
Căci mă feresc, ca-n dragoste, de repetiții
Și plictisit sunt, doar să fiu... cuminte.
Tot metaforic vreau și-n epitete,
Mă străduiesc ca-ntr-o pictură să pun nuanță,
Căci sunt sătul de-atât de multe etichete
Și de prostia etalată-n soi de importanță!...
Tot reflectez la timpul cum era-n înainte;
Cum oare se-nghega dorința, gândul,
Când încă nu erau nici gestul, nici cuvinte?...
Cum se iubea și cum cerea, mânca... flămândul?
Sau e un moft, când lumea-i foarte simplă
Așa cum și natura pare sau o fi? Nu știu
Și nu-i nevoie-n van de zvâcnete de tâmplă
Când totu-i mai ușor, fără obstacol ca-n deșert... pustiu!
Și câte exemple sunt, de "limpezi" reușiți... Ce fistichiu!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 octombrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elucidare
Inexplicabil trebuie să mă explic,
Deși n-ar fi nevoie, oricum nu schimb nimic,
Dar parc-așa sunt eu născut extrovertit
Și-mi spun pe șleau, din mine, ce nu s-ar fi zărit.
O să fiu foarte scurt, că timp nu-i și-i de preț
Și-aș vrea să fiu înțeles; nepretinzând "isteț"
Pretins ades el însuși o minte ascuțită
De diamant ce taie, paranoiac, smintită...
Mă adresez deci celor ce nu-nțeleg simbol,
Ce cred că scris egonic e pornografic, gol,
Că sentimente puse sub nume dezgolite
Din propriu-a fi, nu-s stimul, acupuncturi d-ispite...
... Mai pe-nțeles, când scriu din eul scurs din mine
Nici nu mai sunt doar unul, sunt duplicate fine
Ce-aș vrea în râs sau plâns să-și stoarcă amintiri
Ce s-au uitat, helas, trăind fără trăiri!
Încerc să fiu din lut o pușculiță vie,
Să pui monedă alături de-alții ce timp ar scrie
Și poate n-au nici gust, dar nici nu vor să șteargă
Traseu parcurs... Nici suflet nu au prea mult, să-l spargă!
Și atunci mă sparg model, mă-mpart din avuție
Ce-am strâns cu suferințe, râs, pierderi... bucurie
Să te găsești bucată de-un infinit incert
Ce-ți ceri... și banii nu-s, ca să-ți plătești expert.
Deci sper să-ngrop snobism, metafore albite
Fără suport real de vise neîmplinite,
Fără elaborări! Să scriu vers ce nu moare
De praful gros deasupra!... O reelucidare!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără pretenții
Mă tot întreb
ce lumea vrea;
de ce iubește "complicat",
nu crede "sincer"... răspicat,
întortochind în van plăcerea?
... Nu intru-n joc,
sunt un afeb,
sau n-am talent de loc,
încerc să scriu
ce sincer simt
-cât nu e prea târziu-
fără să mint
și-mpărtășesc
trăiri -să nu se piardă-n timpuri
ca la fiecare- de-ale mele ghimpuri;
un "te iubesc"...
Dar nu trece mesajul,
nu sunt îndeajuns de snob,
nu am metafora microb,
nu-mi lingușesc limbajul...
sau poate
că într-adevăr nu merit
universalitate, popularitate,
neîncrezător ce sunt, abstract, necleric!?
În fond, că nu sunt epatant
nici nu e relevant,
că nu fac vorbele palate;
voi fi oricum al meu lăcaș
pe-o filă,
un înscris, răvaș,
ca și mulți alții, o idilă,
o parte din eternitate...
În final... o umanitate!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un altfel de cânt
Aș fi nerod să spun că sunt
un,.. sfânt. Sunt un altfel de sunt
pe Pământ, căutând în spini cânt...
De trandafiri cum nu sunt
Cu miros în nici un vânt
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Autoportret
Mi-am luat penelul din culorile-mi de iris
Și-n lipsă de talent îmi mâzgălesc contururi...
