Cineva mi-a spus că sunt taciturn

Că sunt tăcut o ştiu prea bine
Şi nici nu pot altfel să fiu!
Ce vrei să-ţi spun? Minciuni nu ştiu
Şi adevăruri sunt puţine.

epigramă de Zaharia Bârsan din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce vrei să-ţi spun: minciuni agreabile sau adevăruri dure? Alege!

citat clasic din Euripide
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu ştiu c-au fost puţine

Eu nu ştiu ce ţi-a fost... dar ştiu ce-a fost cu mine,
Poate-o poveste tristă... sau poate-un basm nebun!
Tu ştii c-au fost prea multe, eu ştiu c-au fost puţine
Acele vorbe-alese... şi-aş vrea şi-acum să-ţi spun...
Că visu-mi este-acelaşi... acelaşi vis din care
Trezire să nu-mi fie... dacă nu-mi eşti trezire!
Nu pot fără de ochii-ţi, ce-mi amintesc de-o mare,
Cu valuri verzi-albastre şi-un ţărm plin cu iubire...
Născută-n miez de timpuri, la jumătăţi de vieţi,
Un rug născut spre-a arde... şi-o singură vestală.
Au fost prin noi... şi frunze... şi toamne şi nămeţi,
Ne-au mai rămas memorii... şi-o ultimă petală...
Eu nu ştiu ce ţi-a fost... dar ştiu ce-a fost cu mine,
Tu ştii c-au fost prea multe, eu ştiu c-au fost puţine.

poezie de Ion Apostu
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu am nevoie de martori

nu vreau să mă creadă nimeni
oricum sunt condamnat prin naştere la moarte
ce naiba ar putea fi mai rău de-atât
aşa că nu propovăduiesc adevăruri incontestabile
nu am nevoie de nimeni să-mi răstălmăcească visele
le visez singur şi le uit repede
cu cât mai repede cu atât mai bine
altfel poate le-aş povesti cuiva
de fapt nici nu ştiu ce e mai bine
dar sunt convins că nici dumnezeu nu are nevoie de martori
nici de antemergători nici de messia
sunt sigur că nici de biserici sau papi
nici de mausolee nici de cimitire
doar noi
amărâţii ăştia care suferim de moarte
ne visăm nemuritori ori statui
ca să nu ne moară egoul niciodată

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adio-ţi spun, dar...

Adio-ţi spun, dar ştii prea bine,
Că sunt minciuni, sunt vorbe-n vânt,
Oriunde pleci rămâi cu mine,
Chiar şi la capăt de pământ...

În amintiri am să-ţi găsesc,
Ochii şi privirea-aceea,
Deşi n-o să-ţi mai zăresc,
Paşii-ţi, străbătând aleea...

În poze vechi din vechi albume,
Totu-i la fel, nimic schimbat,
De-ar şti Trecutul, multe-ar spune,
Şi te-ar certa că m-ai uitat...

Prin suflet tot o să te plimbi,
Chiar dacă pleci cu tot, cu toate,
Asta nu poţi ca s-o schimbi,
Asta? Nimenea nu poate...

Adio-ţi spun, dar tare-aş vrea,
Să-ţi aminteşti dorul şi dragul,
M-aş face zid la uşa mea,
Să te opresc, să nu-mi treci pragul...

Dar cine-s eu să-ţi stau în cale?
O oarecare, vrei să spui?
Deciziile sunt ale tale,
Deşi le plâng cu stropi căprui...

Degeaba pleci, căci amintirea,
Rămâne-n inimă etern,
Tot ce eşti tu, visul, iubirea,
Îmi sunt cicatrici pe stern...

Adio-ţi spun, dar ştii prea bine,
M-aş face zid la uşa mea,
Să mai rămâi, rămâi cu mine,
Adio-ţi spun, dar... nu pleca!

poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viaţă"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te peţesc femeie

Să nu pleci aşa departe,
Nu ştiu cum să fac, să-ţi spun?
Îţi pot dărui o carte,
Dar nu pot acelaşi drum.

Am de dăruit cuvinte,
Poate par a fii puţine,
Dar, te rog, tu, ţine minte
E cam tot ce am la mine.

Nu pot ca să îţi promit,
Luna, stele de pe cer,
Aş minţi, nu vreau să mint
Şi apoi iertări să-mi cer.

Aş putea să spun nevrute
Şi apoi să fug cu tine,
Nici cuvinte n-am prea multe,
Şi tu ştii c-aşa-i mai bine.

Pot să îţi dau mii de flori
Să-ţi pun lumea la picioare
Şi să te ridic la nori,
Dar să nu-ţi iau ce te doare.

Nici măcar o veşnicie
N-am să pot să îţi ofer
Dacă tot îmi e să-mi fie,
Să nu-ţi dau, dar să îţi cer.

Îţi pot da a' mele mâini
Să te mângâie în noapte,
Capul să mi-l culci pe sâni
Şi să te dezmierd în şoapte.

Să m-abandonez cu totul
Tu, să faci ce vrei cu mine,
Să-mi plimb inima cu cortul,
Să o-adăpostesc în tine.