Nu știu partaj să fac, între real și vis;
Am tremur de călău, între sublim-cusururi.
Am Univers fundal, în el mă pierd, mă nasc,
Îmi caut psihopat, origini, înțelesuri...
De stele-s naturalizat, mă vor, mă pasc
Și unicul bilet de intrare-mi este scrisu-n versuri.
Mă lupt, din infantil, cu cifrele-simboluri
Căci logica ursit-am scrisă-n portativ;
Nu cred în absolut, valori în mii zerouri
Căci multe nulități... nu dau "infinit... iv"!
De când mă știu, mă cred la cer o parte,
Albastru-îl am sub pleoape, cu orizont mă leg,
Cărările din frunte mi-s digurile sparte...
N-am stavile visării, inund pământ întreg.
Sunt Vărsător, de aștrii v-adăp cu apa vieții
Ce-o-mprăștii din belșug, cum vise ce-mi curg râu.
Mă vreau imun și-mi caut elixir tinereții...
Sunt veșnic un perdant, nu poți mă ține-n frâu.
Miresmele mă-ncântă, odorurile fine,
Am simțul la măsură, răspund la rău cu bun.
M-au educat părinți și școli cum se cuvine,
Ascult întâi pe altul, reflecții fac când spun.
Și corp și minte am, volupt, cu rotunjimi;
Poți să te-ncânți, să pipăi și să profiți de ele,
Dar de ignori bun simț, respect, produci asprimi...
Sunt blândul neatins, scânteia-mi dă șrapnele.
Am simțul responsabil, sunt pururi benevol,
Prefer, mai mult să dau la altul, decât mie;
Dau inima în dar, cum disc un discobol...
Sunt fericit, când fac, pe altul ca să fie.
E viața grea cu mine; am șarm de irascibil,
Pretind perfecțiunea, viteză am în reacții;
Dar sunt un veșnic nou, iubesc imperceptibil...
Am calități, umor, mă-mpart, de mă vrei, fracții.
Visez la infinit și visele-mi sunt scumpe,
Sunt veșnic neînțeles, doar eu prevăd final.
Garant vreau să mă ai, că dragostea-mi irumpe...
De-mi ești fidel, de suflet, îți sunt gir imortal!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (17 august 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Minte la indigo
Nu e cu- "A fost odat' "
și nici cu "de n-ar fi",
căci este zi de zi
și zău!- m-a încântat.
Ea, nouăzeci de ani,
el, nu-i decât un puști
de-ți vine să-l deguști
iar eu... sunt dintre fani.
Cum am aflat de ei?
Păi, nu mai știu nici eu!
dar îi tot văd, mereu,
zburând ca niște zmei
la piață, în Obor,
sau la vreun magazin,
de-mi vine să mă-nchin,
dar, cum să spun: i-ador!
Nu se feresc defel
de lumea dimprejur,
și sunt convins, vă jur:
la minte sunt la fel.
poezie satirică de Daniel Vișan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vise
Mi-am lăsat cărări prin vise,
Să ajung ușor la ce-mi doresc.
Când pleoapele-mi sunt închise,
Visul meu să mi-l cerșesc.
Să nu-mi acopăr chipul,
De mrejele uscate.
Prefer să simt cum timpul,
Transformă vorbele în fapte.
Nu mă judec că visez,
Căci nu visez lirice fantasme.
E mai ușor în viață să falsez,
Decât în vise să scriu basme.
poezie de Cosmin-Emanuel Petrașc (24 iunie 2022)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce...
... mă nasc nud, orb aproape și doar plâng, plâng, plâng,
parcă știu dinainte, fără nimic să știu, că mă frâng, frâng
epopeea, ce-o încep să mă spun lumii cine sunt, sunt
și n-am minte deloc, nu știu cum e voiaj, cât de crunt, crunt
cum mă înconjur de zâmbet, să-l pot crede, când pot ce să cred, cred
că e numai frumos și doar bine o să fie, bun purced, îl purced
căci să mângâi învăț, că mă mângâie palme și noapte și zi, zi de zi
mi se spune, mereu, nu înțeleg mai nimic, mi se spune c-așa tot va fi, tot va fi
și se pare că vreau, mă răsfăț căci cuvinte presimt, oh presimt,
nu mă las, îmi strâng mâna în gingii că n-am dinți și mă mint, mint
la rându-mi, de mic, fiindcă am crez că-s cu toții la fel, tot la fel
ca și mine un nud, orb aproape, ce plâng după același model, ce model
imperfect și cum minte n-am, cum, cum de naște din bun orișice, orișice
ce se adude în ecou undeva, într-un rid de pe frunte, ce-i plină de riduri... de ce e, de ce e, e de ce?
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (25 ianuarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Călătorind gândind...
M-așez peste pământul moale
Sunt vlăguit de frumusețe,
Vreau tot să uit, că-n lume-i jale...
Planeta, e la bătrânețe.
O ciocârlie stă înfiptă
În raza soarelui fierbinte...
În cântec inima-mi recită,
Sunt fermecat, nu mai am minte.
Sunt lângă apa clipocind
În susur nesfârșit, de fond.
Sunt călător, stând, ațipind...
Sunt, una cu nisipul blond.
Mă uit la podu-n depărtare
În culori fugare de mașini.
Mă ia un dor să fiu la mare...
Știu loc, de joacă, cu delfini.
Deja îs pe țărm, sunt iole în zare,
Mă afund în larg, în ape reci.
Sunt un Pegas, căluț de mare,
Ești-o amazoană... mă petreci!?
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 iunie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suflet de vers
Sunt poate totul sau nimic,
Pot să fiu mult sau doar un pic,
Un sub-atom sau univers,
Dar eu de fapt sunt numai vers.
Cuvinte simple-n ritm de dans,
Îmbrățișate în balans,
Ce numai muzică așteaptă
Și suflete încet deșteaptă.
Sunt o iubire fără trup,
Din 'nalt de ceruri mă tot rup,
Plutesc ușor fără de chip,
Ca dragostea s-o înfirip.
Pot să fiu totul dar nu vreau,
Ascuns în poezie stau,
Aici e locul meu acum,
De-aici iubirea pot s-o spun.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Partaj
Te-am împărțit felii fugare,
Mi te iau una la dejun...
Să nu te-mpart cu oarecare
Te tartinez cu ce-am mai bun.
Mi-ești hrană zilnică pe veci,
Te sorb, te gust, nici nu te-ncerc...
La masa-mi zilnic te petreci;
Sunt câștigat, am suflet cerc.
Sunt un rotund de binefaceri;
M-am șlefuit să nu rănesc.
Din sufletu-ți mi-am făcut carceri
Să-ți dorm din vise, îngeresc.
De te consumi, nu mă mai vrei,
Îți dau retur zilele mele;
Să-ți iei un Pantheon cu zei,
Să ai zeițe santinele.
Să-mi fi doar gând, să îmi fi muză
Eter să-mi fi, o veșnicie,
Să-ți fiu veninul de meduză;
Să-l vărs, la cel ce-ar vrea să-ți fie!
Te-mpart, la rându-ți să mă-mpărți
Așa-ntre noi. Ne disecăm
Și ne citim, cum file-n cărți;
Din gusturi, ne adulmecăm...
Ne contopim, ajungem unul,
Suntem un lanț de ADN-euri...
Mă las, să-ți fiu sursa de "bunuri"
EU... să-ți fiu sursa de eseuri!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 august 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Neștiute nespuse
De m-aș mai naște ieri, pe mâine
Te-aș căuta cu disperare
În cald de zi de zi, cum pâine,
Tartină, de nectar din floare.
Aș privi cer la nesfârșit,
Să te regăsesc prin stele.