Mai pot face-o nebunie,
Numai eu aş fii in stare,
Să te cer, să-mi fii tu mie,
Uite aşa, o să vrei oare?

Vreau să te peţesc femeie
Cu ce am şi ce-mi rămâne,
Pune-mi inima sub cheie,
Nu pot astăzi, vreau de mâine.

Astăzi încă sunt hoinar,
Şi mă simt aşa de bine,
Port o zi în buzunar,
Şi-o petrec în ochi la tine.

Mă inundă a ta privire,
Nu ştiu ce să mă mai fac,
Lasă lumea, dă-mi de ştire,
Dacă ai liber un pat.

Nu cred c-ai inima rece,
Să mă laşi să dorm afară,
Nu ştii cine poate trece,
Şi mă fura, a câta oară?

Nu te las să pleci departe
Poate n-am să te găsesc,
Vreau să-ţi dăruiesc o parte,
Din preamultul te iubesc!

poezie de Mihail Coandă (12 octombrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iubesc, fără să ştiu cum să mă opresc din a te iubi, fără să ştiu nici cum, nici de ce te iubesc aşa, pentru că nu ştiu altfel. Unde nu eşti tu, nici eu nu mai sunt.

Marc Levy în În altă viaţă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiară sunt

Am prins în gheare, sunt precum o fiară
am prada mea, pot face ce doresc
îmi vii aici, şi îmi eşti zi de vară
iubitul meu, venit de prin poveşti.
Te muşc cu-atâta sete, şi mi-e bine,
nici apă nu mai vreau, dar te doresc
să-mi fii o pradă, iar eu să-ţi fiu fiară
să-ţi spun ce-nseamnă, ştiu că mă iubeşti.

poezie de Ionela Van
Adăugat de Daria Dumitras
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă

Mi-ai spus ca să-ţi revin în gânduri
Când noaptea pleacă la culcare.
Dar Luna nu vrei să mă ştie,
Nu vrei să vin în Carul Mare.
Şi să-ţi apar în rânduri veşnic?
Nu ştiu nici rime să adun,
A-ţi sta în gând sub cer de stele
De toate visele să-ţi spun.
E doar secretul dintr-o rugă
Mânată de un vis nebun,
N-aş vrea ca să-ţi încurc din drumuri,
Nici gândul meu nu ţi-e comun.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenii care ştiu puţine sunt de obicei vorbăreţi, în timp ce oamenii care ştiu multe spun destul de puţin.

citat clasic din Jean-Jacques Rousseau
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

aproape că mor
deşi
nu ştiu cum e să mor
de-atâta frumuseţe
îţi spun ţie
stâncă rămasă
ce îmi veghezi somnul
ţie îţi spun
ca şi cum am fi
două bune prietene
una cu gâtul prea lung
ce visează în ape adânci
şi eu
o altfel de fiinţă
cu gâtul retezat de eşafod
în adâncuri de sare şi cimbru
din cer
ţie îţi spun
piatră
eu n-o să mor niciodată
pentru că sunt aidoma ţie

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mă regăsesc

Calc strâmb încercând să merg drept,
Rumeg la adevăruri şi minciuni
Cu ochii obosiţi şi taciturni
Aştept fără să ştiu ce mai aştept.

În vânzoleala lumii nu mă regăsesc
Să ştiu ce loc îmi este destinat,
Sunt unii care tot şi-au aranjat
Lor nu le pasă dacă obosesc.

Privesc în jur şi băncile sunt ocupate,
Stau peste ele întinşi nerozi necopţi,
Se scoală câte unul ofilit de nopţi
Îşi lasă locul rădăcinilor necoapte.

De când mă ştiu e totul inversat,
Doar cerul îşi păstrează sigur locul
Şi sub pământ când vine trist sorocul
Eşti ambalat la margine de sat.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt incapabil de-a gândi ceva, incapabil de-a lucra şi mii de idei care de care mai curioase şi mai nerealizabile îmi străbat capul întunecându-mi hotărârea. Un lucru ştiu şi voi hotărât: să fii a mea şi pentru totdeauna. Nici nu îmi pot închipui altă viaţă decât în apropierea ta şi numai sub condiţia aceasta voi în genere să trăiesc. Altfel la ce-aş mai târâi o existenţă de care mi-a fost silă, de la care n-am avut nimic decât dureri şi în cazul cel mai bun urât. Ştiu că-ţi scriu lucruri fără nici o legătură şi c-aş vrea mai bine să te ţin de mână decât să-ţi scriu şi... Dar tu ştii toate, ce să-ţi mai spun ceea ce ştim de mult amândoi, ceea ce pururea vom şti, ceea ce spus şi nespus între noi are cu toate acestea totdeauna un farmec renăscând. De mii, de mii de ori! Te rog mult nu mai uita.

Mihai Eminescu în Corespondenţă Mihai Eminescu - Veronica Micle (29 august 1879)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gaspar Hauser cântă

Mă-nfăţişez, tăcut orfan,
De înşişi ochii-mi zăpăcit,
Oraşelor; nu m-au găsit
Pe-a lor măsură de viclean.