Pe soare-n pumn, la răsărit,
L-aș stoarce tot, din ars, inele...
... Să-ți fac în dar, poate vei vrea
Sa-mi fii doar mie, singur, zână,
Să mă topesc în trena ta,
De-oi fi a mea, o zi, cunună.
Mă voi culca cât ziua lungă,
Să-ți fiu etern erou de vise,
Să știu că nopțile-ți alungă
Nereușirile promise.
Pe nevăzuta față a lunii
Pândă voi fi, ascuns mereu;
Să-mi dai sclipire mie, lumii,
Ți-aș fi scânteie, Prometeu.
Aiurea timp nu m-aș mai pierde
Că știu acum ce e murirea
Și de sub scoarța crucii, verde
Îți voi simți veșnic simțirea.
Voi fi un scurs de caldă lavă
Pe unde-mi calci răcori, sirenă...
Voi fi în sleit, de înoți, o navă;
Pluti-voi să te țin, carenă.
Și zbor mă vei găsi, că sunt
În veșnica ta așteptare.
Pe brațe să te port sunt vânt,
Cu aripi rupte de culoare!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (29 iulie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cineva mi-a spus că sunt taciturn
Că sunt tăcut o știu prea bine
Și nici nu pot altfel să fiu!
Ce vrei să-ți spun? Minciuni nu știu
Și adevăruri sunt puține.
epigramă de Zaharia Bârsan din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi sunt dator
Îmi sunt și soare, 'mi sunt și stele
Și mare-mi sunt și sunt pământ
Iubirea dorurilor mele...
Să te iubesc dator îmi sunt!
Să-mi amintesc că sunt iertare
De-o veșnicie-mi sunt dator.
Sunt cântec de privighetoare
Și adăpostul unui dor.
Îmi sunt dator să-ți mângâi părul,
Când te așezi la pieptul meu,
Căci numai eu îți știu misterul
Prin care "tu" ești veșnic "eu".
Îmi sunt blestemul dintr-un cântec
Și armonia dintr-un vers.
Dator îți sunt cu un descântec
Și cu întregul Univers.
Îmi sunt dorința, ce te-așteaptă
Să-mi vii din roza înflorită.
Dator îmi sunt să-ți spun în șoaptă:
De mine ești în veci iubită!
Să te-nsoțesc prin galaxie,
Să-ți mângâi trupul mlădios.
Îmi sunt dator, îți sunt și ție,
Iubirii noastre credincios!
Îmi sunt tăcere și durere,
Lacrima propriului destin
Tribut pământul, când va cere,
Mă voi elibera de chin.
Daniel-Petrișor Dumitru
poezie de Daniel Petrișor Dumitru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ma...
Mi-e dor de degete-ți prin păr
Tentaculându-mi amintiri...
Revăd căldura-ți din priviri
Resimt sărut pe-obraz... Mă dor.
Nu mai am aura de pui
Și nici nu mai am cui mă plânge
Micime, răutăți, nu-mi frânge;
Stau aninat, uitat, de-un cui.
N-aud iubirea-ți în cuvinte,
N-am sfat de suflet, sunt pierdut...
Mi-e rău să spun că te-am avut,
Urăsc doar să-mi aduc aminte...
Sunt jumătate tu, îs "ea"
Noroc că te-aparțin, ești parte
Ce nici vecia nu desparte
Ce sunt, ești eu, a mea ma... ma
Visez cu ochi deschiși și plâng
C-am rămas singur, n-am cui spune
De-al meu necaz, n-ascultă lume
Că n-am nici bucurii să strâng!
Dar să n-ai frică, n-ai pierit,
Căci timpul vrea să mai exiști
Ești încă trupu-mi, mai persiști
În sânge-n gând, cât n-am murit...
Că n-am știut să te păstrez
Adorm sleit de remușcare...
Uitasem: nașterea se moare!
Mă ierți ma... ma, eternul crez...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!