La douăzeci de ani – curios! –,
Cu dragostea muncesc prin oase
Numai femeile frumoase;
Dar ele n-au spus că-s frumos.

N-am nici o patrie aşternut
Şi nici nu sunt prea îndrăzneţ,
Dar n-am dorit al luptei preţ –
Eu morţii tot nu i-am plăcut.

Născut, îmi pare, în zadar,
Că-i prea devreme sau târziu,
Vă spun cinstit, nici eu nu ştiu;
Rugaţi-vă pentru Gaspard.

poezie clasică de Paul Verlaine, traducere de Mihai Rădulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asta-i dragostea

Când treci pe lângă mine şi nu mă bagi în seamă,
Iar eu mă uit la tine fără nici o teamă,
Şi simt că-nebunesc, dar ştiu că este bine,
Că atunci îmi fac curaj ca să vorbesc cu tine.

Învaţ mereu mai mult, mai mult ca un străbun,
Doar ca tu să vezi că eu sunt cel mai bun,
Şi-mi strâng toate puterile, şi mă-mbrac frumos,
Doar ca tu să vezi că nu-s cu capu-n jos.

Şi mă întreb mereu, acolo-n mintea mea:
"De ce fac toate astea numai pentru ea?"
Când răspunsul îl cunosc, cine n-ar putea?
Sunt îndrăgostit, asta-i dragostea!

Deci ca să-ţi demonstrez că sunt un cineva
Care ţine mult la tine şi doar cu tine-ar sta,
Îţi ofer un trandafir, ca să-ţi dovedesc
Că sunt îndrăgostit, tre' s-o spun: te iubesc!

Iar când toţi îmi sar în cap şi mă-ntreabă-asa:
"De ce faci toate astea numai pentru ea?"
Nici n-apuc să spun că le spune inima:
Sunt îndrăgostit, asta-i dragostea!

Dar dragostea se-mparte, se-mparte doar în doi.
Ce părere ai? Nu vrei să fim noi?

poezie de Andrei Tudora
Adăugat de Andrei Tudora
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştiu

Nu ştiu, Doamne, să mă rog mai bine,
Nu ştiu, Doamne, să Te chem mai mult,
Nu ştiu, Doamne, dacă eşti cu mine,
Nici nu ştiu de ştiu să Te ascult.
Ştiu atât: să Te privesc întruna,
Să mă cânt la cer de dorul Tău,
Să Te-aştept când licăreşte luna
Şi să strig când bântuie cel rău.

Nu ştiu să mă-nchin cu voce tare,
Nici nu ştiu să plâng dacă mai pot
Ţi-am cerut doar milă şi iertare
Şi-am venit cu sufletul cu tot...

poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între eu şi fitecine

Nici nu ştiu cum e mai bine,
Nici nu ştiu cum e mai rău,
Pogorâm cu toţi în hău,
Cu minţi grave, iacobine.

În urlete leonine
Şi-n dangăt de zurgălău,
Nici nu ştiu cum e mai bine,
Între înger şi călău...

În zumzet de violine
Şi-ntre aripi de ceahlău,
Între ciocan şi ilău,
Între eu şi fitecine...

Nici nu ştiu cum e mai bine!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simţurile nu pot judeca asupra binelui şi răului;ele nu ştiu ce e folositor şi ce este nefolositor. Nu pot formula o judecată altfel decât aflându-se în prezenţa realităţilor materiale;nu prevăd viitorul, nu îşi amintesc trecutul;nu ştiu ce înseamnă înlăntuirea faptelor. Scopul raţiunii este, aşadar, să arbitreze între bine şi rău;ea pune puţin preţ pe factorii străini ori externi, iar pe cei ce nu sunt nici buni, nici răi îi consideră auxiliari şi lipsiţi de importanţă;pentru ea, orice bine este interior.

Seneca în Dialoguri I
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu crede că sunt aşa cu oricine

depinde de om
sau de biped

pentru că uneori mă lasă rece
distanţa
sau metri cubi
sau mai ştiu eu ce unitate de măsurat temperatura

pentru că uneori îmi las răbdarea acasă
şi pot să-ţi spun
neplăceri
sau distorsiuni feroce

pentru că întotdeauna sunt altfel cu fiecare

cu toate astea sunt de-un calm obsesiv
şi tac
sau aproape tac

poezie de Dan Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt palme ce ştiu să ocrotească, în care vrei să-ţi odihneşti sufletul. Sunt oameni predestinaţi să-ţi devină "acasă". Tu doar să ştii să-i recunoşti.

aforism de Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu pot să plec

Departe sunt de tine, ştiu prea bine,
Mă chemi şi mă doreşti in lumea ta
Aş vrea să vin, ceva in loc mă ţine,
Zeiţa Geea leagă talpa mea....

Regretele, ce pot să-ţi spun?
Le macină o moară-n site fine
In razele carmine ce apun,
Sub cerul ce despintecă destine.

Aşa a fost, să fiu născută-n doină
Pe dealul desenat cu un penel.
Nu pot să plec nici dacă este moină
Aprind un foc si mă-ncălzesc la el.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!